Despre cruci, pentagrame si ale simboluri

Sa incepem cu inceputul. Nu m-am simtit niciodata frustrat ca traiesc intr-un oras care nu are un simbol propriu. Ca sa fiu sincer, credeam ca Cetatea este simbolul orasului, acum am aflat insa ca nu este un simbol oficial. Si, deoarece orasul trebuie sa aiba un simbol, iar Eifellul, Big Benul, Statuia Libertatii au fost deja luate, edilii nostri s-au gandit la, normal, cruce. S-a scris pe blogurile oradene tot ce se putea scrie, incepand cu momentul, total nefast, in care Primaria vrea sa cheltuiasca o suma destul de mare care ar putea avea muuulte alte destinatii, si terminand cu alegera crucii drept simbol (mica ironie a fost faptul ca au fost pe forumuri si exprimari care au folosit, citez, "violenta de limbaj", in referiri despre simbolul crestin al crucii. Exista un mic paradox aici...Dar nu asta e important). Sunt de acord ca nu e momentul potrivit; sunt de acord si ca simbolul nu e potrivit (locatie, minoritati religioase, lipsa de originalitate etc). Eu zic ca, daca tot este o suma alocata pentru chestia asta, mai bine s-ar renova Cetatea. Insa, si aici ajung la comentariul care m-a revoltat, exista cel putin o persoana (am vazut doar acest comentariu) care nu e de acord cu crucea, insa nici cu cetatea, care are forma unei pentagrame, evident, sataniste. Cetatea, asa cum apare desenată pe diverse chestii, imi aduce mai mult a pentagon cu niste excrescente prin colturi. Si pentagrama nu este (doar) simbol satanist. Si in niciun caz in contextul discutiei. Daca veni vorba, va pot spune unde am vazut cele mai multe "simboluri sataniste" la un loc: in desenele copiilor din clasele primare, cu muuulte stelute pe cer, stelute cu cinci colturi... Si sunt convins ca ati jucat si voi jocul de-a dreptul diavolesc "poti desena o stea fara sa ridici creionul de pe hartie". Eu unul da...Si steaua avea intotdeauna cinci colturi.
Care e de fapt ideea: e bine ca exista opinie publica. Nu e bine cand parerile nu sunt pertinente. Nu e bine cand nu iti dai seama ca parerea ta nu este pertinenta. Dar asta deja nu e vina ta...

Senzational! Discriminare sexuala! Pe bune!

Stau eu cu un prieten la un pahar de povesti, tipul uitandu-se intre timp prin anunturile de la mica publicitate. Hop! Vede un anunt de angajare fix pe domeniul lui (precizez ca este vorba de o meserie accesibila ambelor sexe, nu de vreuna traditional feminina, de ex. secretară, sau masculina, de ex. fierar betonist). Omul, fericit, pune mana pe mobil. I se raspunde. Vorbeste. I se lungeste fata. Inchide. Si-mi spune ca doamna/domnisoara cu care a vorbit era multumita de calificare si de experienta lui, insa apoi a intrebat daca el e persoana care vrea sa se angajeze? "Normal", zice tipul. "Dar cati ani aveti?" intreaba tipa. "Nspe". Si acum urmeaza partea halucinanta: dupa aproximativ doua minute de conversatie, angajatoarea ii zice astuia ceva de genul: "Stiti, problema e ca noi nu suntem decat domnisoare aici, si ne-am gandit ca am vrea sa vina tot o fata...".
Problema: 1. Se putea preciza in anunt chestia asta, metoda practicata pe scara larga.
2. Putea sa il intrebe de la inceput daca el este cel care vrea sa se angajeze, daca tot stia ca vrea doar fete, fara sa mai fie necesare celelalte informatii, in special varsta(?!).
Ne-am hotarat ca maine sa dau si eu un telefon, sa vedem daca interviul va decurge tot asa. Daca da, oricum voi da o varsta mai frageda, mai cu sex appeal, poate sunt chemat la interviu...
Va tin la curent cu evolutia acestei probleme.

PS pentru Viena

In ideea ca nu este o coincidenta, "Willkomen Osterreich", si astept comentarii.

Subiectul e nasol, nu cititi daca nu aveti chef

E o tema pe care am evitat-o pana acum, insa a aparut in context (thanks, Adi), asa ca o abordez, dar mai superficial, ca-mi creste tensiunea daca insist...So, cum sta treaba cu saracia pe la noi? Din punctul meu de vedere (normal...), in Romania exista cam trei clase sociale. Cea inferioara e reprezentata de cei saraci in adevaratul sens al cuvantului, care se sinucid la vederea ultimei facturi "de caldura" (pe bune, sunt), au restante, dar nu din rea vointa sau din neglijenta, si presteaza (daca presteaza) munci necalificate platite mizer. Cauzele existentei acestei clase sunt muuulte si variate: educatie, localizare geografica, legislatie cel putin ciudata uneori (s-a intamplat mai demult, poate se intampla si acum, ca legile alea populiste, pentru categorii defavorizate, sa existe, dar sa nu poata fi aplicate din lipsa de fonduri; va suna cunoscut?) si multe altele (inclusiv o doza zdravana de ghinion). Clasa de mijloc? Hmmm...saraci care fac eforturi, legale sau nu, de a trece in categoria medie, şi "medii" care fac eforturi, legale sau nu, de a trece in clasa superioara. Si aici abunda ciudateniile (exemplu concret, masina noua, straina, parcata in fata casei plina de igrasie, cu acoperisul gaurit. Nevoia de a te lauda in fata celorlalti, de a-ti crea o imagine publica destul de indepartata de adevar, se pare ca este foarte puternica pe meleagurile noastre. Atentie, nu vorbim de "fite si figuri", alea apar la alta categorie!). Cei "medii" sunt cei cu salarii, hai sa le numim decente, care incearca sa isi imbunatateasca traiul: isi pornesc o afacere proprie, cazul cel mai des intalnit. In functie de cum va merge afacerea, vor urca, vor cobori sau vor ramane in aceeasi clasa sociala.
A treia, "meseriasii". Sunt in Romania joburi si posturi bine platite, nu contest asta, si sunt afaceri care merg. Insa proportia dintre numarul acestor joburi si cei care au bani, ma refer la BANI, este mult prea disproportionata. Daca se va ajunge (desi ma indoiesc) sa se adopte legislatia "averilor nejustificate" ("ilicitul" comunist, pentru nostalgici), ar fi cateva surprize de proportii. Asta, in cazul in care nu ne-am lovi de spaga si coruptie.
Exista solutii? Eu zic ca nu. E democratie, e capitalism...Ceea ce ma deranjeaza de fapt este faptul ca romanii nu stiu nici macar sa fure cum trebuie. Da, si in Occident exista coruptie, spagi, "tunuri". Dar aia fac eforturi sa nu fie prinsi, pe cand aici iti sar in ochi vilele si masinile oamenilor "de succes". Iar a doua diferenta e ca acolo mai sunt si "fraieri" arestati si condamnati. Aici, cred ca nu are rost sa continui discutia, stiti si voi mecanismul. Asa ca, da, fura, daca ai curaj si ai de unde, dar fura inteligent, si nu te lauda cu asta. Principiul "am bani si fac ce vreau, nimeni nu se ia de mine, sau daca o face, oricum nu patesc nimic" este esenta problemei. Si nu il vad disparand prea curand.
Sfat de final: nu am. Daca as sti ce se poate face, as face chiar eu. Deocamdata insa, va las, ca trebuie sa merg sa platesc rata celebrului "credit de consum".

Coincidente

Prima m-a facut sa zambesc: ziua de nastere a lui Ion Iliescu a coincis cu ziua anuntarii rezultatului alegerilor din Rusia. Evident, doar o coincidenta, normal.
A doua...am vrut sa spun ca m-a facut si asta sa zambesc, dar ma abtin. In timpul unui reportaj sportiv cu si despre Steaua, fondul muzical era asigurat de soundtrackul filmului "Requiem for a dream". Nu ma injurati, nici macar nu sunt microbist! Dar situatia mi s-a parut putin ironica.

Totusi, e 1 Martie...

...so, o floare si un martisor (virtuale, dar gestul conteaza) doamnelor si domnisoarelor care aterizeaza, intamplator sau nu, pe aici.

Ma enerveaza scuza cu "sistemul", pentru ca e adevarata

Urmeaza o chestie destul de lunga, tineti-va bine. Daca nu aveti rabdare, treceti la concluzii.
Here we go: coruptia si spaga sunt intalnite, logic de altfel, la persoanele care presteaza servicii de care inevitabil vei avea nevoie la un moment dat: profesori, medici, avocati, functionari publici...continuati voi lista. Pentru a practica aceste meserii, se cer in general studii superioare, in cel mai rau caz studii medii, care inseamna totusi 12 ani de scoala. Dupa care faci facultatea de profil, apoi ai noroc si te angajezi intr-un post conform pregatirii. Si, o data ajuns aici, realizezi (asa cred eu, altfel nu imi explic) ca de fapt meseria pe care ti-ai ales-o nu iti place, sau nu iti aduce venitul la care sperai, sau e prea solicitanta, sau ce stiu eu ce alte motive. In acest moment, ai doua optiuni: te reorientezi, ceea ce nu e tocmai usor, e adevarat, sau ramai pe post, insa iti compensezi frustrarile si nemultumirile facandu-ti viata mai usoara, pe principiul "macar sa stiu pentru ce lucrez". Si aici intervin eu, care apar umil in fata ta si astept sa imi spui "pretul corect" al serviciului pe care, de fapt, esti obligat sa il prestezi, datorita profesiei pe care, la urma urmei, ai ales-o singur.
Din punctul meu de vedere, vina este si a sistemului. Nu mi se pare normal sa te poti inscrie la 10 facultati, dintre care probabil vei fi admis la doua-trei, daca nu si mai multe, ramanadu-ti sa o alegi pe cea mai convenabila (ca durata, ca situare geografica, din orice alt motiv decat acela ca iti place meseria in care vei fi calificat). In plus, acest fapt iti creeaza ocazia sa vii in fata mea, cel care a facut o facultate la care a fost admis a doua oara (prima data nu am invatat, sincer), si sa imi spui foarte relaxat ca ai fost admis la n facultati si te gandesti la care sa mergi... Ar trebui sa fiu frustrat, dar nu sunt.
A doua "neclaritate" este ca toate meseriile de care m-am legat aici-probabil sunt mai multe-sunt meserii despre care stii o gramada de chestii pana la a ajunge sa le practici. Nu iti ofera mari surprize. Dau exemplul asistentelor medicale vesnic nemultumite si artagoase, carora pacientii le fac viata amara. Dar nu stiau cu ce se ocupa o asistenta? La ce se asteptau? Ce credeau ca ar trebui sa faca? In cel mai rau caz, ar fi realizat asta in timpul colegiului sau postlicealei, sau ce fac ele, avand timp sa isi dea seama ca nu e ok si sa faca altceva. Dar nu, termina scoala, se angajeaza si apoi se uita urat la mine, bolnav, daca indraznesc sa le cer un pahar cu apa, si, mai rau, nu recompensez gestul. WTF? Cu ce sunt eu de vina? M-am internat special sa le dau lor batai de cap?
Ati prins ideea, faceti paralela si celorlalte profesii...
Ar mai fi multe de spus, clar, poate revin cu detalii, insa e timpul pentru
Concluzii: 1) Sistemul e de vina, incepand cu invatamantul, care e dat clar peste cap (paranteza: saracii elevi, aia care nu abandoneaza scoala, devin deprimati si au tentative suicidare din cauza suprasolicitarii. Pe cand eram eu elev, am fost orice numai deprimat nu, si, poate subiectiv, mi se pare ca invatam-sau trebuia sa invat-mai mult si mai serios decat actualii elevi. Cat despre sinucidere...), si continuand cu salariile necorespunzatoare, conditii nasoale etc.
2) Angajatii sunt de vina deoarece s-au orientat profesional total gresit, fie in necunostinta de cauza (greu de crezut), fie pentru ca, stiind "care e mersul", de-abia asteapta sa ajunga sa fie angajati in posturile unde, conform traditiei, vor primi spaga. Acest fapt nu constituie o motivatie pentru a-ti face treaba asa cum trebuie. So...
Pentru pareri pro si contra...comentarii, dar nu cred ca e cazul
PS Sunt sigur ca exista si exceptii, insa acestea, prin definitie, sunt putine. Si, din nefericire, exceptiile sunt cele care, de fapt, se comporta normal...