...(partea a 2-a)

În ordinea dictată de evenimentele din jurul meu, azi sar din nou la gâtul învăţământului. Bineînţeles, cu consideraţii personale, nu cu rezumatul agoniei şcolii noastre din ultimii ani.
Dintre multiplele paradoxuri apărute, se remarcă de departe preferatul meu, campania (campaniile) prin care sunt făcute îndemnuri la lectură prezente tot mai des pe, of course, internet. Ideea în sine nu e rea, şi poate că mie mi se pare ironic deoarece asociez cuvântului lectură imaginea unei cărţi adevărate, cu pagini pe care le pot răsfoi, nu cu ebook-uri. Dar, trecând peste acest aspect, ar fi mulţumitor să se citească şi variantele electronice. Aici intervine însă una dintre probleme. Unul din rolurile şcolii este să te înveţe cum să gândeşti, cum să extragi informaţia, cum să o foloseşti la un moment dat, în anumite circumstanţe etc. Fără însuşirea acestor deprinderi, degeaba citesc copiii în neştire volume întregi, deoarece vor spune apoi că nu au înţeles nimic. Un exemplu binecunoscut, rubricile de umor ("umor"), cu perle ale şcolarilor. Ei bine, perlele ăstea reflectă în majoritatea cazurilor ce au înţeles ei din textele citite, nu sunt rezultatul lipsei de informaţie, ci a lipsei procesării ei corecte. Fapt confirmat de prieteni cadre didactice. Nu mă lansez în a învinovăţi în dreapta şi în stânga, vina este distribuită în procente oarecum egale între toţi cei implicaţi în proces, copii, părinţi, cadre didactice, sistem etc. E deranjant că nu se iau măsuri pentru a se încerca măcar remedierea situaţiei.
Oarecum off topic, clişeul cu "nu am ce să fac, stă toată ziua la calculator" e o scuză penibilă. Cea mai penibilă. Calculatorul a fost gândit (şi) ca instrument educativ, nu a fost creat având drept prioritate sesiuni interminabile de shootere online, şedinţe de convorbiri pe mess, socializare pe scară largă sau downloadarea de filme, muzică şi alte materiale mai mult sau mai puţin nocive. De aceea e ok să se pună accent pe PC. Se evită astfel situaţiile în care copilul se simte de-a dreptul jignit dacă îi arunci o carte în braţe. Însă faptul că poţi scrie un text cu opţiunea de autocorectare activată nu mi se pare educativă absolut deloc. Uitaţi-vă la avalanşa de "m-iam" luat, "va-ţi" dus etc. Nemaivorbind de faptul că (încă) mai există situaţii în care trebuie să scrii "de mână", nu cu tastatură, rezultatul fiind de multe ori dezastruos de ilizibil... (va urma)

Despre lucrurile care îmi displac (partea I)

Deoarece m-a enervat întotdeauna nu atât perioada sărbătorilor, cât îndemnurile specifice de a fi mai buni în această lună (adică dacă eu vreau să fiu bun şi în aprilie, să zicem, sau în tot restul anului, care e problema? Sau dacă sunt rău de la natură, aş face o excepţie şi mi-aş controla pornirile malefice în decembrie?), în această perioadă "magică", "plină doar de bucurii şi voie bună" etc. voi scrie despre lucrurile care îmi displac. Cu unele veţi fi de acord, cu altele poate că nu, depinde de care parte a baricadei staţi. Însă asta nu e relevant.
Bun. Astăzi, politica. Pe lângă motivele "de masă" pe care le ştiţi cu toţii, mai ales acum, în haosul ante- şi postelectoral, recent a apărut şi un motiv subiectiv, pe care încerc să îl descriu ca principiu; sunt convins că unii veţi recunoaşte situaţia, care pentru mine este nouă şi nemaiîntâlnită pe plan personal.
Aşadar, să presupunem că lucrez la un punct de lucru al firmei A, care trebuie să obţină o oarecare autorizare de la instituţia B. Deoarece directorul firmei A este situat de partea greşită, din punct de vedere politic, în raport cu directorul instituţiei B (şi invers), s-a ajuns în situaţia ca directorul B să spună clar şi limpede că A nu va obţine autorizaţia cât timp rămâne el la conducere, sau până când directorul A nu se va alinia corect politic. Şi aici cădem noi de fraieri, eu şi colegii mei, simpli angajaţi, care nu avem certitudinea funcţionării firmei noastre în continuare şi implicit certitudinea locurilor de muncă. Collateral damages, cum s-ar spune.
Acum e momentul când pot spune, fără exagerare, că ăsta e un motiv bun pentru a-mi (a ne) băga diverse organe în politică, politicieni şi restul cuvintelor din această familie.
Nici măcar nu-mi veţi putea reproşa că motivul este unui egoist. Repet, câţi dintre voi nu vă regăsiţi în situaţii asemănătoare (fie chiar şi fără să ştiţi asta)?

Impresii postelectorale

Scurt şi la obiect: incredibil. Atât despre asta.
Şi ca să răspund tuturor deodată, moşul ăsta Nicolae nu mi-a adus nimic, decât dacă putem considera cadou (că surpriză a fost) faptul că mi s-a defectat calculatorul. De tot. Aşa că e foarte probabil ca, pentru a închide cercul, moşul celălalt să îmi facă surpriza (mda...) inversă, adică repararea calculatorului (ceea ce implică şi ceva piese de schimb etc).
În concluzie, pot spune că pentru mine sărbătorile şi-au epuizat farmecul anul ăsta. Din punctul de vedere al cadourilor, vreau să spun.

Impresii electorale

Fără a intra în detalii despre campanii murdare, lovituri justificate sau nu sub centura oponenţilor şi în general fără a mă atinge de nicio informaţie scăpată în ultimele zile pe vreun mijloc mass media, se pare că avem următoarele categorii de electori:
1. pro x, contra y
2. pro y, contra x
3. pro x, dar nu neapărat contra y, şi invers
4. pro z, dar, deoarece z nu intră în calcule, cei pro z se vor regăsi în categoriile anterioare sau în
5. pro z, aşadar contra x, contra y, contra x şi y sau pur şi simplu neinteresat de alte variante în afară de z
6. nicio categorie dintre cele menţionate mai sus.
Na, acum faceţi voi calculele... Nu înainte de a (vă) răspunde la importanta întrebare: votaţi în turul 2?

Să se adapteze, primesc

Dar nici chiar aşa, fără nicio logică. Ştiţi că am ciclic pata pusă pe traduceri aiurea şi se pare că un nou ciclu tocmai reîncepe. Eram ieri la nişte prieteni în vizită şi teveul mergea aşa, de background sonor. La un moment dat am început să acordăm atenţie micului ecran, că tocmai mergea American Idol şi aveam chef să ne distrăm. Toate bune până aici. Dar, când prezentatorul ciripea de zor numerele de telefon la care trebuia sunat pentru a-ţi susţine eventualii favoriţi, traducerea/adaptarea textului era ceva de genul "Liniile de vot sunt închise". OK, am zis că asta e o măsură de precauţie pentru ca nu cumva să se găsească tolomaci care să înceapă să sune, cu toate că există la începutul emisiunii un avertisment mare cât China despre faptul că emisiunea nu este transmisă în direct şi nu care cumva să sune cineva la vreun număr de telefon. Paradoxul este însă că după fraza buclucaşă grija şi atenţia traducătorului pentru telespectator s-a epuizat. Aşa că, urmează fraze de genul "Puteţi trimite şi mesaje text", sau "Aveţi două ore la dispoziţie pentru a vă exprima voturile", sau concurenţii îşi îndeamnă frenetic susţinătorii să sune etc. E totul clar şi limpede acum.

Nu mai vreau politici

M-am saturat pana peste cap de alegeri. Si de politica. De aia luasem hotararea sa nici nu mai atac subiecte pe tema, dar nu ma pot abtine. Pentru ca lucrez, deci sunt in contact cu oameni, deci care oameni nu au alta treaba decat sa despice firul in o mie toata ziua. Si cand ii aud ca pe vremea lu' Iliescu Doaaaamne, ce bine era, si ca Basescu nu-i bun de nimic, si ca trebuie schimbare si multe alte cugetari profunde, toate venite de la persoane care spun ca, citez: "...salariul mediu pe tara e mai mare in Bucuresti decat aici" (ati prins ideea, da?), imi vine sa caut munci prestate la domiciliu, ca acolo unica sursa de tampenii ar fi televizorul, dar pe ala il opresc cand vrea muschii mei, na!

Irascibil

Mda, sunt irascibil, şi frustrat. Şi asta deoarece din motive misterioase au început să îmi vină tot felul de idei care ar trebui transpuse fie în vreo formă vizuală, desen, foto, colaj sau ce mai ştiţi voi, fie cel puţin în cuvinte. Însă nu pot, pentru că nu ştiu să desenez într-atât de bine, nu am aproape deloc habar despre arta fotografiei, iar în cuvinte nu mă descurc suficient de bine. Clar, vina îmi aparţine în totalitate, iar soluţia ar fi să nu mai am idei trăsnite, sau să învăţ să le transpun în realitate. Însă ideile keep coming, de învăţat durează... aşadar, sunt irascibil.