Ce se-ntâmplă?

Trecând astăzi dimineaţă, în drumul spre locul de muncă, pe lângă o gură de canal transformată în locuinţă pe perioada rece a anului, am observat că în obişnuita grămadă de gunoi crescută în jurul "intrării" predominau cutii de prezervative. Multe. De marcă. Mai lipsesc câteva sticle de şampanie sau/şi mucuri de lumânări. Pe de altă parte, poate că măsurile profilactice se impun pentru evitarea suprapopulării.

Greu...

Speram ca slalomul printre sărbătorile de iarnă să se încheie o dată cu cheful Ionilor şi Ioanelor. Greşit. Prietenii de dincolo de Prut aflaţi la ora actuală aici în oraş normal că ţin sărbătorile după vechiul calendar. Aşa că am reuşit să trec de al doilea Crăciun, şi mai am peste trei zile revelionul... Ţineţi-mi pumnii, e ultimul hop!

Să sparg gheaţa

Mda... Despre ce să scriu eu în primul articol pe anul ăsta? Despre cum s-au scumpit ţigările? Chiar, trebe să fac un calcul să văd câte pachete de ţigări echivalează cu un yaht, că ăstea cică s-au ieftinit. Şi cum în fiecare lună hop, câte un curcubeu de coduri de inundaţii, până la urmă cred că un yaht o să fie o investiţie înţeleaptă pe termen lung.
Nuuu, nu e interesant. Să scriu despre sărbătorile care au trecut? Nimic demn de reţinut nici aici, poate cu excepţia faptului că într-un moment în care Grim (ar trebui s-o cunoaşteţi deja :)) era cuprinsă de febra de a roade orice, a început să roadă dopul şampaniei nedesfăcute. Am observat la timp şi am intervenit (nu fără să mă întreb dacă ar fi reuşit până la urmă să scoată dopul ăla atât de apetisant).
Despre ultimele filme? N-am chef. Nici despre cărţi, sau muzică, sau jocuri.
Până mă voi decide asupra unui subiect cât de cât "prezentabil", nu mai scriu nimic.

S-o dus şi ăsta

Adică anul. De fapt se duce numai mâine, dar cu siguranţă nu o să am nici chef, nici timp de scris p-acilea. Timp aş avea, dacă stau să mă gândesc, dar chef nuuuu.
Personal mă bucur că se termină. A fost un an nasol per total general, şi trag speranţe că anul viitor o să fie ceva mai blând, măcar în unele privinţe.
Lecţii învăţate: Doamne, fereşte-mă de duşmani, că de prieteni mă feresc singur; pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti; şi o lecţie la care mai lucrez, deşi mă zbat contra naturii, e cea care spune că sunt momente în care raţiunea e musai să domine sentimentele, că altfel e de rău.
Părţi bune: au fost şi din ăstea, nu mă plâng, dar matematic vorbind procentajul e în defavoarea lor.
Dorinţă pentru noul an: nimic poetic, nimic abstract, niciun ţel de neatins. Vreau bibliotecă. Rectific: rafturi pe care să pot aşeza cărţile cazate pe dulap, în debara, în lada canapelei şi în alte spaţii cărora le-am putut schimba destinaţia iniţială.
Na hai c-ajunge, ne-auzim la anu...
An Nou fericit şi La Mulţi Ani!

De sezon

În ciuda faptului că se prognoza un Crăciun cu zăpadă, nu am avut norocul ăsta. E adevărat, zăpada a venit, of course prin surprindere, dar nu a ţinut decît o zi. În ziua de Crăciun a fost în schimb o furtună de primăvară de toată frumuseţea, cu tunete şi fulgere. apoi au fost două zile călduroase, iar azi se anunţă la fel de plăcut. Probabil că în ritmul ăsta vom şti şi noi la anul cum e să faci Revelionul în tricou, pe marginea piscinei, cum am văzut la TV că e prin California, de exemplu.

... partea a 2-a, completare

Ca sa nu ma intind prea mult la vorba, deoarece se pare ca ma ia valul pe masura ce incep sa scriu despre aceasta tema, sar oarecum abrupt la concluzie. Invatamantul e la pamant, si nenumaratele modificari la modificari au incurcat si mai mult treaba in loc sa o imbunatateasca.
In incheiere, inca un exemplu recent: fata unei prietene de familie, eleva in clasa a treia, m-a rugat la un moment dat sa o ajut la o tema la stiintele naturii, deoarece era foarte confuza. I-am inteles si confuzia: tema era un exercitiu in care erau mai multe fotografii reprezentand jumatatile superioare ale catorva animale. Copiii trebuiau sa decupeze jumatatile inferioare, picioarele adica, si sa le lipeasca in locurile corespunzatoare. No big deal, insa problema era ca pozele cu picioare erau tiparite invers, in oglinda adica, astfel ca la unirea bucatilor de fotografii animalul avea in fata picioarele din spate si invers. De unde si confuzia.
Mi-a fost teama sa ma uit in continuare la manualul respectiv. De fapt, la orice alt manual.
Mai departe dezvoltati voi, daca (mai) aveti chef.
PS Scuze pentru lipsa diacriticelor, calculatorul meu refuza azi sa scrie in romana...

...(partea a 2-a)

În ordinea dictată de evenimentele din jurul meu, azi sar din nou la gâtul învăţământului. Bineînţeles, cu consideraţii personale, nu cu rezumatul agoniei şcolii noastre din ultimii ani.
Dintre multiplele paradoxuri apărute, se remarcă de departe preferatul meu, campania (campaniile) prin care sunt făcute îndemnuri la lectură prezente tot mai des pe, of course, internet. Ideea în sine nu e rea, şi poate că mie mi se pare ironic deoarece asociez cuvântului lectură imaginea unei cărţi adevărate, cu pagini pe care le pot răsfoi, nu cu ebook-uri. Dar, trecând peste acest aspect, ar fi mulţumitor să se citească şi variantele electronice. Aici intervine însă una dintre probleme. Unul din rolurile şcolii este să te înveţe cum să gândeşti, cum să extragi informaţia, cum să o foloseşti la un moment dat, în anumite circumstanţe etc. Fără însuşirea acestor deprinderi, degeaba citesc copiii în neştire volume întregi, deoarece vor spune apoi că nu au înţeles nimic. Un exemplu binecunoscut, rubricile de umor ("umor"), cu perle ale şcolarilor. Ei bine, perlele ăstea reflectă în majoritatea cazurilor ce au înţeles ei din textele citite, nu sunt rezultatul lipsei de informaţie, ci a lipsei procesării ei corecte. Fapt confirmat de prieteni cadre didactice. Nu mă lansez în a învinovăţi în dreapta şi în stânga, vina este distribuită în procente oarecum egale între toţi cei implicaţi în proces, copii, părinţi, cadre didactice, sistem etc. E deranjant că nu se iau măsuri pentru a se încerca măcar remedierea situaţiei.
Oarecum off topic, clişeul cu "nu am ce să fac, stă toată ziua la calculator" e o scuză penibilă. Cea mai penibilă. Calculatorul a fost gândit (şi) ca instrument educativ, nu a fost creat având drept prioritate sesiuni interminabile de shootere online, şedinţe de convorbiri pe mess, socializare pe scară largă sau downloadarea de filme, muzică şi alte materiale mai mult sau mai puţin nocive. De aceea e ok să se pună accent pe PC. Se evită astfel situaţiile în care copilul se simte de-a dreptul jignit dacă îi arunci o carte în braţe. Însă faptul că poţi scrie un text cu opţiunea de autocorectare activată nu mi se pare educativă absolut deloc. Uitaţi-vă la avalanşa de "m-iam" luat, "va-ţi" dus etc. Nemaivorbind de faptul că (încă) mai există situaţii în care trebuie să scrii "de mână", nu cu tastatură, rezultatul fiind de multe ori dezastruos de ilizibil... (va urma)