Şi, bineînţeles...

...vă doresc tuturor Sărbători Pascale fericite, liniştite şi pline de lumină.

kind of ironic

Text de promovare pentru un concurs cu premii constand in carti: "Cu xxxxx Online si Editura xxxxxx citesti cele mai bune carti! Castiga bilunar un pachet de carti oferit de Editura xxxxxx. Rezolva corect testul si inscriete in concurs." Oare am sanse?

Nu ştiu ce titlu să dau...,

Rezistăm cu greu vremurilor grele care s-au abătut asupra noastră: cutremure şi nenumărate replici în Japonia, conflicte în Libia, Siria, Cote d'Ivoire şi nu mai ştiu pe unde, ditamai gaura de ozon deasupra noastră, eutanasiem câini şi se pare că în curând şi oameni (mai pe ocolite, aşa, dar rezultatul contează), scandaluri mediatice parcă fără de sfârşit având ca principal subiect calamităţile Pepeoana şi Irimoni şi, colac peste pupăză, de parcă nu ne-ar fi fost de ajuns, aflăm cu groază şi stupoare că Irina a făcut rubeolă. Rectific: Irina a făcut RUBEOLĂ !!!
În mediul ăsta plin de ostilităţi, partea mea sensibilă şi-a făcut timp să se lase impresionată de o scenă care nu şi-ar avea locul, nici ca poveste scrisă, nici ca imagine senzaţională, în nicio emisiune de profil: o femeie spre şaizeci de ani ce ocupa o tarabă la piaţă. Pe masa din faţa ei erau înşirate o sumedenie de nimicuri vechi, probabil şi stricate, cu preţuri mai mult decât derizorii. În cele două secunde în care am trecut pe lângă taraba asta, am apucat să văd că femeia ţinea în mâini un mic ursuleţ de pluş, întreg, dar marcat vizibil de trecerea timpului, ursuleţ pe care îl mângâia în timp ce îi spunea că totul va fi bine. După care a aşezat ursuleţul lângă celelalte obiecte. Ei uite, asta m-a impresionat pe mine.

Aşa, printre altele...

...am dat peste un concurs online în care se cerea participanţilor să propună denumirea unui oraş dintr-un joc. Condiţia obligatorie era ca numele propus să înceapă musai cu litera D. Foarte normal, peste 50% dintre propuneri începeau cu orice altă literă în afară de D. O fi fost neatenţie? Nu or fi citit enunţul până la capăt? S-or fi bazat pe faptul că propunerile respective îs oricum atât de cool încât se vor face excepţii de la regulă? Habar nu am. Indiferent de cauze, prima impresie lăsată a fost ceva de genul "Măăăăi, da' mulţi idioţi au acces la net!".

Concis

Mood: relaxat, îmi refac energia.
Ascult: Stone Sour.
Citesc: Michael Brooks, "13 things that don't make sense".
Mă uit la: Green Hornet.
Joc: Homefront.
Ce aş vrea să fac: să ies la plimbare cu căţelu', ceea ce voi şi face peste vreo juma' de oră.

The perfect match...

...sau cum se împacă şi capra, şi varza :)))

OMFG

Ce aşteptări să mai avem când se omoară lumea pentru o sticlă de ulei sau un kil de zahăr în plus? Nu-mi aduc aminte de spectacole dintr-ăstea nici măcar pe vremea când raţiile erau la putere şi oamenii îşi umpleau cămările cu provizii strategice, că nu ştiau când vor mai prinde produse şi în ce cantitate. Nici măcar scuza comportamentului în virtutea vechilor obiceiuri nu este valabilă, au trecut peste două decenii de la schimbarea regimului. Nu contest că suntem o ţară plină de săraci, şi nu comentez cauzele sărăciei, că aş devia mult de la subiect. Însă nu cred că mulţimea aia posedată era formată din oameni care nu mai văzuseră ulei de luni de zile sau care uitaseră de gustul zahărului. Şi, dacă tot spuneam că orice comparaţie cu japonezii este aberantă, uite încă una pentru fanii comparaţiilor: comparaţia între situaţiile ăstea două şi modul în care japonezii stau cuminţi la rândul format pentru distribuirea apei, a alimentelor sau a ce o mai fi pe acolo. Cineva spunea azi că dacă, Doamne fereşte, o catastrofă ar lovi România, ar fi mai multe victime post-calamitate faţă de victimele catastrofei propriu-zise. Din păcate, ipoteza este confirmată din plin de întâmplările de azi.