Surprize

Aşa, ca fapt divers, nu m-a surprins mai deloc faptul că senzaţionala ştire a divorţului Monica-Iri a eclipsat aproape complet alte chestii mărunte de genul Libia (ce naiba, ăia îs departe, dar Monica e aici), scandalul vămilor (asta e chiar distractiv, s-au pus mass mediile pe treaba asta de parcă până acum nu se ştia de fenomen. Nu că nu se ştia, nici măcar nu exista aşa ceva!) sau gerul şi nămeţii de prin ţară. Mă rog, fiecare cu durerea lui.
Surpriza mult mai semnificativă, fiind personală, este că vinerea trecută, într-o altă zi agonizant de obositoare la serviciul ăla de care vă povesteam că nu prea îl suport, am primit un telefon în urma căruia vă pot anunţa că de azi am un nou loc de muncă; mai bine plătit (în comparaţie cu anteriorul, însă nu vă gândiţi la sume impresionante că nu e cazul), mai aproape de domiciliu, cu program mai normal... numai beneficii. Sper doar să nu se schimbe atmosfera după câteva zile.
O altă surpriză, mai măruntă, însă foarte plăcută, este că azi am fost anunţat că am câştigat (din nou) o carte la un concurs organizat de Simona Tache pe blogul ei roz. Dacă aş avea norocul ăsta şi la loto... :)

Mesaj special pentru dimineaţa de Dragobete :)

Hoooollly s...now!

În decembrie, în perioada aia în care temperaturile erau neobişnuit de ridicate faţă de cum ar fi trebuit să fie, am pus pariu cu un prieten că de 1 Martie va fi zăpadă. La noi în oraş, nu pe cine ştie ce vârfuri de munte. Deci, dacă azi va ninge în continuare, la fel şi la noapte şi mâine, iar apoi se menţine frigul încă trei zile, o să mănânc pizza asezonată cu bere.
Tot legat de zăpadă, azi dimineaţă, în zăpada aşternută pe parbrizul unei maşini, era scris frumos, cu majuscule: "Nu mai parca". Ăăăă... dar ce să facă omul? Să o agaţe în copac? Să meargă până rămâne fără benzină şi să lase maşina acolo? Să o ducă în balcon? Mai spuneţi şi voi :)

Boooooring

Adică nu am făcut/văzut/spus/auzit etc nimic ieşit din comun sau demn de menţionat. Vina îmi aparţine, pentru că nu am timpul necesar (nici cheful) să mă detaşez de "chestiile" mele. Trece şi perioada asta...
Aaaa, ba da, trebuie să zic că roboţii Mo şi Foca sunt ultra-virali. Toată lumea din jurul meu "apasă" încontinuu, nemaivorbind de ringtone-uri la telefon şi, mai nou, de "hai să bem un pipi de rechin". Măcar îs mai simpatici şi mai variaţi în expresii decât detronatul "nu ştiu d-astea". Aşadar, apăăăăăsaaaaaţi!

Aham...Valentin...

...dar nu mă interesează, isteria este oricum prea mare pe temă (cu toate că parcă şi-a mai pierdut din puteri comparativ cu anii trecuţi; o fi tot criza de vină).
În schimb, iată că am deja, să vedem, patru zile la noul job. Dintre care nu mi-a plăcut niciuna, şi nici nu prea sunt perspective să se întâmple una ca asta. Motivul e simplu: nu e vorba de colectiv, care e super OK, ci de o muncă ce presupune să faci toată ziua exact ce nu îţi place să faci. Pentru un salariu din care mă gândesc cu groază că nu voi putea să acopăr cheltuielile lunare obligatorii şi să şi supravieţuiesc. E adevărat că în acest timp căutarea unui loc de muncă mai rezonabil continuă, însă nu trece o zi în care să nu îmi treacă prin cap de cel puţin o duzină de ori dacă nu ar fi fost mai bine să caut, dar de acasă. Aş fi fost stresat şi aşa, însă doar de situaţia în sine, nu şi de stresul suplimentar de la muncă. Habar nu am, sunt confuz zilele ăstea. Şi stresat.

Am uitat

Am uitat să vă spun că miercurea trecută, în premieră mondială, am cumpărat pentru prima dată un ziar sportiv. Nu dăm titluri, că ştiţi despre ce vorbesc. Oferta constă în zece (parcă...) volume poliţiste ale unor autori scandinavi, şi de când cu Millenium vreau să am termeni de comparaţie. Iar preţul e cam de trei ori mai mic decât în librării, ăsta fiind factorul decisiv care m-a determinat să fac gestul "nebunesc". Ziarul nu se pierde însă, deoarece îl fac cadou unui prieten care, iată, este scutit pentru următoarele zece - de acum nouă - săptămâni de drumul până la chioşcul de ziare. La sfârşitul "afacerii" a promis că dă o bere. Numai bine, o fi mai cald afară peste două luni.

De actualitate

Angajatul: Scuzaţi-mă, domnule, pot să vorbesc cu dumneavoastră?
Şeful: Sigur, intră, ce pot să fac pentru tine?
Angajatul: Ştiţi, sunt angajatul acestei firme de peste zece ani. Nu vreau s-o iau pe ocolite. Aş vrea o mărire de salariu. Sunt mai multe companii care mă caută, dar am zis să vorbesc cu dumneavoastră prima dată.
Şeful: O mărire? Nu e timpul potrivit pentru asta acum.
Angajatul: Vă înţeleg şi ştiu că situaţia economică curentă are un efect negativ asupra vânzărilor, dar trebuie să luaţi în considerare că muncesc mult,am iniţiativă şi sunt loial acestei companii de peste zece ani.
Şeful: Ok, luând în considerare aceşti factori şi pentru că nu am chef să caut pe altcineva în locul tău, îţi ofer o mărire de 10% şi încă 5 zile de concediu pe an. Ce zici?
Angajatul: Mulţumesc, domnule!
Şeful: De curiozitate, care sunt companiile care te caută?
Angajatul: Ooooooo……Electrica, Distrigaz, Romtelecom, ApaNova şi banca.