I told you...

Aseara am butonat de la un jurnal la altul, trecand prin diverse reviste ale presei si analize si comentarii despre, bineinteles, noua lege. Nu vreau sa preiau puncte de vedere, nici sa comentez mai mult decat s-a facut deja (stati, ca inca nu e gata!). Insa, probabil ca orice lege si hotarare de guvern si ce mai avem noi pe aici, nici aceasta nu va fi respectata complet. Sau, daca cineva este intr-adevar interesat, va gasi portite ca sa fie la limita legalitatii. Vorba unui avocat din ceva film, nu mai stiu care, "I don't break the law. I bend it". Ce mi-a placut cel mai mult din cele vazute a fost prezentarea situatiei ipotetice in care formez din greseala (pe bune) vreun numar de telefon al vreunui interlop, terorist sau ceva. Chiar si daca nu vorbesc, pe desfasuratorul convorbirilor mele telefonice acest apel va aparea. Sa vezi apoi batai de cap, ca trebuie sa-i conving pe potentialii anchetatori ca a fost o greseala...
Pe net, pe de alta parte, au inceput deja sa apara sfaturi utile de la baieti din astia care sunt implicati trup si suflet ITului despre cum poti naviga, trimite mailuri, descarca chestii etc. fara sa ti se afle IPul (sau asa ceva, imi scuzati ignoranta, ati inteles ce vreau sa spun). Tot asa, se presupune ca in telefonia mobila situatia va fi salvata de cartele prepay. Deci, pentru cei pe care legea asta i-ar incurca cu adevarat, rezolvari sunt. Concluzia? Un fel de mult zgomot pentru nimic.

Era sa uit

De astazi suntem in mod oficial si legal ascultati, urmariti si monitorizati. Efectele aplicarii legii care obliga furnizorii de telefonie fixa, mobila si de internet sa stocheze date despre apeluri, SMSuri, emailuri si site-uri vizitate etc. incep sa starneasca discutii, dar e mai bine sa astept cateva zile, sa vedem opinii mai documentate decat ale mele. Personal, consider nasol sentimentul de paranoic mic ce ma va face sa imi controlez limbajul sau glumele cu multiple intelesuri, ca mai stii? In plus, amatorii de conspiratii si fanii Big Brotherului universal sunt acum in extaz, iar adevaratii paranoici vor lua mai multe medicamente decat inainte si vor sustine, evident, ca sunt si suntem urmariti. Deoarece vor avea dreptate, situatia devine interesanta!

Zile nefaste

V-ati trezit vreodata stiind pur si simplu ca ziua care abia incepe nu va fi deloc una placuta? Eu asa am patit. Si am avut dreptate. De doua ori insa, consecutiv, e de-a dreptul neplacut. In prima, tot ce putea merge rau a mers rau. De fapt, tot ce putea merge indiferent cum a mers rau. Iar in a doua, a actionat principiul dominoului. Mi-a mai ramas sa sper ca nu este obligatoriu sa fie trei zile, ca in povesti, sau vreo alta cifra magica, mai mare, bineinteles. Si sa astept sa se aseze lucrurile, ca sunt in faza in care nu prea am ce face altceva.
Ca efect secundar, nu prea sunt in apele mele, ceea ce inseamna ca am tendinta sa vad jumatatea goala a paharului peste tot si la oricine. Iar asta e un alt lucru ce poate dauna grav sanatatii mele si a celor din jur. Dar ma abtin, la urma urmei am fost intotdeauna de parere ca nu este bine, nici frumos, nici corect sa ma descarc pe persoane/obiecte nevinovate.
Sa revin asadar la chestii mai normale. Obamania a ajuns la un nou apogeu ( deocamdata), cu ceremonia de investire bla bla bla. Totul e in regula, insa uitandu-ma la stiri sa vad ce si cum, am observat numarul in crestere al materialelor, al imaginilor mai exact, preluate de pe surse precum Youtube si telefoane mobile. Preluarea unor imagini unice surprinse de cineva aflat pe faza este de inteles (e cam greu sa trimiti echipe de reporteri sa filmeze in direct evenimente precum recenta prabusire a avionului din Hudson). Insa numarul in crestere al materialelor de genul asta imi lasa cateodata impresia ca ma uit la o varianta sincronizata a Youtube-ului. E putin ciudat. Ma face sa ma gandesc la posibilitatea realizarii unui site cu stiri locale, cu imagini surprinse cu mobilul in timpul plimbarilor prin oras. De ce nu?

WTF?!

Rusii au dat drumul gazelor, care insa nu vin. Vin in schimb doua summituri pe tema, organizate, sper, in sali incalzite.
Toata lumea s-a implicat de mai demult in lupta impotriva terorismului. In Fasia Gaza, unde se lupta (si) impotriva terorismului, toata lumea vrea pace, armistitii si tratate.
Invatatura a inceput sa dauneze grav. Dupa eleva olimpica, care a ales sa intre in industria filmelor porno, o alta eleva premianta se sinucide, fara niciun motiv descoperit pana acum.
Pensionarii care lucrau de obicei part time si cei cu doua slujbe au cam imbulinat-o. Bineinteles, un personaj precum Florea Geica, cu pensie si salariu cumuland jdemii de euro nu poate fi comparat cu un tip cu o pensie mizerabila, care lucreaza pentru niste bani in plus ca sa poata trai oarecum decent. Eu unul sunt sigur ca daca as fi ajuns la vremea pensiei, iar pensia ar fi fost ok, nu m-as mai fi chinuit sa lucrez in continuare. Dupa cum nici acum nu-mi place sa vin de la slujba destul de obosit si, in loc sa-mi trag sufletul, sa ma apuc de al doilea job. Ca nu din placere fac asta, si nici workaholic n-as spune ca sunt.
Lumea se mira, si nu inteleg de ce, cum de promisiunile electorale nu pot fi aplicate, din cauza bugetului deficitar. Ar fi usor si sa cer o marire salariala de 50%, si sa promit, de pe cealalta parte a baricadei, ca voi acorda aceasta marire. Anyway...
Completez asadar cercul, si intreb: WTF?!

Semafoarele inteligente, mama lor de destepte ce sunt ele.

Am ajuns ieri sa ma confrunt cu noile semafoare inteligente, aflate in stadiu beta daca nu ma insel, de la giratoriul Decebal. OK, hai sa vad "ce stie sa faca". Rosu pentru pietoni, stau. Rosu pentru masini, rosu pentru pietoni. Stau. Unii colegi pedestri, vazand ca e loc, traverseaza oarecum derutati, uitandu-se cand la semaforul rosu, cand la masinile care nu se stia cand vor primi verde. Semafor masini, verde. Evident, stau. Semafor masini, rosu. Semafor pietoni, verde. Incep traversarea. Dupa cam patru secunde si tot atatia metri parcursi, semafor pietoni rosu. Eram la jumatea soselei. Am ajuns dincolo, odata cu masinile care incepusera sa vina din dreapta. De curiozitate, am apasat si pe butonul semaforului. Fara rezultate evidente. Mai trec pe acolo peste vreo saptamana, sa vad ce si cum.
Intamplare 2: bar, cafeaua de dimineata. Ups! Control OPC. Se verifica etichete, termene etc, apoi cei doi inspectori se retrag impreuna cu patronul in birou. Patronul revine dupa un minut cu o comanda de o cafea si un suc. Partea interesanta: paharul destinat sucului a fost atent selectionat, doar la a treia incercare fiind gasit unul potrivit pentru nobila misiune. Acesta a fost atent verificat de barman, care l-a mai sters odata asa, de control, apoi l-a plasat ospatarei care s-a uitat critic si l-a aprobat, apoi l-a dat patronului, care si-a dat si el OK-ul. Pai, mai avea rost agitatia, din moment ce controlul se incheiase (cred)?

Nimic nou despre un subiect vechi

Imi plac filmele subtitrate din doua motive: deoarece vreau sa aud vocile originale ale actorilor sau ale personajelor din filmele de animatie, ale caror voci sunt alese pe baza anumitor criterii, si pentru ca au fost ocazii, nu melte, e adevarat, dar au fost, cand ma uitam la vreun film cu sonorul dat foarte incet. Sincronul, mai ales la noi, se pare ca este facut nu de actorul care s-ar potrivi personajului, ci de actori mai mult sau mai putin celebri care incearca sa faca si asta, probabil ca da bine in CV, nu stiu. Sau din motive financiare, poate. Oricum, nu asta ma intereseaza, ci rezultatul, care pana acum nu a fost satisfacator.
Revenind la subtitrare, si fiind un sustinator al acestei metode, poate se explica de ce sunt asa de pornit uneori pe tema calitatii acesteia. Volumul mare de munca si deadline-urile nu justifica o subtitrare proasta. Insa, din pacate, economia de piata functioneaza si aici, e mai rentabil sa suprasoliciti cativa oameni (cu cateva salarii) decat sa mai faci angajari (alte salarii, no way!). Rezultatele se vad, destul de frecvent.
Las' ca mergem inainte si asa. La urma urmei, poate asta va motiva oamenii sa invete macar engleza, cine stie?

Interesant

E interesant cum sustinem folosirea limbii romane, in timp ce televiziunea ne umple de englezisme cat cuprinde (titluri de emisiuni, gen Happy Hour, promo-uri precum cel de la Prima, we love to entertain you, si asa mai departe). E interesant de ce radem apoi de cei care, incercand sa tina pasul, vorbesc o engleza hai sa spunem ciudata sau scriu sidiu in loc de CD, eirbeg in loc de airbag etc.
E interesanta si discreditarea manelelor care iata, au ajuns de pe posturile de profil pe cele nationale, ma refer la ultimul eveniment, si anume revelionul televizat. Care, in paranteza fie spus, a fost penibil cu accente de jenant, cu exceptia catorva momente, putine si scurte.
E interesant cum avem tendinta de a spune una si a face alta. Dar de spus e usor, nu-i asa? Exemplele date sunt oarecum nevinovate, fara a ne afecta exagerat, insa cand acest principiu ajunge sa fie folosit si in domenii cu impact mult mai direct (as zice politica, dar povestea e veche aici...), situatia se schimba. Mda, si ce daca?