Test grila

Se da expresia "bruises on her arms". Traducerea corecta este a) "(ea) avea vanatai pe brate", sau b) "avea vanatai pe arme" (conform subtitrarii de pe TVR1, CSI-ul de aseara)?
Nu trebuie sa raspundeti.

Pe blog, dupa blocuri

E clar si normal ca blogosfera sa nu fie un fel de club al intelectualilor de pe net. Nici macar nu e obligatoriu sa scrii corect ca sa intri in lumea asta virtuala. Iar subiectele sunt libere si necenzurate, "sky is the limit". Surpriza mea a fost ca, desi ma asteptam la asta, nu ma confruntam direct cu problema. E ca si cu foametea din Somalia, stiu de ea, dar nu pot spune ca ma afecteaza direct. Insa azi, in urma unor clickuri pe diverse linkuri, am ajuns in cartierul de la periferia blogului. Nu am zabovit prea mult prin zona, nu de frica, ci din dezamagire si din dorinta de a evita, macar aici, genul de informatii (?) care ne asalteaza din pacate prin alte mijloace mass media, incepand cu tabloidele si terminand cu diverse "emisiuni" televizate.
Am fost destul de criptic pana acum, asadar, o mica harta a incursiunii. Inceputul a fost bun, de la Catavencu am ajuns la blogul Simonai Tache (saru'mana, respecte), deoarece imi place cum scrie. De aici, am aflat cu amuzament ca Mircea Badea a reusit sa isi stearga blogul, dar o ia de la capat. Prima curba gresita: sa vad ce si cum. Si am ajuns intr-o adevarata zona de razboi, unde Badea da in toti cei care, voit sau nu, real sau imaginar, l-au deranjat cu ceva (de notorietate sunt Huidu si Zoso), si, evident, primeste raspunsuri adecvate. Treaca-mearga, nu se inteleg oamenii din varii motive si isi spun urari unul celuilalt. Dar cand "lupta" coboara la nivelul grupei mici de gradinita, cand, in lipsa de alte argumente, pui poza "faptasului" pe blog si faci misto de ce fata are... Si la asta se adauga, normal, sustinatorii din fiecare tabara, care scriu si ei comentarii asa cum ii duce capul, si in functie de simpatii. Printre care comentarii exista si unele, minoritare din pacate, care indeamna la pace si armistitii si care sunt ignorate in totalitate.
Am renuntat sa aprofundez subiectul. Atmosfera de stadion cu arena de bataie fara reguli in mijloc si cu publicul atatat stand pe margini si scandand lozinci de bine la adresa adversarului nu mi-a placut niciodata.
Revin pe teritoriul meu, in zona care nu o fi ea rezidentiala, dar nu e nici mahala. Macar aici, pe blog, pot evita "durerile" din viata reala, asadar de ce sa nu o fac?

Probleme cu memoria

Stand cu prietenii la o bere, s-a ajuns, inevitabil as spune, la momentul ala in care "trebuie" sa zicem bancuri. Si am spus, mai bune, mai rele, mai vechi, mai noi, sau noi pentru unii, sau uitate si readuse in circuit...in fine, pana am ajuns in pana. Si in timp ce ne scremeam noi mintile, care oricum erau deja in deriva pe valuri de alcool, unuia dintre noi ii vine natural ideea salvatoare: "stai ca merg sa ma uit pe net". Si de-aici sa te tii discutii...
Oricum, e oarecum dezamagitor sa constati ca, printre altele, netul este si o agenda accesibila aproape instant de aproape oriunde, cu ajutorul careia poti afla ce vrei, fie ea informatie uitata, fie informatie noua. Ca e vorba de un inofensiv banc sau de procedeul de obtinere a napalmului cu ingrediente din bucatarie...alta poveste. Ideea este ca memoria se atrofiaza incet, la ce bun sa mai retii chestii pe care oricum le gasesti in cateva secunde? (daca iti aduci aminte ce vrei sa cauti:))) Si, ramanand la bancuri, trebuie sa inteleg ca s-au dus vremurile in care unul sau altul erau mici eroi la nivel de grup, fiind o enciclopedie ambulanta in materie? Ca, daca asa este, pai e naspa...

Crize si confuzii

Intram in monotonia cotidiana, si incep semnalandu-l pe traducatorul de la Axn, de la Survivor mai exact, care confunda constant cifrele doi si trei. E amuzant sa vezi trei fete pe ecran, in timp ce dedesubt scrie "iata-le pe cele doua femei ramase in concurs", si invers.
Iar criza asta a inceput sa faca parte din vocabularul zilnic, si numai ce am inceput sa ma obisnuiesc sa folosesc propozitii cu si despre criza, cand iata ca rusii ne lovesc prieteneste sub centura si ne taie gazele. Acum a aparut asadar si criza gazului, si sunt nevoit de acum inainte sa fac precizari despre care criza vorbesc. Sper sa nu apara si o a treia, ca nu o sa ma mai inteleg cu nimeni.

Party non stop

E ciudata perioada asta in care trebuie sa ne scuturam de ultimele efecte ale sarbatorilor cinstite cum se cuvine si sa revenim la cruda realitate a serviciului, scolii, facultatii etc. Unii prefera sa "demareze" mai prudent, cu o zi sau doua de acomodare, altii intra direct in paine, cu forte proaspete (?). La mine e si mai incurcata treaba, ca ajung din lac in put, din motive de diverse zile de nastere ale unor prieteni care au reusit sa se grupeze in primele doua saptamani ale lui ianuarie. The show must go on, cum s-ar zice. Dar reusesc sa trec si de incercarile astea, la o adica am deja experienta.

Punct si de la capat

In sfarsit a inceput un nou an. A trebuit sa astept pana azi sa vad si eu un pic de zapada, cazuta mai mult asa, de forma. Dar e mai bine decat deloc. Revelionul l-am petrecut acasa, cuminte, in fata televizorului. Vorba vine, ca nu am prea avut la ce sa ma uit. Nu conteaza, a trecut, las' ca data viitoare o s-o facem si mai, si mai lata, vorba cantecului.
Planurile au fost facute, urmeaza punerea lor in aplicare. Sper sa nu fie doar "usor de zis, greu de facut". In rest, sa am (avem) spor la blogareala, si la scris, si la citit, si sa nu lasam celebra criza mondiala sa devina o criza personala.
Acestea fiind spuse, astept sa-mi spuneti voi ce revelioane mai palpitante ati avut. Promit sa nu-mi fie ciuda:)))

Mda, nu e chiar ce voiam

Am evitat aglomeratia si cozile de la magazine si banci. Am reusit sa fac totusi cumparaturile necesare, atat pentru Craciun, cat si pentru Revelion. M-am distrat pe seama celor care au mers sa plateasca facturi mai mult din superstitie, sa nu-i prinda noul an cu datorii. Netinand cont de faptul ca nu sunt superstitios, anul trecut nu aveam datorii, iar anul asta am reusit sa le fac. Ma rog, nu doar din vina mea. Asadar, pot spune din proprie experienta ca "it ain't work". Dar asta e alta poveste, am deviat de la ce voiam sa spun.
Revin. Cu toate ca am reusit, deci, sa inchei onorabil socotelile, nu am reusit sa fac in asa fel incat sa merg naibii undeva la Revelion. Care se anunta a fi o noapte petrecuta acasa. Ideea in sine nu ma deranjeaza foarte tare, la o adica nu e primul de acest gen. Dar e naspa perioada de dupa, cand iti vin prietenii inapoi, rupti de oboseala, dar tot un zambet, si incep sa iti povesteasca doua ore ce si cum a fost, dupa care vine inevitabilul "dar tu?", urmat de secul "eu, acasa...". Asta este. Prima dorinta pentru noul an este, in concluzie, sa nu fac urmatorul revelion acasa. Rezonabil, zic eu.
Si, deoarece maine nu stiu daca voi avea chef sau timp de scris, si nici voi, La multi ani, si un an nou mai bun decat cel care se incheie, in toate privintele daca se poate.