marți, 30 decembrie 2008

Mda, nu e chiar ce voiam

Am evitat aglomeratia si cozile de la magazine si banci. Am reusit sa fac totusi cumparaturile necesare, atat pentru Craciun, cat si pentru Revelion. M-am distrat pe seama celor care au mers sa plateasca facturi mai mult din superstitie, sa nu-i prinda noul an cu datorii. Netinand cont de faptul ca nu sunt superstitios, anul trecut nu aveam datorii, iar anul asta am reusit sa le fac. Ma rog, nu doar din vina mea. Asadar, pot spune din proprie experienta ca "it ain't work". Dar asta e alta poveste, am deviat de la ce voiam sa spun.
Revin. Cu toate ca am reusit, deci, sa inchei onorabil socotelile, nu am reusit sa fac in asa fel incat sa merg naibii undeva la Revelion. Care se anunta a fi o noapte petrecuta acasa. Ideea in sine nu ma deranjeaza foarte tare, la o adica nu e primul de acest gen. Dar e naspa perioada de dupa, cand iti vin prietenii inapoi, rupti de oboseala, dar tot un zambet, si incep sa iti povesteasca doua ore ce si cum a fost, dupa care vine inevitabilul "dar tu?", urmat de secul "eu, acasa...". Asta este. Prima dorinta pentru noul an este, in concluzie, sa nu fac urmatorul revelion acasa. Rezonabil, zic eu.
Si, deoarece maine nu stiu daca voi avea chef sau timp de scris, si nici voi, La multi ani, si un an nou mai bun decat cel care se incheie, in toate privintele daca se poate.

duminică, 28 decembrie 2008

Aproape gata

La anul asta ma refer. Normal, pentru anul urmator vreau chestii si realizari, nimic deosebit, doar ca asa se face, dupa bilantul anului asta faci un plan, mai exact o lista, pentru anul urmator, la sfarsitul caruia faci din nou bilantul etc. Si, ca sa nu (mai) fiu dezamagit, exact asta vreau la anul: chestii si realizari. De care o fi ele, nu conteaza, nimic concret. Sa am realizari suna benefic, nu?
In alta ordine de idei, in privinta asa-zisului meu hobby, de colectionar de perle/critic al subtitrarilor si traducerilor, luna asta premiul I revine celor de la JB, cu urmatoarea traducere a filmului Saw V: Puzzle mortal IV.
Pe locul doi, promo-ul serialului ReGenesis de pe AXN, unde personajul spune si scrie(!!!) "toxins", iar traducatorul scrie "eoxine". Culmea e ca exista eoxine, dar nu cred ca despre ele era vorba. De fapt sunt sigur.
Locul III, pentru subtitrarea de la decernarea premiului API de pe HBO, care a continut mai multe greseli, dintre care m-a deranjat cel mai mult momentul in care s-a multumit sponsorilor, companiei HP, Hewlett-Package (???).
Si in incheiere, ca sa fie "salata" completa, vreau zapada!

joi, 25 decembrie 2008

Minune!

In ciuda aparentelor si a conjuncturilor negative, Mosu' m-a surprins si nu numai ca a trecut pe la mine, dar mi-a si adus chestii pe gustul meu! Sper sa-si faca un obicei din asta!
In rest, usuall stuff, dar voi scrie maine despre ele. Am dreptul la o zi de pauza, corect?
Craciun fericit!

miercuri, 24 decembrie 2008

Am supravietuit

Dupa cum va spuneam, am fost aseara afara, mai mult obligat decat de bunavoie si nesilit de nimeni. Am avut norocul sa nu trebuiasca sa ingros randurile de la case ale celor ce luau cadouri in penultimul moment (se mai poate si azi:)). M-am autopremiat de Mos Craciun. Apropos, in librarie nu era inghesuiala, nici cozi la casa. Norocul meu.
In rest, totul a decurs normal. Ceva simpatic: la un moment dat, dintr-un magazin a iesit o fata de vreo 20 de ani, care fugea in timp ce incerca sa-si ia paltonul cu o mana, cu cealalta tinandu-si mobilul la ureche. Imaginea era oarecum comica, insa fraza pe care a spus-o, fara a sti contextul discutiei, m-a distrat. "Stai, ca vin acuma si te iubesc!". OK...
Si da, e adevarat ca femeile suporta mai bine durerea decat barbatii. Probabil ca e la fel si in cazul frigului, altfel nu-mi explic gramada de decolteuri vazute aseara, cand erau cam zero grade si batea un vant taios de iarna. Tipele in cauza aveau paltoane sau geci de iarna, dar le purtau descheiate. Cum era vorba aia cu femeile (babele?) care sufera pentru frumusete?
Merg sa-mi pun cadoul sub bradut, sa fiu surprins maine dimineata. De fapt la ora 24.00, ca sigur nu voi dormi.

marți, 23 decembrie 2008

Intamplari

Trecere de pietoni semaforizata, la un sens giratoriu aglomerat. Verde. Ma angajez in traversare. Masina din stanga mea, in loc sa opreasca, accelereaza, cu toate ca avea rosu, si trece milimetric pe langa mine. Vreau sa-l salut cu my middle finger, dar nu am timp, ca idiotul se baga in masina din fata, care intrase regulamentar in giratoriu. Sarbatori fericite si lui.
Iau JB-ul de azi, sa caut un anunt. Daca tot iau ziarul, incep sa-l citesc. Renunt dupa ce vad un articol gen "stirile de la 17", cu ceva accident, plasat langa...exact acelasi articol, pana la ultima virgula, insa scris cu alt font. Si dupa un alt articol, despre un concert de jazz, articol al carui subtitlu era, citez din memorie, "oradenii sunt mari amatori ai acestui gen de muzica", dupa care urmeaza prima propozitie a articolului, "numarul spectatorilor prezenti la eveniment a fost destul de mic". Halucinant, nu-i asa?
Pornesc TV-ul, nimeresc despre ceva documentar despre revolutie, subtitrat. Subtitrarea nu avea diacritice, in schimb avea cuvinte de genul "innapoiat". Renunt.
Ma asez in fata PC-ului, incep sa ma uit aiurea pe diverse bloguri. Comentarii care incep cu iritantul "deci" ma fac sa realizez ca, alaturi de "se merita" si "decat", expresiile folosite incorect in limba vorbita au inceput sa invadeze si limba scrisa, care oricum e vai de ea saraca. In schimb exista o gama variata de idei care pot fi exprimate folosind abundent emoticonuri. Intre care mai prinzi cate un "a-ti vazut", "m-iam luat", "cunostiinte" etc.
Imi (mai ) aprind o tigara si incep sa scriu articolul asta. Trebuie sa ies iar in oras. Dar sunt pregatit psihic pentru noile provocari. Va tin la curent.

19 ani

Am fost intrebat cum de nu am scris nimic despre Revolutie. Pai nu prea am ce. Toata lumea scrie in perioada asta cate ceva, de stiut exact ce s-a intamplat atunci nu se stie nici acum...
Eram intr-un orasel in care s-a iesit pe strada, dar nu au fost evenimente de prima pagina. Ce imi aduc aminte clar este sentimentul acela de uimire, de "mai, chiar se intampla asa ceva?", si apoi euforia primelor zile. Aveam impresia ca amploarea evenimentului ii depasea cu mult pe majoritatea, care s-au trezit brusc cu o problema: avem libertate, ce facem cu ea?
Si apoi a urmat anul '90, anul tuturor posibilitatilor. Restul e istorie.
Si, indiferent ce a fost atunci, nu a fost degeaba. Ca directia in care am luat-o a fost sau nu cea mai buna, ca am fi putut face altceva sau in alt fel...sa comenteze cei mai indreptatiti sau mai calificati decat mine.

luni, 22 decembrie 2008

SARBATORI FERICITE!

Mai exact, un Craciun frumos, cu multe cadouri, materiale si/sau spirituale, cu sau fara zapada, nu conteaza. Sa faceti in asa fel incat sa simtiti ca este Craciun!
Si scuzati graba, acum am simtit ca e momentul potrivit.