Spirit civic si altele

De curand au aparut pe trotuare niste...rafturi sau cutii metalice, nu stiu cum sa le zic, in care se distribuie zilnic o editie de seara gratuita a unui anume ziar. Bineinteles ca noi, civilizati cum suntem, am inceput sa folosim aceste cutii pe post de cosuri de gunoi, care, la randul lor, sunt ca de obicei ignorate. Probabil ca inca nu am reusit sa le gasim o utilizare alternativa, dar mai astept, ca inventivitate este.
In alta ordine de idei, dupa ce aud un comentator sportiv spunand ca "era sa dea autogol in propria-i poarta", aud un pasaj - dat exemplu negativ -din discursul unui profesor universitar, mai exact o fraza cu trei greseli gramaticale, dintre care una era, of course, un dezacord intre subiect si predicat. No more comments.
PS. Am vrut sa dezbat si nebunia cu vaccinarea, dar nu mai am chef, oricum se vorbeste prea mult despre asta, fara niciun rezultat concret.

Nu stiu ce sa zic

Am fost intotdeauna oarecum neutru cand era vorba despre cum copiii din ziua de azi sunt influentati - in special negativ - de TV, muzica si jocurile la care au acces. Exemple ar fi si pro si contra, precum si solutii pentru evitarea eventualelor pericole (cu sau fara ghilimele, nu sunt hotarat). Insa m-am mirat cand am vazut la TV un pusti de vreo cinci ani, care era prezent la zilele Disney, sau cum le-o fi zis, din Bucuresti. Totul OK, Mickey si gasca erau acolo, jucarii, veselie etc. Reporterul il intreaba pe pustiul in cauza "Si ce faci tu aici?", iar raspunsul vine insotit de un zambet de fericire pana la urechi: "Zoc zoculi cu impuscatuli". Mda... in momentul ala era cam greu sa-mi folosesc argumentele utilizate in alte discutii pe tema.
Pe de alta parte, nu inseamna ca va deveni vreun serial killer sau, daca va asculta Tokio Hotel, isi va taia venele, sau, in cazul lui Manson, isi va omori colegii de liceu. Sau va asculta manele, ceea ce nu inseamna ca va avea Dacie tunata si va fi plin (?!) de bani. Etc.
Insa m-am intrebat ce as fi facut daca pustiul ar fi fost al meu. Pai habar nu am, pana nu voi fi in situatie nu are rost sa zic acum vreo chestie care peste cinci ani, sa zicem, mi se va parea aberanta.
Am reusit sa va mai plictisesc un minut...

Experiment

O fraza auzita intamplator la TV mi-a dat ideea sa fac urmatorul experiment: sa numar toate persoanele pe care le cunosc, asta insemnand de la parinti pana la colegii de gradinita pe care ii mai tin minte, inclusiv cunostinte cu care nu mai tin legatura - din cauza distantei, de obicei - decat cu diverse ocazii gen sarbatori, si inclusiv vanzatoarele de la magazinele din apropiere, ma rog, orice persoana cu care cel putin ne salutam reciproc. Whoooaaaa! Ia incercati si voi daca aveti timp si rabdare, rezultatul s-ar putea sa va surprinda!

Una buna, una rea.

Cea buna: Generation Kill, serialul de pe HBO, pentru motive care, daca va uitati, nu are rost sa vi le spun, iar daca nu va uitati, nu are rost sa vi le spun. Faptul ca ati jucat CoD pe hardest nu inseamna ca sunteti soldati.
Cea rea: peretii a dracului de subtiri care imi permit sa aud dimineata la 6 copilul mic al vecinilor cum plange, si la 5 dupamasa pe vecinul de deasupra care isi repara/renoveaza/reconstruieste apartamentul, operatie ce implica diferite power tools care este obligatoriu sa fie zgomotoase. Toate.
Hai sa fie trei, una amuzanta (pentru mine). Asadar, m-au amuzat intotdeauna prietenii si cunostintele care au fost in vacante, excursii si concedii prin diverse locatii mai mult sau mai putin exotice si imi arata cu mandrie poze facute cu mobilu'. E putin paradoxal, ma duc in Thailanda, Franta sau Egipt unde fac mandru poze cu camera de 3 megapixeli a telefonului. Hai, 5 megapixeli. Am cheltuit toate economiile facute intr-un an pentru iesirea asta, dar nu mi-am permis un aparat foto decent. Snobism? Proasta gestionare a veniturilor? Ambele, niciuna? Nu stiu. Oricum, ma amuz in continuare.

Un moment am avut emotii...

Printre altele, urmaresc - cand am timp si nimeresc peste ele - emisiuni despre/cu medici, cazuri, operatii in premiera etc. La o astfel de emisiune la care m-am uitat ieri, azi dimineata mai exact, o pacienta care fusese supusa unei operatii estetice necesare, in urma careia intr-adevar arata mult mai...uman, sa zic asa, s-a intanit cu doctorita care facuse operatia si i-a multumit, atentie, intinzandu-i in acelasi timp un plic! Asta e momentul care m-a facut sa ma intreb WTF? Dar m-am linistit, in plic se afla o felicitare cu un mesaj emotionant de multumire.
Mda, sa lasam totusi problema asta a sistemului nostru medical deoparte, in primul rand ca e complexa, si-n al doilea rand a divortat Raduleasca, e mult mai interesant...

Haina face pe om? No shit!

E pentru a milioana oara cand mi se intampla; ma opresc si eu la o cafea in oras, sa ma incalzesc putin. La masa din spatele meu, trei tipi la vreo 30 de ani max, cu camasa, cravata si sacou, doua sau trei mobile fiecare, ma rog, cica genul business man. Ma scuzati, dar conversatia lor, pe parcursul celor douazeci de minute cat am stat acolo, a fost plina de p**e cat cuprinde. Problema e ca le si auzeam neintentionat, deoarece, normal, discutau si pe un ton mai ridicat decat ar trebui, ca, vorba unui alt proverb, adevarat de data asta, prostul daca nu-i fudul...
Asadar, la naiba cu hainele si accesoriile astea, ca mi-am adus aminte cum in studentie aveam colegi care veneau doar la examene, dar si atunci veneau imbracati "frumos", cica sa faca impresie asistentului sau profesorului. De parca saracul asistent nu ar fi tinut blestemata :))) de prezenta si nu ar fi stiut care e situatia... Anyway, keep in touch.

Moment de pauza, asadar un banc scurt

Doua broaste testoase prind un melc si-ncep sa-l bata. Apoi pleaca, iar melcul, ramas intins pe jos, ca vai de el, cu cochilia sparta, cornitele rupte, ce mai, facut praf, este gasit de patrula de politie. Unul dintre politisti il intreaba: Ne poti spune ce ai patit? Iar melcul raspunde cu greu: Nu stiu, totul s-a intamplat atat de repede...