miercuri, 20 octombrie 2010

Fetiţa

I-aţi văzut deja poza (urmează şi altele, sper că mai bune decât cea postată). Este în vârstă de 9 ani imediat, îşi schimbă blana pentru a intra în sezonul rece şi e al naibii de inteligentă. Este al doilea lup din haită, ierarhic vorbind, adică prima dintre femele (lupul beta, dacă preferaţi, alfa fiind liderul absolut). De fapt a fost, deoarece din păcate masculul alfa, "soţul" ei, a murit din cauze naturale acum vreo doi ani, şi de atunci a devenit extrem de nesociabilă. Nu mai tolera niciun membru al haitei, devenind agresivă, şi era stresată de aproape orice prezenţă umană, cu excepţia celui care o hrănea zilnic, aşa că a fost separată într-un spaţiu doar al ei, spaţiu amplasat lângă fosta ei "casă". Haita şi-a modificat ierarhia, însă majoritatea, dacă nu chiar toate seriile de comunicări (urletele ălea specifice) sunt iniţiate de Fetiţă. E ca o eminenţă cenuşie a găştii. Ea urlă prima, fiind imediat urmată de toţi ceilalţi lupi. O serie din asta durează undeva în jur de 30 de secunde, care pot fi foarte impresionante dacă te afli la doi metri de 14 lupi care "vorbesc".
Mi-a luat cam trei luni până m-a acceptat ca fiind o cunoştinţă (nu prieten, până la faza aia mai am de făcut vizite). Însă partea cea mai grea asta a fost. De acum încolo, răbdare şi timp să fie...
O precizare probabil necesară: Fetiţa este lup. Lupii NU sunt câini. Nici leii nu sunt pisici, nu? Ca atare, Fetiţa nu este dresată, şi nici nu va fi. Nu confundaţi noţiunile.
Încă o precizare: pe parcursul scrisului postării ăsteia, s-a luat curentul de vreo trei ori. Asta a început să se întâmple tot mai des în ultimele două săptămâni, penele durând între cinci minute şi aproape o oră. Mai bine stabiliţi nişte zile şi un interval orar în care se întrerupe "electrica", să ştim o treabă. O dată că s-a mai practicat metoda (e drept, mai demult, acum vreo dooj' de ani), şi măcar mi-aş putea şi eu închide PC-ul din timp, că dacă "puşcă" nu mă despăgubeşte nimeni.

Salată

A început să plouă aseară, şi nu sunt semne că s-ar opri. Nasol, că îmi strică şi bruma de bună dispoziţie cu care încerc să îmi încep fiecare zi. Normal că, pe fondul acumulării de bălţi pe marginea şoselei, am fost stropit din cap până-n picioare de şoferii grăbiţi, să nu le spun altfel. Însă normal că eram pregătit pentru aşa ceva, fiind îmbrăcat doar în chestii impermeabile. Unu zero pentru mine.
Am început să mă uit, iniţial întâmplător, la Fringe, dar m-a prins şi acum fac eforturi să nu pierd vreun episod. În ciuda faptului că începe după miezul nopţii, iar chestia asta o resimt a doua zi dimineaţa, când simt că aş avea nevoie fie de o perfuzie cu cafea, fie de încă minim două ore de somn în plus. Fringe ăsta e un fel de dosare X actualizate, cu elemente poliţiste amestecate cu chestii ştiinţifice împinse la extrem (genul de nebunii pe care astăzi le percepem ca SF, însă există posibilitatea ca ele să fie transpuse în realitate în câţiva ani). una peste alta, serialul mă relaxează, şi asta e exact ceea ce vreau la ora aia.
Am terminat acum două zile o carte a naibii de ciudată, dar care mi-a plăcut. Sunt pus în dificultate dacă ar trebui să explic acţiunea. Mai bine vă spun că autorul este Stephen Hall, titlul cărţii este "Amintirile rechinului", iar pe supracopertă există un citat al unul critic literar care consideră romanul drept un amestec de Matrix, Fight Club, Fălci şi Codul lui Da Vinci. Ar trebui să fie suficient pentru a vă stârni curiozitatea măcar puţin.
C U later.

luni, 18 octombrie 2010

Cine ştie... bravo lui


Mă uitam la emisiunea "Cine ştie câştigă", în timp ce mâncam ceea ce ar fi trebuit să fie prânzul zilei de azi (la ora 20, vă daţi seama...). Anyway, la un moment dat Finţescu întreabă cine a câştigat bătălia de la Trafalgar, englezii sau turcii? Păi englezii, dar care la Trafalgar s-au bătut - naval - cu o coaliţie franco-spaniolă, nu cu turcii. Eh, ce mai contează. Oarecum din acelaşi motiv, pe lângă alte vreo două, am renunţat să mai joc Conquiztador după vreo două-trei zile; pentru că la câteva întrebări variantele de răspuns oferite erau greşite, şi sunt sigur o sută de procente de afirmaţia asta.
Şi pentru a începe odată şi odată cu poveştile despre lupi, am uploadat o poză cu Fetiţa, acum în vârstă de aproape 9 ani, care este lupul meu preferat. Povestea va veni şi ea zilele ăstea, într-o postare separată.

duminică, 17 octombrie 2010

Main event

Aşadar, unul dintre evenimentele importante din ultima săptămână este că am trecut milimetric pe lângă fabuloasa ocazie de a-mi pierde jobul, şi asta din cauza unui incompetent care bineînţeles că are anumită putere de decizie. Din fericire, decizia finală ar fi trebuit aprobată de o altă persoană, mult mai rezonabilă şi mai inteligentă. În plus, incompetentul şi-a demonstrat "capacităţile" făcându-se singur de râs şi contrazicând anumite decizii pe care el singur le dăduse cu ceva timp înainte... Nu mai continui, că mă enervez iar. Concluzia este că, aparent, problema este rezolvată. Însă teoretic. Practic, voi afla rezultatul final zilele ăstea. Sunt destul de tensionat, cred că vă daţi seama. După ce voi scăpa şi de problema asta o să fiu mult mai degajat.
Până atunci însă trebuie să vă spun imaginea săptămânii, şi anume un nene dintr-ăla care trage după el un căruţ ca vai de el, în care se află trei bucăţi de fier vechi şi cine mai ştie ce alte gunoaie care ar putea fi valorificate cumva; căruţul este asortat cu una bucată câine maidanez, drăguţ, dar murdar; nenea ăsta e îmbrăcat corespunzător, în zdrenţe adunate din diverse locuri. Cireaşa de pe tortul reprezentat de tot ansamblul ăsta o reprezintă faptul că nenea poartă pe cap o tocă dintr-aia de la costumele purtate la absolvirea facultăţii, neagră cu şnur galben.

În sfârşit...

...am internet. E drept, cu o săptămână mai târziu decât am prevăzut, dar din motive independente de voinţa mea. S-au întâmplat cam multe lucruri zilele ăstea, şi o să încerc să povestesc ce e mai interesant, dar asta mâine. E trecut cu o juma' de oră de miezul nopţii şi nu mai am răbdare acum de istorii. Pe mâine, aşadar!

vineri, 8 octombrie 2010

Update

Am uitat prin omisiune să plătesc factura de net. Drept urmare, expun situaţia folosind calculatorul de la serviciu, mediu neprielnic pentru postări mai lungi şi mai interesante. În consecinţă, până săptămâna viitoare, luni sau marţi, pauză tehnică.
Să aveţi un weekend plăcut şi nu uitaţi să vă plătiţi facturile în timp util :)

luni, 4 octombrie 2010

Imediat

Am avut nişte zile foarte pline, cu delegaţii din străinătate şi complicaţiile de rigoare. Mâine vor pleca ultimii rămaşi, şi voi avea ceva mai mult timp la dispoziţie pentru voi. Încă puţină răbdare :)