Perseverare diabolicum est

"Da' de ce n-ai mai scris nimic?" Păi, am explicat de ce, se pare însă că degeaba. Aşa că fac un compromis şi mai arunc câte o postare şi pe aici, când şi când, cât să nu se aştearnă praful gros de-un deget.
Ce am mai păţit ieri, de exemplu. La magazin, la casă, pentru un pachet de ţigări:
- Săru'mâna!
- ...
- Un pachet de ţigări, vă rog!
-...
Primesc pachetul, dau banii, suma exactă:
- Mulţumesc!
-...
- SĂRU'MÂNA!
- Da' ce bai ai, copile, de strigi aşa? (puţin speriată şi luată prin surprindere tanti vânzătoarea, plus că chestia cu "copile" am considerat-o compliment).
- Credeam că nu auziţi bine...

Long time no see

Şi asta dintr-un motiv foarte simplu, şi anume am hotărât după o adâncă şi îndelungată chibzuinţă să trimit blogul la un curs de "recalificare". Rezultatul a început să se concretizeze în ceea ce se numeşte acum Insula de hârtie, spre care găsiţi linkul corespunzător la recomandări. Voi mai păstra acest blog o oarecare perioadă de timp, în care sper să reuşesc să efectuez complet tranziţia spre blogul cel nou. Dacă voi, eventualii vizitatori, credeţi că vă regăsiţi şi acolo, please feel free to follow and comment. Dacă nu, asta e... Dar eu zic că "dincolo" va fi mai interesant:)
Vă aştept aşadar!