:)

Sărbători fericite tuturor, să aveţi un Crăciun minunat!

Jurnal de bord III

Hmmm, am fost absorbit de problemele cotidiene şi am neglijat activităţile "extraşcolare", inclusiv blogul. Partea bună este că în luna care a trecut am acumulat experienţă. Partea proastă este că s-a cam adunat material de scris... Dar o iau încet şi sistematic.
Ce mi-a reţinut atenţia în privinţa mâncării este că se găseşte peşte în abundenţă, parcă locuiesc pe o insulă. De toate mărimile, formele, proaspăt sau congelat, semipreparat, preparat, îl găseşti oriunde şi oricând. Îmi place peştele, aşa că asta e o bilă albă.
E interesantă şi treaba cu maşinile, vezi o grămadă de Lada, şi tractoare, şi camioane dintr-ălea care apar în filmele ruseşti şi sunt veeeechi de te miri cum de mai funcţionează, alături de Lexus, X6, Q7 şi alte nebunii. Contrastul e distractiv. Apropo, am văzut foarte puţine Loganuri.
În privinţa limbii, am păţit-o deja de vreo trei ori să dau peste persoane care nu scoteau niciun sunet dacă nu aparţinea minunatei limbi ruse, problema fiind că erau funcţionari publici şi aveam nevoie de ei. Caută alţii, sau apelează la translatori, sau, sau... E deranjant, mai ales când vezi pe afară bannere care proclamă sus şi tare "Iubeşte-ţi limba!". Care dintre ele?
Postarea următoare va conţine o păţanie din asta, dar mai cu detalii, că e destul de ciudată.

Jurnal de bord II

Buuun. Limba vorbită este moldovenească - nu ştiu cât de mult seamănă sau nu cu cea "made in Ro" - amestecată cu cuvinte şi expresii ruseşti moldovenizate şi cu cuvinte şi expresii ruseşti ruseşti. Destul de ciudat, dar după impactul iniţial parcă înţeleg ce şi cum, cel puţin în esenţă. Afişele, anunţurile, panourile şi toate ăstea îs majoritatea bilingve, cu excepţii în ambele direcţii. Ca fun fact, magazinaşele ălea de gen "telefoane mobile: reparaţii, decodări, accesorii" oferă aici o opţiune originală, şi anume "rusificare". Nu, mulţumesc...
Programele TV, cât am apucat să văd până acum, sunt în rusă sau sincronizate în rusă. Subiectul încă mi-e neclar, o să aprofundez şi revin cu detalii.
Una peste alta, din punctul ăsta de vedere sunt oarecum într-o perioadă de acomodare. Nu sunt la primul contact cu limba moldovenească, însă moldovenii veniţi în România se străduiau să vorbească cât mai româneşte posibil, pe când aici nu mai e cazul să se "abţină". În plus, dacă şi vorbesc repede... funny time:)

Jurnal de bord I

Pregătirile pentru plecarea de acasă pentru o perioadă de 3 luni sunt gata. Verific dacă tot ceea ce trebuie închis e închis, dacă ceea ce trebuie deschis e deschis – asta e uşor, nimic nu trebuie lăsat deschis – şi... go!
Prima staţie: autogara Oradea. Afară e cald, suficient de cald încât să pot aştepta afară cursa pentru Cluj. Ups... afară nu sunt bănci. Nu-i nimic, mă amplasez strategic lângă un perete mai ferit de ruta călătorilor care merg la toaletă/după cafea-ceai-mâncare/ziare-reviste şi fumez. Apar băieţii
cu alba-neagra, dar nu sunt doritori. Unul dintre ei se apropie şi îmi cere un foc. Încearcă să lege o conversaţie, dar din răspunsurile mele monosilabice îşi dă seama că nu am chef de aşa ceva şi pleacă. Unuia dintre ei îi sună mobilul şi pleacă toţi deodată.
Apare şi microbuzul meu. Puţini pasageri, dar cu multe bagaje. Şoferul le aranjează în spaţiul aparent neîncăpător din spatele maşinii. Se pare că uşa nu se va închide. Oh, ba da, trebuie doar puţin trântită. Bagajele se mulează după forma uşii. Sunt bucuros că nu am nimic fragil în valiză...
Cluj. E frig, diferenţa de temperatură după doar trei ore de mers e foarte mare, după părerea mea. Aici am de aşteptat o oră jumate, însă autocarul Cluj-Chişinău este deja aici, aşa că scap de toate bagajele voluminoase şi mă pot şi eu încadra la rândul meu în circuitul toaletă/după cafea-ceai-mâncare/ziare-reviste.
Pornim. Şoferul pune la TV un film. OK... aaa, nu, nu e OK deloc, filmul e sincronizat în rusă. Asta e...
Ajungem în vamă, trecem fără probleme. Apoi, în Chişinău, după...să vedem...13 ore de mers. O dată coborât, mă întind în toate direcţiile încercând să scap de amorţeala generală, însă îmi aduc aminte că mai am un drum de 50 de minute până în Orhei, destinaţia finală.
Mă întâlnesc cu cel care trebuia să mă aştepte, şi este suficient de amabil încât să mai stea 10 minute după mine, cât să mai fumez o ţigară.
Buuun, am ajuns în sfârşit în Orhei. Ziua asta voi dormi.
Welcome to Republic of Moldova...

Life is strange indeed...

Per total, ultimii doi ani din viaţa mea au fost destul de agitaţi şi de tulburi. Am avut parte de câteva schimbări majore, prin "câteva" înţelegând, subiectiv, un număr peste limita legală admisă. Fiecare dintre aceste schimbări mi-a închis câteva uşi în nas, deschizând în schimb câte o nouă portiţă, pe care a trebuit să o transform într-o uşă adevărată, matură. Moment în care... aţi ghicit, o nouă schimbare, o nouă portiţă... Însă niciodată până acum nu am resimţit atât de acut sentimentul acela de "a o lua de la zero". Până acum, în ciuda tuturor schimbărilor, aveam o bază micuţă, dar solidă, care îmi permitea să iau din nou startul. Acum însă sunt pe cale de a pierde exact baza asta. Şi nu ştiu dacă e bine sau nu, şi nu ştiu cum mă simt, nesigur?, speriat? entuziasmat?, încrezător într-un viitor ipotetic mai bun?, toate astea la un loc?, confuz, într-un cuvânt?
Poate e mai bine să mai aştept puţin, până mi se filtrează puţin trăirile, şi apoi să privesc situaţia actuală cu mai mult accent pe raţiune. Căci, nu-i aşa, baza a murit, trăiască baza! (?!?)
PS. Scuzaţi incoerenţa.

Confirmare

Da, este (mă rog, a fost) otită, şi nu am avut habar că poate durea în halul ăsta. Dar a trecut, în sfârşit. Şi auzul îmi este din nou stereo :)
Pe parcursul perioadei ăsteia am stat închis în vizuină şi m-am uitat la o tonă de filme, dintre care nu vă pot recomanda nimic în mod special; niciun film nu m-a "prins" nici măcar cu o scenă pentru care să consider că merită să încerc să vă determin să-l vedeţi. Iar pe partea de lectură, surpriză! Din motive neclare, am recitit Legendele Olimpului. Not bad, dar bănuiesc că nu v-aţi aşteptat la asta :) Iar acum, de când s-a reluat "seria neagră" a romanelor poliţiste scandinave, sunt adâncit în ele până la urechi. Fie şi măcar pentru a scăpa puţin de dozele zilnice de americanisme prezente peste tooot!

:(

Otită ?! :(((

Da' de ce ????

Da' de ce, din nou şi la nesfârşit, cu ocazia accidentului în care a fost implicat Huidu, persoană publică deci, absolut toată lumea este rugată (!!!) să îşi dea cu părerea? Adică cine dracu' se gândeşte că părerea lui Becali - şi alţii ca el, care nu au absolut nicio tangenţă cu subiectul - despre această chestie poate fi relevantă, sau interesantă, sau mai ştiu eu cum?
Da' de ce a devenit frecvent obiceiul ca subtitrările de pe canalele considerate "serioase", mă refer la Discovery, NG etc., să omită să facă o banală conversie a yarzilor în sistem metric? Chiar dacă au valoare apropiată, în unele dintre documentarele difuzate lungimile sau distanţele respective erau relevante. Şi diferenţa aia de aproape 10 cm conta. Nu mai vorbesc de "paritatea" milă/km...

Încă o chestie bifată

Ca de multe alte ori, deoarece nu mă învăţ minte, am lăsat o chestie pe ultima sută de metri, ce zic eu sută, pe ultimii 50 de cm mai exact, aşa că în ultimele două săptămâni am băgat tare pe recuperare. Am reuşit, asta contează. Deci, am mai tradus o carte. Nu mă întrebaţi care şi unde o găsiţi, deoarece a fost un serviciu făcut unui prieten. Ceva manual tehnic, it was sooo booooring, probabil de aia am şi evitat să o încep, şi dup-aia am evitat să continui :)Dar promisiunea e promisiune.
Voi cu ce vă mai lăudaţi acum, că sezonul estival oficial s-a cam terminat?

Excepţie

Am spus în câteva rânduri că ecranizările după romane mai mult sau mai puţin celebre nu sunt în majoritatea covârşitoare a cazurilor la înălţimea cărţilor respective. Există totuşi excepţii, iar ultima întâlnită este "Cititorul". În comparaţie cu filmul, cartea mi s-a părut scrisă pe fugă şi inconstant. Există scene aprofundate şi analizate pe toate părţile, urmate de scene care parcă sunt nişte notiţe scrise pe un post-it pentru a fi dezvoltate ulterior. E ca şi cum autorul - Bernhard Schlink - începe să scrie şi îşi aduce brusc aminte că trebuie să facă altceva, aşadar încheie abrupt.
Astea sunt impresiile după prima lectură. La recitirea cărţii, când o fi să se întâmple asta, sper să îmi amintesc de postarea asta şi să fac o comparaţie.
Până atunci, priviţi filmul şi lăsaţi cartea deoparte. Apropo, e şi al naibii de scurtă.

Ca de vineri

"Nu mă deranjează să merg la serviciu. Însă cele opt ore în care de-abia aştept să plec acasă mă omoară!" :)))
Weekend plăcut!

Repede despre Bac

1. Dacă puştii nu dau doi bani pe diplome, de ce mai fac liceul?
2. Ce ar spune părinţii convinşi că subiectele au fost prea grele şi că odraslele ar fi trebuit să fie lăsate "să copieze măcar puţin" dacă ajung de exemplu să fie trataţi necorespunzător de un medic care "a copiat puţin" şi el?
Gata, am spus că voi fi extrem de rapid :)

... and a warm "Welcome back" to myself

Eh, nu e mare lucru, am lipsit şi eu aproape două luni. Sper că cei maxim 3 cititori (probabili) care mai cădeau din întâmplare pe aici nu mi-au simţit lipsa. Nu supărător de mult, cel puţin.
Buuuun... în intervalul ăsta de timp s-au întâmplat o grămadă de lucruri, da' nu am de gând să fac retrospectiva verii. Aşadar, o luăm încet, pas cu pas, aproape de la zero.
Şi deoarece consider această postare un fel de "încălzire", mă opresc aici, nu înainte de a v-o arăta şi pe Grim, că poate de ea v-a fost mai dor :)
Hai că ne auzim în curând !

A mai trecut una...

Saptamana trecuta a fost ziua mea, zi frumoasa ca mine :)
Mai degraba fierbinte ca mine, ca a fost o caldura sufocanta, ce a stopat din start orice initiativa de genul "hai sa ne intalnim diseara la o bere". Asa ca berea s-a amanat pe, probabil, weekendul urmator. Asta daca nu vom cadea in extrema cealalta si nu vom putea iesi din case din cauza grindinei, sau a inundatiilor, sau asa ceva. Ramane de vazut.

Ironii again, e super!

Căci cum altfel decât o ironie (nu neapărat a sorţii) ar putea fi considerat faptul că sunt candidaţi scoşi din sală de la examenul de titularizare pentru că au încercat să copieze?
Sau alta, de-a dreptul comică: razia mascaţilor într-un bordel clandestin. Se sparge uşa, băieţii năvălesc grămadă înăuntru şi încep să se audă strigătele: "Culcat! Toată lumea culcat!". În bordel, da? :)))

Aştept

Aştept cu nerăbdare să se termine odată tot circu' ăsta provocat de bacul 2011. Da, toată lumea e de vină, da, facultăţile sunt într-un mare impas, da, toţi vorbesc despre sistemul făcut praf, despre profesori incompetenţi şi dezinteresaţi, despre elevi şi mai dezinteresaţi decât profesorii şi despre părinţii revoltaţi nici ei nemaiştiind exact de ce, însă nu am auzit deocamdată pe cineva venind cu idei despre cum să fie remediată situaţia (şi evitată pe viitor). Vorbesc de idei realiste şi concepute pe termen lung, nu de a enşpea modificare a legislaţiei.
Deocamdată au început să ne inunde bancurile pe temă, aşa că de haz de necaz nu ducem lipsă (vezi filmuleţele parodie cu Osama şi Hitler, pe iutub, vezi bancurile de genul "Ce a picat la bac? Întreg liceul" etc.)

Doua chestiute

De-abia azi am observat ca suplimentul unui cotidian local, supliment ce contine programul TV pe o saptamana, este intitulat Time Out. Micile ironii involuntare de genul asta sunt de-a dreptul savuroase.
Si, oarecum in incheierea postarii anterioare, promovabilitatea la bac in judetul nostru a fost putin peste 50% anul asta. O fi bine, o fi rau...

Totuşi...

...am să vă destăinui ce m-a distrat în ultimele zile, şi anume: faza cu zăpăcitu' ăla de s-a dus la nuş' ce şedinţă CNA cu un pistol-jucărie. Faza în sine e infantilă, partea la care am râs a fost cea în care o purtătoare de cuvânt a poliţiei (parcă, anyway, cineva în uniformă) declara solemn că "arma" a fost supusă unei expertize, în urma căreia s-a dovedit că nu prezintă pericol. Ha ha ha...etc....ha! Ce expertiză ?!
Ar mai fi rezultatele (cu cât mai tragice, cu atât mai apropiate de adevăr, aş spune) de la evaluarea naţională, respectiv bac. Deloc distractiv, ba chiar dimpotrivă. Să nu înţelegi ce ţi se cere la un anume subiect... nu nu nu, că deviez. M-a distrat cum se plângeau elevii, normal, acompaniaţi de părinţi, de "stresul suplimentar" generat de camerele video amplasate în vederea evitării fraudelor. Un examen e clar generator de stres, da' ce au cu bietele camere video? Se simt stresaţi suplimentar şi când merg prin malluri, intră în bănci, circulă pe artere supravegheate video, cumpără din supermarketuri etc? Nu cred. Dar orice scuză, mai ales una nou-nouţă şi nemaifolosită până acum e extrem de utilă pentru a justifica eventualele rezultate care nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. " Mami, am ştiut tot, da' am simţit aşa deodată cum cineva de-acolo, de sus, mă priveşte insistent şi am uitat instantaneu absolut tot! ... Nu, de sus de la înălţimea tavanului zic.."
Şi m-a mai distrat de-acum încetăţenita traducere a cuvântului "library" prin, evident, "librărie".
Şi uite-aşa m-am distrat pe marginea unor subiecte despre care hotărâsem să nu mă mai ating nici măcar în joacă: politică (oarecum tangenţial, e drept), învăţământ, traduceri de calitate.

Sign of life

Doar atat, un semn ca sunt in viata. Fara comentarii, fara subiecte, nu ca n-ar fi destule, fara poze, fara nimic (nici macar diacritice :) ). Pur si simplu nu am chef de scris, de analizat, de "bagat in seama" sau de divagat aiurea pe un subiect si mai aiurea. Poate maine.

Adopta un caine, SOS Dogs Oradea, 11 iunie 2011

Din cate stiu, actiunea a fost un real succes si se intentioneaza sa fie organizata de acum incolo in fiecare luna.

V-am povestit...

...iar acum adaug imaginea promisa.

Anuntul saptamanii

"Angajez supermanager".

Hmmm....abstraaaact....

In urma unei monitorizari involuntare a unei treceri pietonale pe care is nevoit sa traversez zilnic de cel putin doua ori - o trecere destul de problematica, mai ales acum, cand o banda a strazii este si ingustata din motive de reparatii intensive - mi-am dat seama ca majoritatea pietonilor care risca traversari spectaculoase printre masini in viteza sau pe culoarea rosie a semaforului "ca nu vine nimic", respectiv "las' ca avem timp pana ajunge ala" fac parte din cele mai defavorizate categorii pentru genul asta de sport extrem: batrani in carje, mame cu copii mici in brate, babute cu 'jde mii de plase in maini, "domnisoare" cu tocuri kilometrice, adica exact persoane care la o adica, daca ar trebui sa o ia brusc la fuga... ar avea surprize. Asta asa, ca sa nu avem dubii ca si pietonii pot face lucruri traznite.
Alta chestie: nu inteleg mecanismul conform caruia atributele (cel putin alea teoretice) profesionale ale parintilor sunt automat proiectate asupra copiilor. "Ai auzit de x, baiatu' lu' politistu' ala de la rutiera, a avut accident de masina". So what? Care e legatura? Fata popii trebuie sa fie neaparat cuminte si virgina pana la intemeierea unei familii, baiatul doctorului sau al avocatului trebe musai sa fie inteligent, iar de esti odrasla de politist e clar ca esti un exemplu viu de onestitate si corectitudine. Si invers, cu "calitatile" negative. Nu zic, exista o oarecare logica, insa nu e o lege batuta in cuie, exceptii in ambele sensuri existand fara numar. Si totusi...
In incheiere, intrebare: voi ati vazut pana acum placintarie coreeana? Eu nu, pana ieri, cand am vazut o firma noua care are o gramada de caractere dintr-alea de-ale lor, iar dedesubt scrie frumos "Placintarie". Deeeci...? Ati vazut sau nu?

Avem obraz

Nu contează că avem reclame cu ţâţe în prim plan, nu contează că a început sezonul estival şi o să fim inundaţi de imagini sugestive de pe litoral la diverse ore din zi şi din noapte (paranteză, apropo de ţâţe, cât de ciudat poţi fi pentru a te uita la Dansez pentru tine în speranţa că prinzi un sân ieşit din bluză sau un sfârc care se ghiceşte printr-o rochiţă udă şi semitransparentă? C'mon...), aşadar nu contează toate ăstea, contează că dacă într-un episod din NCIS s-a nimerit un personaj cu un nume de-a dreptul nefericit,şi anume Pin Pin Pula, în subtitrare s-a evitat cu obstinaţie scrierea completă a acestui nume. Două chestiuni: cum s-ar fi procedat în cazul eventual al trecerii filmelor la dublaj în română? (nu susţin ideea, by the way). Şi be), aştept cu nerăbdare documentare subtitrate despre destinaţii turistice în Croaţia, de exemplu, sau despre economia fragilă a Botswanei şi devalorizarea accelerată a monedei naţionale...

Long story short...

Absenţa este motivată. Nu contează motivele. Contează că îs aici, acum.
Nunta regală? Nu ştiu, nu cunosc, din câte am văzut sora lui Kate e mai drăguţă, iar nunta secolului va fi a mea, dacă va fi. mi se pare normal.
Osama? Motivele pentru care se refuză din motive puerile o dovadă beton armat nu fac decât să alimenteze conspiraţioniştii din lumea întreagă. Imagini muuuult mai morbide se găsesc cu sutele pe net, iar violenţe din partea părţii adverse vor fi oricum. Pun pariu că peste câteva săptămâni, dacă nu mai repede, se vor găsi unii care să îl vadă pe Osama prin Costa Rica sau alte locuri exotice de genul ăsta. La braţ cu Elvis, cu Ceauşescu sau cu un extraterestru de la Roswell, nu contează.
1 Mai. Aici a plouat.
9 Mai. Sărbătoare mai mult sau mai puţin importantă, depinde de cât de mult s-a stat la coada pentru mici/sarmale/bere/ce o mai fi fost. Plus o mică paradă militară a ruşilor. Nimic extravagant.
Ce a mai fost... Realitatea preluată de Elan, eternele şi deloc fascinantele tâmpenii politice, Vadim, Boc, Udrea, Năstase, Ponta, Băsescu...bla bla bla. Şi peste toate acestea tronează drama sfâşietoare a Columbenilor. Ce să mai zic...

Şi, bineînţeles...

...vă doresc tuturor Sărbători Pascale fericite, liniştite şi pline de lumină.

kind of ironic

Text de promovare pentru un concurs cu premii constand in carti: "Cu xxxxx Online si Editura xxxxxx citesti cele mai bune carti! Castiga bilunar un pachet de carti oferit de Editura xxxxxx. Rezolva corect testul si inscriete in concurs." Oare am sanse?

Nu ştiu ce titlu să dau...,

Rezistăm cu greu vremurilor grele care s-au abătut asupra noastră: cutremure şi nenumărate replici în Japonia, conflicte în Libia, Siria, Cote d'Ivoire şi nu mai ştiu pe unde, ditamai gaura de ozon deasupra noastră, eutanasiem câini şi se pare că în curând şi oameni (mai pe ocolite, aşa, dar rezultatul contează), scandaluri mediatice parcă fără de sfârşit având ca principal subiect calamităţile Pepeoana şi Irimoni şi, colac peste pupăză, de parcă nu ne-ar fi fost de ajuns, aflăm cu groază şi stupoare că Irina a făcut rubeolă. Rectific: Irina a făcut RUBEOLĂ !!!
În mediul ăsta plin de ostilităţi, partea mea sensibilă şi-a făcut timp să se lase impresionată de o scenă care nu şi-ar avea locul, nici ca poveste scrisă, nici ca imagine senzaţională, în nicio emisiune de profil: o femeie spre şaizeci de ani ce ocupa o tarabă la piaţă. Pe masa din faţa ei erau înşirate o sumedenie de nimicuri vechi, probabil şi stricate, cu preţuri mai mult decât derizorii. În cele două secunde în care am trecut pe lângă taraba asta, am apucat să văd că femeia ţinea în mâini un mic ursuleţ de pluş, întreg, dar marcat vizibil de trecerea timpului, ursuleţ pe care îl mângâia în timp ce îi spunea că totul va fi bine. După care a aşezat ursuleţul lângă celelalte obiecte. Ei uite, asta m-a impresionat pe mine.

Aşa, printre altele...

...am dat peste un concurs online în care se cerea participanţilor să propună denumirea unui oraş dintr-un joc. Condiţia obligatorie era ca numele propus să înceapă musai cu litera D. Foarte normal, peste 50% dintre propuneri începeau cu orice altă literă în afară de D. O fi fost neatenţie? Nu or fi citit enunţul până la capăt? S-or fi bazat pe faptul că propunerile respective îs oricum atât de cool încât se vor face excepţii de la regulă? Habar nu am. Indiferent de cauze, prima impresie lăsată a fost ceva de genul "Măăăăi, da' mulţi idioţi au acces la net!".

Concis

Mood: relaxat, îmi refac energia.
Ascult: Stone Sour.
Citesc: Michael Brooks, "13 things that don't make sense".
Mă uit la: Green Hornet.
Joc: Homefront.
Ce aş vrea să fac: să ies la plimbare cu căţelu', ceea ce voi şi face peste vreo juma' de oră.

The perfect match...

...sau cum se împacă şi capra, şi varza :)))

OMFG

Ce aşteptări să mai avem când se omoară lumea pentru o sticlă de ulei sau un kil de zahăr în plus? Nu-mi aduc aminte de spectacole dintr-ăstea nici măcar pe vremea când raţiile erau la putere şi oamenii îşi umpleau cămările cu provizii strategice, că nu ştiau când vor mai prinde produse şi în ce cantitate. Nici măcar scuza comportamentului în virtutea vechilor obiceiuri nu este valabilă, au trecut peste două decenii de la schimbarea regimului. Nu contest că suntem o ţară plină de săraci, şi nu comentez cauzele sărăciei, că aş devia mult de la subiect. Însă nu cred că mulţimea aia posedată era formată din oameni care nu mai văzuseră ulei de luni de zile sau care uitaseră de gustul zahărului. Şi, dacă tot spuneam că orice comparaţie cu japonezii este aberantă, uite încă una pentru fanii comparaţiilor: comparaţia între situaţiile ăstea două şi modul în care japonezii stau cuminţi la rândul format pentru distribuirea apei, a alimentelor sau a ce o mai fi pe acolo. Cineva spunea azi că dacă, Doamne fereşte, o catastrofă ar lovi România, ar fi mai multe victime post-calamitate faţă de victimele catastrofei propriu-zise. Din păcate, ipoteza este confirmată din plin de întâmplările de azi.

niuz

Printre cacofonia audiovizuala a (ex) familiei Columbeanu si senzationalele dezvaluiri ale Zavorancei reusesc sa ma tin la curent si cu ce mai fac japonezii, cum o mai duc libienii si nu in ultimul rand ce lucruri traznite mai fac romanii. Apropos de Columbeni, un om de presa, nu mai retin cine, spunea ca e normal sa se acorde atata atentie divortului unor celebritati, acest divort nefiind astfel subiect de tabloid. Pai nu tabloidele i-au facut celebri si pana acum? Sau poate am eu informatii incomplete, asadar cer lamuriri: pentru ce sunt celebri cei doi Columbeni?
Si o alta nelamurire. Boc sustine ca scandalul cu Severin aduce prejudicii imaginii tarii, ca apoi sa gaseasca si rezolvarea: Severin e din PSD, deci PSD-ul sa ia masurile de rigoare. Adica ce, tara asta e reprezentata exclusiv de PSD?

Listă

Să vină odată primăvara şi vremea frumoasă - checked.
Să stau cât mai mult posibil departe de calculator, de preferinţă afară - checked (norocul căţelului, că el e cel mai câştigat din asta).
Să mă debarasez de o grămadă de site-uri la care am am avut la un moment dat motive să mă abonez - checked (parţial, dar am redus considerabil numărul lor).
Să evit astenia de primăvară - checked.
Să reduc şi mai mult tv-ul, mai exact obiceiul de a lăsa aparatul să meargă aşa, doar pentru fond sonor - checked (am trecut pe radio, e mai ok).
Să nu mă mai consum pentru orice chestie măruntă - checked.
PS. Treaba cu Japonia e dramatică, tragică, are influenţe la nivel mondial şi aşa mai departe, însă frecventele comparaţii cu ţara noastră nu îşi au rostul nici în contextul ăsta, nici în vreun alt context.

untitled

In primul rand, scriu de pe un PC care nu este proprietate personala si nu are setata optiunea pentru romana. Asadar, fara diacritice de data asta.
In al doilea rand, 1 Martie, 8 Martie, bla bla bla.
In al treilea rand, am reusit din nou sa nu fiu consecvent si sa scriu macar o data la doua-trei zile, insa asta s-a intamplat pentru ca am fost luat pe sus de alte probleme si amanam de pe o zi pe alta, pana azi.
In al patrulea si ultimul rand in aceasta postare, iar am vazut o treaba care m-a lasat pe ganduri. Nu mult, doar cateva momente, insa suficient incat sa ma determine sa va impartasesc patania. Cautam pe net acum cateva zile, pentru uz personal, un sistem periodic printabil in care sa apara cat mai multe detalii ale elementelor chimice. Gasesc unul potrivit, il printez, unul dintre colegii mei il vede si intreaba senin "ce ii asta?". "Sistemul periodic". "???". "Tabelul lui Mendeleeev...?". "???". "Tabelul cu elementele chimice, stii tu, oxigen, carbon...". "Aaaaa...chimie, am facut ceva in liceu, dar nu mi-a placut".
Bun. Nici mie nu mi-a placut chimia, nu in totalitate cel putin. Nici eu nu am facut liceu de profil. Insa sunt convins ca sistemul periodic, ca element vizual omniprezent chiar si in cele mai saracacios dotate scoli si licee, este usor de recunoscut. E ca si figurile de geometrie in spatiu aruncate in dulapul din spatele clasei sau ca structura dublu helix a ADN-ului. Chiar daca nu stii sa spui niciun detaliu, stii ce e. Asa credeam pana acum. Iar m-am inselat. Partea proasta e ca ma insel tot mai des.

Surprize

Aşa, ca fapt divers, nu m-a surprins mai deloc faptul că senzaţionala ştire a divorţului Monica-Iri a eclipsat aproape complet alte chestii mărunte de genul Libia (ce naiba, ăia îs departe, dar Monica e aici), scandalul vămilor (asta e chiar distractiv, s-au pus mass mediile pe treaba asta de parcă până acum nu se ştia de fenomen. Nu că nu se ştia, nici măcar nu exista aşa ceva!) sau gerul şi nămeţii de prin ţară. Mă rog, fiecare cu durerea lui.
Surpriza mult mai semnificativă, fiind personală, este că vinerea trecută, într-o altă zi agonizant de obositoare la serviciul ăla de care vă povesteam că nu prea îl suport, am primit un telefon în urma căruia vă pot anunţa că de azi am un nou loc de muncă; mai bine plătit (în comparaţie cu anteriorul, însă nu vă gândiţi la sume impresionante că nu e cazul), mai aproape de domiciliu, cu program mai normal... numai beneficii. Sper doar să nu se schimbe atmosfera după câteva zile.
O altă surpriză, mai măruntă, însă foarte plăcută, este că azi am fost anunţat că am câştigat (din nou) o carte la un concurs organizat de Simona Tache pe blogul ei roz. Dacă aş avea norocul ăsta şi la loto... :)

Mesaj special pentru dimineaţa de Dragobete :)

Hoooollly s...now!

În decembrie, în perioada aia în care temperaturile erau neobişnuit de ridicate faţă de cum ar fi trebuit să fie, am pus pariu cu un prieten că de 1 Martie va fi zăpadă. La noi în oraş, nu pe cine ştie ce vârfuri de munte. Deci, dacă azi va ninge în continuare, la fel şi la noapte şi mâine, iar apoi se menţine frigul încă trei zile, o să mănânc pizza asezonată cu bere.
Tot legat de zăpadă, azi dimineaţă, în zăpada aşternută pe parbrizul unei maşini, era scris frumos, cu majuscule: "Nu mai parca". Ăăăă... dar ce să facă omul? Să o agaţe în copac? Să meargă până rămâne fără benzină şi să lase maşina acolo? Să o ducă în balcon? Mai spuneţi şi voi :)

Boooooring

Adică nu am făcut/văzut/spus/auzit etc nimic ieşit din comun sau demn de menţionat. Vina îmi aparţine, pentru că nu am timpul necesar (nici cheful) să mă detaşez de "chestiile" mele. Trece şi perioada asta...
Aaaa, ba da, trebuie să zic că roboţii Mo şi Foca sunt ultra-virali. Toată lumea din jurul meu "apasă" încontinuu, nemaivorbind de ringtone-uri la telefon şi, mai nou, de "hai să bem un pipi de rechin". Măcar îs mai simpatici şi mai variaţi în expresii decât detronatul "nu ştiu d-astea". Aşadar, apăăăăăsaaaaaţi!

Aham...Valentin...

...dar nu mă interesează, isteria este oricum prea mare pe temă (cu toate că parcă şi-a mai pierdut din puteri comparativ cu anii trecuţi; o fi tot criza de vină).
În schimb, iată că am deja, să vedem, patru zile la noul job. Dintre care nu mi-a plăcut niciuna, şi nici nu prea sunt perspective să se întâmple una ca asta. Motivul e simplu: nu e vorba de colectiv, care e super OK, ci de o muncă ce presupune să faci toată ziua exact ce nu îţi place să faci. Pentru un salariu din care mă gândesc cu groază că nu voi putea să acopăr cheltuielile lunare obligatorii şi să şi supravieţuiesc. E adevărat că în acest timp căutarea unui loc de muncă mai rezonabil continuă, însă nu trece o zi în care să nu îmi treacă prin cap de cel puţin o duzină de ori dacă nu ar fi fost mai bine să caut, dar de acasă. Aş fi fost stresat şi aşa, însă doar de situaţia în sine, nu şi de stresul suplimentar de la muncă. Habar nu am, sunt confuz zilele ăstea. Şi stresat.

Am uitat

Am uitat să vă spun că miercurea trecută, în premieră mondială, am cumpărat pentru prima dată un ziar sportiv. Nu dăm titluri, că ştiţi despre ce vorbesc. Oferta constă în zece (parcă...) volume poliţiste ale unor autori scandinavi, şi de când cu Millenium vreau să am termeni de comparaţie. Iar preţul e cam de trei ori mai mic decât în librării, ăsta fiind factorul decisiv care m-a determinat să fac gestul "nebunesc". Ziarul nu se pierde însă, deoarece îl fac cadou unui prieten care, iată, este scutit pentru următoarele zece - de acum nouă - săptămâni de drumul până la chioşcul de ziare. La sfârşitul "afacerii" a promis că dă o bere. Numai bine, o fi mai cald afară peste două luni.

De actualitate

Angajatul: Scuzaţi-mă, domnule, pot să vorbesc cu dumneavoastră?
Şeful: Sigur, intră, ce pot să fac pentru tine?
Angajatul: Ştiţi, sunt angajatul acestei firme de peste zece ani. Nu vreau s-o iau pe ocolite. Aş vrea o mărire de salariu. Sunt mai multe companii care mă caută, dar am zis să vorbesc cu dumneavoastră prima dată.
Şeful: O mărire? Nu e timpul potrivit pentru asta acum.
Angajatul: Vă înţeleg şi ştiu că situaţia economică curentă are un efect negativ asupra vânzărilor, dar trebuie să luaţi în considerare că muncesc mult,am iniţiativă şi sunt loial acestei companii de peste zece ani.
Şeful: Ok, luând în considerare aceşti factori şi pentru că nu am chef să caut pe altcineva în locul tău, îţi ofer o mărire de 10% şi încă 5 zile de concediu pe an. Ce zici?
Angajatul: Mulţumesc, domnule!
Şeful: De curiozitate, care sunt companiile care te caută?
Angajatul: Ooooooo……Electrica, Distrigaz, Romtelecom, ApaNova şi banca.

Cinemania

M+am uitat toata ziua la filme. RocknRolla, The Last Exorcism, Tangled şi Gulliver's Travel. Eclectic, ca de obicei, aşa-i?

Logic

Dacă sunt rugaţi să aibă o opinie, indiferent de subiect şi de cunoaşterea acestuia, românii se împart în trei categorii mari şi late: radicalii situaţi la poluri opuse şi câţiva moderaţi, care încearcă să împace şi capra şi varza, dar sunt înjuraţi şi de capră, şi de varză. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în privinţa "manelizării" ţării, corelată cu ridicarea la rang de vedetă a te miri ce indivizi care de obicei sunt atât de "cu nevoi speciale" (exprimare elegantă), încât e musai să fie băgaţi "pe sticlă", să se minuneze lumea. Pe de altă parte, tot pe "sticlă" se susţine că se iau măsuri împotriva fenomenului. E ok, pentru rating trebuie să acoperi cât mai multe categorii sociale, de la intelectuali la analfabeţi. Însă ar trebui să existe undeva o limită, fie ea şi nescrisă şi impusă doar de bun simţ. De ce această introducere? Pentru că nu înţeleg de ce o companie serioasă de băuturi răcoritoare s-a simţit nevoită să folosească în ultimul ei spot publicitar de-acum celebra (din păcate) frază "Ori suntem la promoţie, ori nu mai suntem", parafrazându-l astfel pe de-acum celebrul (tot din păcate şi inexplicabil) pervers de la Târgu-Ocna, sau de unde naiba e.
Dacă tot s-a ajuns în faza asta, bănuiesc că nu trebuie să mai aştept mult timp pentru a vedea bannere cu "super promoţie care este" şi cu "oferte făăărăăă nuuuumăăăăr".

Feisbucu' la români (preluare de pe Facebook)

Ion is in a relationship with Mărie.

Mărie is now in a relationship with Ion and other 26 people. (Popa Satului and other 24 people like this)

Mărie is attending the event "Mulsul vacii" (Vaca lui Mărie and Ion like this)

[Mărie is not really attending the event "Mulsul vacii". She is actually attendingVasile in the barn. Ion comes to see Mărie attending the "Mulsul vacii" event and finds out what is she actually attending]

Ion is now single.

Ion was invited to join group "Beţivanii satului"

Ion and other 20 people are attending the event "Beţie la crâşmă". (Crâşmarul likes this)

Ion set his status to: "supărat sunt doamne, iarăşi supărat"

Ion is now drunk and pissed on Mărie's Wall

Mărie finished attending Vasile.

Mărie set her status to: "Foarte obosită. Sper să mă pot trezi mâine să merg la biserică"

Vasile commented to Mărie's status "Eu nici nu cred că vin. Poate duminica viitoare"



[Sunday]

Babele din sat are attending the event "Slujba de duminică" (Popa satului, Părintele Iosif, Cantoru' and Clopotaru' like this)

Beţivii satului missed the event "Slujba de duminică" because of it's interference with the event "Beţia de duminică" (The Devil 666 Satana likes this)

Popa satului and Popa Porno are now friends (The Devil 666 Satana andClopotaru' like this)



[Monday]

Mărie set her status to: "La spovedit..."

Ion commented on Mărie's status: "Ce-i Mărie, te-o prins rusinea?"

Mărie also commented on her status: "Taci , Ioane că eşti prost"

Popa satului also commented on Mărie's status:" :)) :))" (Primarul satuluilikes this..)

Vaca lu' Mărie set her status to "Muuuuuuuuuu..."

Mărie commented to Vaca lu' Mărie status: "Ioi ce proastă îs, am uitat să te mulg. După spovedit vin şi la tine. Paşte până atunci" (Vaca lu' Mărie likes this.)

Primarul satului added "şpagă" and "corruption" to his activities (Popa satului likes this)

Şefu de Post set his status to: "La primărie, la o vorbă cu primarul"

Primarul satului is now attending "Puşcăria".(Bebiţă săpunaru' and all his friends like this)



[Tuesday]

Mărie set her status to "Watching "fermier caut mireasă", so fuck off"

Vaca lu' Mărie exploded. (Ion likes this)

Mărie commented: "vaaaaiii...o murit vaca...am uitat s-o mulg...mă omoară tata când se întoarce de la crâşmă"

Popa satului also commented: "super, încă o înmormântare pe săptămâna asta" (Cantoru' and Popa Porno likes this)

Popa satului added "Praying" and "Porn" to his activities (Popa Porno andPărintele Iosif like this)

Popa satului, Părintele Iosif and Clopotaru' are now in a relationship and it's complicated. (The Devil 666 Satana likes this)



[Wednesday]

Popa satului set his status to "Zi de post, fiilor" (Babele satului like this;Beţivii satului dislike this)

Tata lu Mărie posted on Mărie's Wall: "Ce ai făcut cu vaca? Te omor"

Tata lu Mărie killed Mărie. (Ion and Popa Satului likes this. Vasile and other 25 people dislike this)

Tata lu Mărie is now attending "Puşcăria" along with Primarul Satului

Mărie is attending Hell (The Devil 666 Satana, Hitler, Stalin, Saddam Hussein and other 75 bilion dead people like this)

Vaca lu' Mărie is attending Heaven (Saint Peter likes this).

Diferenţa într ooops şi ups

Printre alte treburi pe care trebuie să le fac, trimit nişte materiale pe doua site-uri, unul autohton şi unul "de dincolo". Ambele site-uri trimit iniţial un mesaj de confirmare a primirii emailului, urmând ca apoi să trimită un al doilea email cu detalii despre materialul trimis (se aprobă, nu se aprobă, trebuie modificat etc.)
La acest al doilea email apare diferenţa: site-ul străin are un termen de 24 de ore, însă în maxim trei-patru ore sunt anunţat de rezultate. Site-ul nostru nu precizează niciun termen, de aceea probabil am ajuns în faza în care până azi, 31 ianuarie, nu am nicio veste despre soarta unui material trimis în 23 decembrie. Ups! (sau Ooops?).

AMR 1

A mai rămas o zi de job. Şi mai sunt câteva zile până la începutul următorului job. Cum mă simt? Bucuros că am câteva zile libere între ele :)
Probabil mâine voi conştientiza altfel situaţia, dar despre asta vom vorbi, evident, mâine.

R.I.P. Mira

19 septembrie 2010 - 25 ianuarie 2011

Ca să nu rămân dator

Povestea cu traducerea: primesc un act oficial ce descrie, în engleză, o acţiune oarecare. Descriere necesară din, normal, motive birocratice. În act se specifică la un moment dat că "noi, X, am trimis către Y" o grămadă de chestii la un timp precizat. Buuun. Se dă actul oficial la traducere autorizată, să i se păstreze legalitatea şi calitatea oficială. Se plăteşte binişor, se include taxă de urgenţă, se primeşte actul tradus. Din pură curiozitate - şi spre norocul meu - îl citesc şi realizez că ceva nu e OK. Acord atenţie deosebită traducerii, şi realizez că acolo scrie că "noi, X, am primit de la Y" o grămadă de chestii la un timp precizat. Exact inversul situaţiei, invers care nu este posibil dintr-o multitudine de motive. Se merge înapoi la traducătorul autorizat, se face cu ou şi cu oţet, se pune să refacă actul, corect de această dată, fără plăţi suplimentare. Vrând să se scuze, traducătorul bagă o scuză de genul "ştiţi, graba, termenul limită, multe traduceri etc.", iar eu bag replica de genul "pentru grabă am plătit taxă de urgenţă, pentru multe alte traduceri nu sunt eu de vină pentru volumul de lucru pe care îl acceptaţi, şi aşa, de curiozitate, dacă ar fi fost un document medical, sau vreo moştenire, sau ceva mult mai grav din punctul de vedere al consecinţelor, tradus greşit, ce aţi fi făcut?" Secunde penibile de tăcere. Băgat capul în monitor. Dat actul tradus corect, "la revedere şi nu mai vin niciodată aici".

Noutăţi noi

De când nu am mai scris, a fost cald, apoi frig, apoi a nins, iar azi e soare cu dinţi. Printre aceste fenomene meteorologice, viaţa mea s-a derulat după o rutină impusă foarte strictă: telefoane, mailuri, întâlniri, interviuri, înjurături, asezonate cu fortifiante gen cafea şi ţigări. Drept urmare, am reuşit să obţin un job temporar care mă va ţine pe linia de plutire, la cota zero, până găsesc ceva mai promiţător. Mai bine decât nimic, nu comentez.
O altă noutate ar fi că într-un moment de slăbiciune am cedat şi mi-am făcut cont pe Facebook. E adevărat că m-a ajutat să găsesc vreo zece prieteni/foşti colegi/cunoştinţe risipite prin toată lumea, după cum e adevărat că acum nu îi mai văd utilitatea, deoarece cu toţi "regăsiţii" am început să comunic prin alte mijloace.
Şi ar mai fi o poveste ce implică nişte acte şi o traducere nefericită, dar v-o spun mai încolo, că acum mi-e foame şi merg să pap ceva.

By the way

Că tot veni vorba de educaţie, CNA vrea ca reclamele pentru publicaţiile şi filmele erotice să se poată difuza doar după ora 24. Sau 00, cum vreţi. OK. Acelaşi regim este propus şi pentru reclamele la prezervative. Ups... Educaţie sexuală, încotro? Asta pe scurt, ca să nu încep să vorbesc de succesul nebun pe care îl au ultimele telenovele autohtone, cu episoade din care nu lipsesc scene de nuditate parţială şi partide de amor (e telenovelă, aşa că ăstea sunt un "must"), telenovele difuzate la ore extrem de rezonabile. Sau să nu pomenesc de umorul (vizual şi oral) tot mai lipsit de subtilitate din "Trăzniţii". Sau... lasă, am zis că nu încep despic firul în patru.

Ce şi cum

Am început să caut un nou job, între timp rezolvând încet şi sigur ceea ce s-ar numi "predarea-primirea" vechiului loc de muncă. Cu accent pe predare, că de primit nu prea are cine şi îşi împart colegii toate chestiile de care aveam eu grijă. Aşa că, printre piesele de pe "Interzis"-ul lui Andrieş, glumiţe dulci-amărui de despărţire şi urări de noroc tipizate, dar sincere (cred), am început să dau iar nas în nas cu exemplare ce merită menţionate fie şi doar pentru a alcătui o rubrică de genul "aşa nu". Exemplarul de azi este genul piţipoancă intelectuală, populară după vorbă, urbană după guma mestecată cu gura uşor întredeschisă (stil sexi, probabil), urban-manelistă după îmbrăcăminte, şi intelectuală deoarece a făcut simultan două facultăţi, cu profile absolut diferite, facultăţi situate în două localităţi aflate la circa 400 km distanţă (deci simultan, da?), iar acum este masterandă la o specializare ce nu are nimic în comun cu facultăţile terminate (trebuie să menţionez că nici specializările facultăţilor, nici cea a masterului, nu "puşcă" cu ceea ce se cere pentru postul la care aplicam). Bineînţeles, masterul şi-l face într-o localitate cu puternică tradiţie universitară, localitate denumită Dealu' din Vale sau ceva de genu'. Eu - o facultate, ea - două. Eu - fără master, că nu l-am putut face pentru a aprofunda specializarea aleasă, şi nu vreau să termin arhitectura, de exemplu, şi să fac masterul în psihologia creşterii copilului, doar de dragul unui master. Ea - acum îl face. Eu - cu tramvaiu', ea - maşină proprietate personală. Eu ceva mai în vârstă decât ea. Ea - decolteu mişto. Şi fund mişto, sau aşa părea. Eu - încă două minusuri.
Aştept rezultatele interviului. Între timp, mai caut.

Început promiţător

Anu' ăsta pare că are un start atât de vertiginos, încât mi-e teamă că nu voi putea să ţin pasul cu ritmul impus. De exemplu, azi am aflat că sunt în preaviz, de la 1 februarie fiind liber şi independent. Nu pot spune că a fost o surpriză totală, pentru că ceva semne mici si discrete au fost în ultima săptămână (na, am explicat şi motivul absenţei de pe blog). Dar am sperat până în ultima clipă. Degeaba.

Citat

"...I gathered knowledge faster than I gathered wisdom". So this year I'll go on the wisdom more :)