Fan adevărat

Da, ştiu, sunteţi sătui până-n gât (sau nu) de senzuala Simonă. Însă nu am cum să trec peste ştirea că un rrom şi-a botezat pruncul, flăcăul, băiatul (aţi înţeles, da?) Simon Sensual. Ăsta fan adevărat, schimbă sexul (doar al numelui, dar e un început promiţător) din dragoste adevărată... Aaaa, şi dacă am reţinut corect, Simona a fost naşă.

Întrebări. Nu existenţiale, ci pur şi simplu.

1. Ce e ăla supraerou (normal, traducerea superhero-ului) şi dacă supraeroul e mai tare sau nu decât un supererou din ăsta obişnuit, de duzină ?
2. Cam câţi ani estimaţi că va mai fi folosită pentru aproape orice scuza cu "Ştiţi, e criză..."? Ca opinie personală, aştept cu nerăbdare să se facă o legătură logică între criză şi revoluţia din '89, că în rest treaba merge ca şi cu "crastavetele" lui Caragiale.
3. E adevărat că, în ciuda faptului că intrăm imediat în luna iulie, vom fi surprinşi complet nepregătiţi de un ipotetic val de caniculă ? (păi nu, cine a mai auzit caniculă în iulie, mai ales în ultimii ani ?)
4. To be continued (?)

Faţă de...

...cât era acum un an.

Cum a crescut Grim

Aşa arată căţelu' acum.

Adaptare ?

La ştirile televizate aud tot mai des expresii de genul "pentru mai multe detalii despre ştirea X accesaţi siteul nostru"; în presa scrisă, "interviul în întregime, alături de imagini luate la evenimentul Z, pe adresa de web...".
Printre chestiile ăstea apar presărate articole care prevăd cu tot mai multă claritate şi precizie faptul că internetul va înlocui mijloacele clasice mass media.
Deci, adaptare la prezent sau... ?

Fără titlu, că nu am inspiraţie

Mai demult urmăream cazurile rezolvate de dr. G, doamna legist de pe Discovery. Parţial din curiozitate, parţial deoarece la orele când devin insomniac e relativ dificil să găseşti ceva interesant la TV. Partea morbidă din mine era mereu uşor dezamăgită deoarece din autopsiile ca atare nu vedeai nimic, totul era blurat cu profesionalism. Nu vedeai şi tu un plămân perforat, o arteră obturată, nimic.
Aseară, în timp ce butonam telecomanda cu scopul declarat de a prinde ceva ştiri, am rămas blocat preţ de un minut pe Euforia, care transmitea vesel o operaţie de refacere a peretelui abdominal, cu liposucţie inclusă. Ce blur, frate? Primplanuri peste tot, să înţelegi tehnica în profunzime şi să nu ai întrebări la sfârşit. Asta nu e o problemă în sine, ci cifra 12 atârnată în colţul ecranului. Aşadar, la 12 ani nu ai voie să îţi traumatizezi psihicul fragil cu vreun horror categoria B, în schimb ai voie să te pregăteşti intens pentru o carieră în chirurgie... Educativ? Sau absurd?

UK

Acum, că mi s-au sedimentat puţin impresiile despre englezi, aş putea să scriu un mic eseu care ar conţine toate platitudinile deja cunoscute ale unui român ajuns pe alte meleaguri. Decât aşa, mai bine spun că nu am văzut câini cu covrigi în coadă. De fapt, nu am văzut deloc câini. În cele cinci zile petrecute acolo, nu am auzit niciun claxon de şofer grăbit şi furios. Nu exagerez. Am fost asaltat de expresii folosite invariabil de toţi cei cu care am intrat în contact, expresii de genul Hello, Thank you, Sorry, Good bye, You're welcome şi alte nebunii de genul ăsta. Asortate cu zâmbete mai mult sau mai puţin profesionale, dar zâmbete. Or fi englezii reci şi distanţi, dar eu nu i-am întâlnit decât pe ăştialalţi, prietenoşi şi vorbăreţi. Şi aşa mai departe...
O primă concluzie ar fi că nici "dincolo" nu e raiul pe pământ, dar părţile lor rele sunt mai bune decât părţile noastre rele, iar părţile lor bune...