Si putin despre culturalizarea in masa

Un grup de cadre didactice (atentie, detaliul este important!) a scris unui canal de televiziune sa reia difuzarea unui film dupa o nuvela de Caragiale, pentru ca inregistrarea sa fie folosita ca material didactic in cadrul orelor de limba si LITERATURA romana. Mai scriu odata: LITERATURA, nu sunt ore de actorie, regie etc. De ce nuvela nu poate fi citita? Ca si asa abunda netul de rezumate, comentarii si eseuri de-a gata, de ce sa nu implicam si televiziunea in asta? Ca profesor, probabil mi-ar fi mai usor sa le spun elevilor sa se uite maine seara pe canalul x, la ora y, ca poimaine avem teza, nu? Accept intr-o oarecare masura rolul educational al Internetului (scriu in blog, nu-i asa?) si al TV-ului, dar, mai fratilor, o dam in exagerare, rau de tot. Eticheta acestui articol ar fi, evident, ceva de genul "iar vorbesc de unul sigur", "vorbe-n vant" , sau variatii pe tema... Dar mai sper (stiu, sunt fraier, nu-mi mai spuneti si voi).

Vechile obiceiuri mor greu

Asta apropos de masurile luate, da, ati ghicit, in vederea summitului. Se asfaltează, se alunga cersetorii, se prind cainii vagabonzi, se planteaza flori la greu, se cosmetizeaza toata zona care va fi vizibila inaltilor oaspeti. Am mai vazut undeva miscarea asta, dar eram ceva mai tanar, si vizitele erau efectuate de alt personaj. Insa mai e si un alt aspect, despre care inca nu a vorbit nimeni. Daca jurnalistii care vor fi prezenti vor avea chef sa se plimbe si prin alte zone ale capitalei? Ca si asa exista deja reportaje celebre "dincolo" despre copii ai strazii, caini, tigani, cersetori, etc. Daca vor vrea sa verifice cum mai stau lucrurile? Eu zic ca, intr-un fel sau altul, tot ne vom face din nou de cacao. Si e printre putinele ocazii in care sper sa nu am dreptate.

No comment

Regina Elisabeta a II-a a anulat celebrarea nuntei de diamant, considerand ca nu se cuvine sa organizeze o petrecere fastuoasa in timp ce tara (Marea Britanie, totusi!) are probleme de natura economica. Ce sa mai comentez?
Si una mai profunda: despre bunica mea, toata lumea spunea ca a fost o femeie frumoasa. Nu si bunicul. El spunea ca ea este o femeie frumoasa. Hm? Lectie de viata, spuneati?

Constatare

Probabil cunoasteti genul ala de stiri in care imaginile sunt "prinse" de cate un amator, cu telefonul mobil. Asta e ok, ce nu inteleg este ca, in circa,hmmm...sa zicem un sfert din cazuri, cameramanul amator ar fi putut interveni pentru dezamorsarea situatiei, in loc sa se grabeasca sa imortalizeze evenimentul pentru minutul de celebritate. Una e sa filmezi o cladire in flacari sau o tornada, alta e sa filmezi acte de violenta de prin scoli, in clase pline de elevi care stau cuminti si urmaresc "spectacolul", ca doar nu sunt prosti sa se implice si ei, nu?

Semn de viata

Azi am supravietuit (vezi articolul anterior), cu toate ca a fost palpitant la un moment dat. Insa problema era un teenager cu un scuter, asa ca m-as fi descurcat oricum, zic eu.
In alta ordine de idei, am avut aseara o discutie care a degenerat un pic, deoarece a ajuns la o problema care mi-a dat de multe ori batai de cap. In esenta, nu am fost si nu sunt de acord cu generalizarile si cu aruncarea in aceeasi oala a diverselor categorii de oameni. Cunosc blonde destepte, am avut de-a face cu politisti inteligenti, dar si cu medici idioti de-a dreptul, am intalnit tarani (in adevaratul sens al cuvantului) cu mult bun simt, dar si arhitecti care scuipau degajat pe jos, m-am imbatat cu tigani (au facut ei cinste...) si am ajuns acasa cu banii si cu mobilul la mine, dar am "luat teapa" de la prieteni mai deschisi la piele, am discutat filosofie cu rockeri si m-am lovit de un zid de ignoranta si prejudecati ale unui tip care asculta doar muzica culta (nu stiu exact de ce, nu am aflat daca era pe intelesul lui sau era doar o fitza mai stilata), am un vecin manelist super simpatic si de treaba, alaturi de un student care se crede buricul pamantului (probabil datorita varstei specifice, ca alte motive nu ar avea), si exemplele pot continua. Asa ca sunt in continuare adeptul sloganului "un nu hotarat generalizarii", precum si un contestatar al zicalei "haina face pe om". Ca am experimentat, si m-am imbracat cateva zile la rand cu tot ce am prin casa, de la uneori necesarul costum (pentru ocazii unde se impune eticheta), trecand prin tinuta casual si ajungand la extreme de genul "tricou cu morti". Constatarea a fost ca IQ-ul meu nu a variat cu niciun gram(:))), nici comportamentul. A variat perceptia celorlalti, dar asta este deja vina lor. Si o persoana care ma judeca dupa ce scrie pe tricoul meu, si nu dupa discutii, imi pare rau sa o spun, dar ma lasa cam indiferent... Da, stiu, eu am de pierdut, ca iar m-am trezit sa inot contra curentului. Dar mai sunt cativa ca mine...

Greva "Ţ" continua

Normal ca nu ma asteptam ca cineva de la AXN sa citeasca chiar blogul asta, in consecinta au recidivat cu aceeasi problema, de data asta la un episod din Reaper. Ba, mai rau, au scris si "o client"...poate sa imi faca mie in ciuda, nu stiu... Ce sa zic, la mai mare! Si le scriu si lor un mail, cu toate ca nu cred ca voi rezolva ceva.
Si va anunt pe aceasta cale ca am luat o hotarare indrazneata: atata timp cat traversez regulamentar, pe verde, nu mai am de gand sa fug de soferi grabiti, sau care prind milisecunda dintre galbenul si rosul semaforului lor. Imi asum riscul asta, da' m-am cam saturat. Daca nu scriu nimic mai mult de o saptamana, sa stiti de ce...

Relax...

Am luat o mica pauza, ceda motorasul de la stress. Nu am mai vrut sa vad PC in fata ochilor zilele astea. Asa ca am citit ziare. Stiri, chestii... Ce m-a amuzat este o fata care a pozat pentru un jurnal local, stiti genul de poza "nume, zodie, hobbiuri". Ei, la hobby, e clar ca apar muzica, dansul, moda, modelingul...girly stuff. Dar...fata de care vorbeam a spus ca este pasionata de finante-banci! E adevarat ca nu a precizat exact care aspect din domeniu, dar oricum... Daca apare vreuna pasionata de mecatronica, de exemplu, o sa incerc sa dau de ea:)
Asa...inca una mica, e tarziu acum. Am discutat cu o prietena care s-a ocupat acu' vreun an cu traduceri, inclusiv la cateva filme. Pe atunci, cel putin, si in grupul la care lucra (nu stiu daca e regula generala), nu aveau voie sa foloseasca expresia "in regula", deoarece "suna vulgar". Aaaa, si atunci m-am pornit: a varia, a freca, scule, balcoane, laptarie, a excita (electroni, vreau sa zic), banana, celebra pasarica, a pune, regulament, hai ca stiti si voi mai departe. Ideea este ca, totusi, folosesti niste cuvinte intr-un context, si trebuie sa fii pervers sau maniac (sau Beaviss sau/si Butthead) ca sa incepi sa razi ca... un pervers daca auzi, de exemplu, "greutatea variaza", sau "in regula". Evident, este umila mea parere...

"Mini criminale"

He he, ce am vrut sa zic? Pai e vorba de fapt despre un episod din "Minti criminale", de pe AXN, care a reusit sa il transmita avand subtitrarea complet lipsita de litera "ţ". E a doua oara cand eu am prins asa ceva, a mai fost un episod din "Crime" cu exact aceeasi problema. Acum, fie ca nenea/tanti cu subtitrarea a varsat cafea pe tasta "ţ", fie are o fobie fata de aceasta litera, e inexplicabil cum au ajuns respectivele episoade sa fie transmise asa. Ma gandesc ca exista si pe acolo corector, editor, CTC-ist sau cum i se mai spune... sau nu? Oricum, m-am gandit sa ii ajut, asa ca "ŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢŢţţţţţţţţţţţţţţţţţţţ". Faceti copy/paste de aici, e gratis si nu cer nimic la schimb.

Alt sablon made in Romania

Sondaj de opinie despre initiativa de regenerare a padurilor de pe la noi. Raspund studenti, elevi, muncitori, medici. Toti sunt de acord, si toti se simt datori sa faca o mica precizare, ceva de genul "daca as avea timp, as participa cu placere". Yeah, right... Asta e sablonul, la teorie suntem toti buni, dar la pusul in practica, daca ar putea face altcineva treaba in locul nostru ar fi excelent. Dar constiinta ne este curata, nu-i asa, am luat la cunostinta si suntem de acord. Vreau sa precizez ca sunt dispus sa particip activ la aceasta initiativa, in consecinta am inceput sa caut detalii.
In alta ordine de idei, fortand putin nota pentru a da oarecum continuitate articolului, si cu partea teoretica stam cam prost. Multe noutati, gramada de termeni specifici pe care avem impresia, de multe ori gresita, ca ii intelegem, si, drept urmare, actionam ca atare. Adica gresit.
Formularea este cam alambicata, sa trecem asadar la exemple concrete. Cel mai recent exemplu care imi vine in minte este votul uninominal. Sa fi vazut ce au inteles unii - multi - din treaba asta... Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar raspunde daca ar fi intrebati despre infringement, sa zicem (da, stiu ce inseamna. E de rau.).
Solutia ar fi teoretic simpla: informarea populatiei. Pe mai multe cai, prin mai multe mijloace mass media si nu numai. E clar insa ca nimeni nu are timp sa stea sa-i explice fiecaruia pe intelesul lui. Deci...mai departe nu stiu. As vrea sa stiu, insa nu e competenta mea. Insa trebuie gasita o solutie, pentru ca, in caz contrar, absolut toate initiativele care implica si opinia sau voturile oamenilor unei comunitati (sat, comuna, oras, judet, tara) sunt un fel de loterie. Si la loterie se castiga, e adevarat, insa cam rar.

De-a rasu-plansu'

Becali - mai, ce m-am saturat sa ii vad numele peste tot! - a declarat sa se simte vinovat ca este atat de bogat, in timp ce altii mor de foame. Pai am impresia ca cel putin cateva milioane de romani il pot ajuta in problema asta, unii dintre ei chiar si cu idei bune...
Si, in alta ordine de idei, la sugestia unui prieten, m-am bagat si eu pe Conq*****dor, sa vad care e treaba. Ce nu mi-a placut: intrebari despre adrese din Bucuresti. Noi, astia din provincie, suntem usor dezavantajati la faza asta, nu credeti? Conexiunea uneori jenanta; nu stiu a cui e vina, insa e nasol ca la penultima intrebare sa iti apara pe ecran "conexiune intrerupta". Si, chestie total subiectiva, prezenta chatului, dominat de discutii irelevante si de personaje apostrofate la greu - si degeaba, de obicei - de moderatori. S-au terminat chaturile alea de socializare de care stiam eu, sau e mai interesant aici? E trendy si cool sa agati gagici intelectuale? :)))
De notat si prezenta, semnificativa numeric, cel putin pana acum, a jucatorilor care intra sa joace, si sunt si fair play, folosind chatul pentru saluturi si eventual felicitari. Felicitari tuturor celor din aceasta categorie, ne vedem pe harta!

Comentariile - pro si contra

Am auzit azi, fara sa fiu implicat in discutie, despre cat de mult conteaza, sau nu, numarul comentariilor de pe un blog, in privinta popularitatii acestuia. Au fost argumente pro, au fost, normal, si contra.
Din punctul meu de vedere...hmmm, am creat blogul asta in primul rand pentru mine. Il vad ca pe un fel de surogat al vechilor jurnale. Cu exceptia faptului ca este, intr-o oarecare masura, public. Spun intr-o oarecare masura, deoarece oricine are acces, dar asta nu inseamna ca toti se ingramadesc sa-mi citeasca aberatiile. Oricum, tinand cont de asta, ma stradui sa scriu aici pe cat posibil pe teme mai generale, sa imi exprim punctele de vedere pe teme care este foarte probabil sa mai intereseze si pe altcineva. Daca se ajunge si la dialog-comentarii-este ok, daca nu, este iar ok. Ma bucur ca nu am primit pana acum comentarii care ar fi trebuit sterse. Ma bucur ca am primit comentarii. Ma bucur ca unii isi mai pierd cateva minute si pe blogul asta. Cu folos sau nu, asta nu stiu. Eu sper ca da...
Asa ca nu ma intereseaza numarul si frecventa comentariilor, atata timp cat nu sunt atacat vulgar. Si, in continuare, imi voi respecta principiile de publicare. Asta inseamna ca nu voi pune pe blog clipul meu preferat, nici linkuri catre poze haioase sau catre youtubisme. Pe astea stie toata lumea unde sa le gaseasca, si, in plus, ar implica o doza de subiectivitate mai mare decat sunt dispus sa arat :))) De aici incolo...om trai si om vedea.

Am spart gheata

Am tot fost intrebat "da' ceva poze nu pui si tu?". Na, m-a lovit inspiratia si am facut un colaj mic. Nu dati! Lasati realizarea tehnica, apreciati ideea :))) Si efortul...

Intrebare

Creaturile alea din spoturile de la Or**ge au vreun nume? Ca, daca nu, imi rezerv dreptul de a lansa un concurs pe tema! :)

Sick of it all

Pai, avem asa: Basescu sare in sus, pentru ca fiica-sa nu stie sa vorbeasca (putea sa roage si ea pe cineva sa ii scrie naibii discursurile, dar probabil ca mandria ar fi impiedicat-o sa citeasca foile alea, in loc sa vorbeasca liber. Cine e de vina pentru faptul ca a ajuns subiect de bancuri?). Ar mai fi si vechea problema a autonomiei. Inainte de a continua, ma simt nevoit sa repet ca nu am absolut nimic cu nicio rasa sau nationalitate, si implicit nu fac nici discriminari, nici nu vreau sa am atitudini nationaliste. Insa chestia asta mi se pare de prost gust, deoarece motivele sunt cel putin ciudate. Ce mi-a atras atentia: comunitatea maghiara din Romania ar fi bine sa obtina autonomia (autoguvernare, ca sa fim exacti), pentru ca in ultimii ani numarul maghiarilor a scazut, urmare a faptului ca multi au emigrat. Stati putin, dar romanii nu au emigrat? Nu detin cifre, insa logica imi spune ca au plecat mai multi romani decat maghiari. Iar motivul e acelasi, bani mai multi. So, pentru ce autonomie? Ar ramane maghiarii in tara? Eu nu prea cred.
Celalalt motiv principal este cel al sustinerii economice ale celorlalte regiuni ale tarii. Mie mi se pare normal ca o tara sa fie privita ca ceva unitar. Peste tot in lume sunt regiuni mai defavorizate, dar nu te apuci sa le dai la o parte din acest motiv. E ceva similar casatoriei, "impreuna la bine si la rau". Acum cateva sute de ani, nu stiam cum sa ne unim mai repede. Astazi, rupem tara in bucati in functie de interese, si aruncam la gunoi ce nu ne place.
Intr-un documentar despre sistemul de sanatate din Franta, foarte bine organizat, un medic francez spunea ca toti oamenii primesc exact aceleasi ingrijiri, indiferent de situatia lor sociala, deoarece "fiecare da cat poate, insa primeste cat are nevoie". Si tuturor li se parea normal. Mai fratilor, cand o sa ajunga romanii atat de uniti? Ma abtin sa dau vreun termen.
Mai ales ca s-a accentuat si fenomenul ala de fals patriotism, de care dau mai nou aproape zilnic in mass media. "Romanul Busuioc, mare succes in Spania", "Romanca Teodosiu, star in Germania", "Cercetatorii romani innebunesc America" etc. Pai ba fratilor, de ce nu au avut aici sansa asta? Va zic foarte sincer, daca eu as ajunge intr-o situatie similara, le-as spune clar celor din tara sa ma scuteasca de prostiile astea. Ca eu nu cred ca romanii astia cu succese "dincolo" au pornit direct de la ideea "mama, ce talentat sunt, am plecat in Occident", fara a incerca sa se afirme prima data in tara, fie si macar din comoditate, daca nu din alt motiv.
M-am descarcat un pic, evident ca cu asta voi si ramane, dar face bine la neuroni. Revin mai tarziu, cu teme mai pasnice, cu alea poate voi avea mai multe "succesuri".

Friends vs. money

Ati trecut cu siguranta prin momente in care vreun prieten aflat la necaz v-a cerut un imprumut, sau ati cerut voi. Se intampla, asta e. Eu am fost in ambele ipostaze. Cand am avut, am dat, atat cat mi s-a cerut sau, daca suma imi depasea posibilitatile, cat am putut acoperi din ea. Cand nu am avut, am facut tot posibilul sa demonstrez ca intr-adevar nu am, nu e reavointa sau vreo scuza aruncata aiurea. La randul meu, am fost ajutat sau refuzat, cu motivatii mai mult sau mai putin realiste, insa nu asta e problema. M-a deranjat principiul unora-destul de numerosi, din cate stiu-, conform caruia "suntem prieteni, dar sa nu-mi ceri bani". Eu vad doua posibilitati: ori suntem prieteni si ne ajutam reciproc in orice situatie, ori e vorba de unul plin de bani, si implicit de "prieteni". Multi. A doua situatie deviaza de la subiect, asa ca revin la prima situatie. Consider ca pot numi un prieten un om de care m-am atasat sufleteste intr-o oarecare masura, in urma unor experiente comune care ne-au apropiat. Asta inseamna ca il cunosc pe omul ala, suficient cat sa stiu daca este o persoana de incredere. Numindu-l prieten, evident ca am si incredere in el. Atunci de ce sa nu il ajut daca am posibilitatea? Repet, nu vorbesc de prietenia bazata pe interese, financiare sau de alta natura. Poate va veni si randul meu, nu ai de unde sti ce iti rezerva viata. Si sa constat ca nu am la cine apela? Situatia devenind si mai ciudata deoarece, daca ceri cuiva un imprumut, ceri unei persoane despre care stii ca te poate ajuta, nu unuia mai necajit decat tine. Si e destul de penibil sa fii refuzat, exact pe motivul de care m-am legat acum, adica "mah, as avea, dar nu iti dau, ca asta e principiul meu". Sincer, ma depaseste notiunea asta de prietenie conditionata, si astept cu nerabdare aparitia unor contracte similare celor prenuptiale, sa le zicem preamicale, in care partile sa precizeze care sunt situatiile in care relatia de prietenie nu mai este valabila. "Nu iti dau imprumuturi, nu te duc cu masina daca ai vreo urgenta, nu te ajut daca trebuie sa muti mobila, nu iti ascult problemele, deoarece nu ma intereseaza, etc.". Pai atunci, la ce sunt buni prietenii? La baut impreuna ? Si...la atat? Ca si aici pot sa apara probleme, cine, cui si cat face cinste, nu?
Ar trebui sa aterizez odata si in lumea reala, se pare ca plutesc undeva deasupra. Probabil mai sus decat limita legala admisa...

Alive and kickin'

A fost doar o gripa usoara, a trecut aproape de tot, acum sunt pregatit sa dau piept cu astenia de primavara. Nu am deocamdata alte noutati, dar de maine...here we go!

Romanii se pricep la politica, fotbal si...biochimie

Clar v-am intrigat putin. Adica asta as vrea. Despre politica am scris, despre fotbal nu, si probabil nici nu voi scrie (am mentionat deja ca nu sunt microbist...asta e, fiecare cu defectele lui), sa va lamuresc cu biochimia. Pai e absolut normal ca trebuie sa ne pricepem, totul incepand cu celebrele E-uri. Peste noapte, am inceput sa stim ce sunt alea, cu ce se mananca (:))), daca sunt din alea bune, care sunt alea bune etc. Nu a fost suficient. Pe ambalaje au inceput sa fie trecute denumirile chimice ale E-urilor. Nu mai vedeai E-un milion, ci acid 6,6dimeta2,3,4triortofluorocarbonic (denumirea e inventata, nu exista...cred). Si pune-te pe aflat adevarul si descoperit care E malefic se ascunde in spatele acestei substante aparent nevinovate...
Si "aia" nu s-au lasat...Si au inceput sa penetreze massmedia, si reclamele...Si ajung unde am vrut. Intrebati-va prietenele ce e ala acid hialuronic si ce face el (exceptie tipele din domeniu, asistente, farmaciste etc). Eu zic ca nu prea multe vor sti raspunsul. Si atunci DE CE se fac in continuare reclame la produse cosmetice, in care se mentioneaza pe un ton voios ca samponul, crema sau ce o mai fi contine acid hialuronic, zinc, proteine de casmir, coenzima Q10 etc? Determina acest fapt consumatorul sa cumpere? Suna stiintific, deci functioneaza? Care e principiul?

Despre cruci, pentagrame si ale simboluri

Sa incepem cu inceputul. Nu m-am simtit niciodata frustrat ca traiesc intr-un oras care nu are un simbol propriu. Ca sa fiu sincer, credeam ca Cetatea este simbolul orasului, acum am aflat insa ca nu este un simbol oficial. Si, deoarece orasul trebuie sa aiba un simbol, iar Eifellul, Big Benul, Statuia Libertatii au fost deja luate, edilii nostri s-au gandit la, normal, cruce. S-a scris pe blogurile oradene tot ce se putea scrie, incepand cu momentul, total nefast, in care Primaria vrea sa cheltuiasca o suma destul de mare care ar putea avea muuulte alte destinatii, si terminand cu alegera crucii drept simbol (mica ironie a fost faptul ca au fost pe forumuri si exprimari care au folosit, citez, "violenta de limbaj", in referiri despre simbolul crestin al crucii. Exista un mic paradox aici...Dar nu asta e important). Sunt de acord ca nu e momentul potrivit; sunt de acord si ca simbolul nu e potrivit (locatie, minoritati religioase, lipsa de originalitate etc). Eu zic ca, daca tot este o suma alocata pentru chestia asta, mai bine s-ar renova Cetatea. Insa, si aici ajung la comentariul care m-a revoltat, exista cel putin o persoana (am vazut doar acest comentariu) care nu e de acord cu crucea, insa nici cu cetatea, care are forma unei pentagrame, evident, sataniste. Cetatea, asa cum apare desenată pe diverse chestii, imi aduce mai mult a pentagon cu niste excrescente prin colturi. Si pentagrama nu este (doar) simbol satanist. Si in niciun caz in contextul discutiei. Daca veni vorba, va pot spune unde am vazut cele mai multe "simboluri sataniste" la un loc: in desenele copiilor din clasele primare, cu muuulte stelute pe cer, stelute cu cinci colturi... Si sunt convins ca ati jucat si voi jocul de-a dreptul diavolesc "poti desena o stea fara sa ridici creionul de pe hartie". Eu unul da...Si steaua avea intotdeauna cinci colturi.
Care e de fapt ideea: e bine ca exista opinie publica. Nu e bine cand parerile nu sunt pertinente. Nu e bine cand nu iti dai seama ca parerea ta nu este pertinenta. Dar asta deja nu e vina ta...

Senzational! Discriminare sexuala! Pe bune!

Stau eu cu un prieten la un pahar de povesti, tipul uitandu-se intre timp prin anunturile de la mica publicitate. Hop! Vede un anunt de angajare fix pe domeniul lui (precizez ca este vorba de o meserie accesibila ambelor sexe, nu de vreuna traditional feminina, de ex. secretară, sau masculina, de ex. fierar betonist). Omul, fericit, pune mana pe mobil. I se raspunde. Vorbeste. I se lungeste fata. Inchide. Si-mi spune ca doamna/domnisoara cu care a vorbit era multumita de calificare si de experienta lui, insa apoi a intrebat daca el e persoana care vrea sa se angajeze? "Normal", zice tipul. "Dar cati ani aveti?" intreaba tipa. "Nspe". Si acum urmeaza partea halucinanta: dupa aproximativ doua minute de conversatie, angajatoarea ii zice astuia ceva de genul: "Stiti, problema e ca noi nu suntem decat domnisoare aici, si ne-am gandit ca am vrea sa vina tot o fata...".
Problema: 1. Se putea preciza in anunt chestia asta, metoda practicata pe scara larga.
2. Putea sa il intrebe de la inceput daca el este cel care vrea sa se angajeze, daca tot stia ca vrea doar fete, fara sa mai fie necesare celelalte informatii, in special varsta(?!).
Ne-am hotarat ca maine sa dau si eu un telefon, sa vedem daca interviul va decurge tot asa. Daca da, oricum voi da o varsta mai frageda, mai cu sex appeal, poate sunt chemat la interviu...
Va tin la curent cu evolutia acestei probleme.

PS pentru Viena

In ideea ca nu este o coincidenta, "Willkomen Osterreich", si astept comentarii.

Subiectul e nasol, nu cititi daca nu aveti chef

E o tema pe care am evitat-o pana acum, insa a aparut in context (thanks, Adi), asa ca o abordez, dar mai superficial, ca-mi creste tensiunea daca insist...So, cum sta treaba cu saracia pe la noi? Din punctul meu de vedere (normal...), in Romania exista cam trei clase sociale. Cea inferioara e reprezentata de cei saraci in adevaratul sens al cuvantului, care se sinucid la vederea ultimei facturi "de caldura" (pe bune, sunt), au restante, dar nu din rea vointa sau din neglijenta, si presteaza (daca presteaza) munci necalificate platite mizer. Cauzele existentei acestei clase sunt muuulte si variate: educatie, localizare geografica, legislatie cel putin ciudata uneori (s-a intamplat mai demult, poate se intampla si acum, ca legile alea populiste, pentru categorii defavorizate, sa existe, dar sa nu poata fi aplicate din lipsa de fonduri; va suna cunoscut?) si multe altele (inclusiv o doza zdravana de ghinion). Clasa de mijloc? Hmmm...saraci care fac eforturi, legale sau nu, de a trece in categoria medie, şi "medii" care fac eforturi, legale sau nu, de a trece in clasa superioara. Si aici abunda ciudateniile (exemplu concret, masina noua, straina, parcata in fata casei plina de igrasie, cu acoperisul gaurit. Nevoia de a te lauda in fata celorlalti, de a-ti crea o imagine publica destul de indepartata de adevar, se pare ca este foarte puternica pe meleagurile noastre. Atentie, nu vorbim de "fite si figuri", alea apar la alta categorie!). Cei "medii" sunt cei cu salarii, hai sa le numim decente, care incearca sa isi imbunatateasca traiul: isi pornesc o afacere proprie, cazul cel mai des intalnit. In functie de cum va merge afacerea, vor urca, vor cobori sau vor ramane in aceeasi clasa sociala.
A treia, "meseriasii". Sunt in Romania joburi si posturi bine platite, nu contest asta, si sunt afaceri care merg. Insa proportia dintre numarul acestor joburi si cei care au bani, ma refer la BANI, este mult prea disproportionata. Daca se va ajunge (desi ma indoiesc) sa se adopte legislatia "averilor nejustificate" ("ilicitul" comunist, pentru nostalgici), ar fi cateva surprize de proportii. Asta, in cazul in care nu ne-am lovi de spaga si coruptie.
Exista solutii? Eu zic ca nu. E democratie, e capitalism...Ceea ce ma deranjeaza de fapt este faptul ca romanii nu stiu nici macar sa fure cum trebuie. Da, si in Occident exista coruptie, spagi, "tunuri". Dar aia fac eforturi sa nu fie prinsi, pe cand aici iti sar in ochi vilele si masinile oamenilor "de succes". Iar a doua diferenta e ca acolo mai sunt si "fraieri" arestati si condamnati. Aici, cred ca nu are rost sa continui discutia, stiti si voi mecanismul. Asa ca, da, fura, daca ai curaj si ai de unde, dar fura inteligent, si nu te lauda cu asta. Principiul "am bani si fac ce vreau, nimeni nu se ia de mine, sau daca o face, oricum nu patesc nimic" este esenta problemei. Si nu il vad disparand prea curand.
Sfat de final: nu am. Daca as sti ce se poate face, as face chiar eu. Deocamdata insa, va las, ca trebuie sa merg sa platesc rata celebrului "credit de consum".

Coincidente

Prima m-a facut sa zambesc: ziua de nastere a lui Ion Iliescu a coincis cu ziua anuntarii rezultatului alegerilor din Rusia. Evident, doar o coincidenta, normal.
A doua...am vrut sa spun ca m-a facut si asta sa zambesc, dar ma abtin. In timpul unui reportaj sportiv cu si despre Steaua, fondul muzical era asigurat de soundtrackul filmului "Requiem for a dream". Nu ma injurati, nici macar nu sunt microbist! Dar situatia mi s-a parut putin ironica.

Totusi, e 1 Martie...

...so, o floare si un martisor (virtuale, dar gestul conteaza) doamnelor si domnisoarelor care aterizeaza, intamplator sau nu, pe aici.

Ma enerveaza scuza cu "sistemul", pentru ca e adevarata

Urmeaza o chestie destul de lunga, tineti-va bine. Daca nu aveti rabdare, treceti la concluzii.
Here we go: coruptia si spaga sunt intalnite, logic de altfel, la persoanele care presteaza servicii de care inevitabil vei avea nevoie la un moment dat: profesori, medici, avocati, functionari publici...continuati voi lista. Pentru a practica aceste meserii, se cer in general studii superioare, in cel mai rau caz studii medii, care inseamna totusi 12 ani de scoala. Dupa care faci facultatea de profil, apoi ai noroc si te angajezi intr-un post conform pregatirii. Si, o data ajuns aici, realizezi (asa cred eu, altfel nu imi explic) ca de fapt meseria pe care ti-ai ales-o nu iti place, sau nu iti aduce venitul la care sperai, sau e prea solicitanta, sau ce stiu eu ce alte motive. In acest moment, ai doua optiuni: te reorientezi, ceea ce nu e tocmai usor, e adevarat, sau ramai pe post, insa iti compensezi frustrarile si nemultumirile facandu-ti viata mai usoara, pe principiul "macar sa stiu pentru ce lucrez". Si aici intervin eu, care apar umil in fata ta si astept sa imi spui "pretul corect" al serviciului pe care, de fapt, esti obligat sa il prestezi, datorita profesiei pe care, la urma urmei, ai ales-o singur.
Din punctul meu de vedere, vina este si a sistemului. Nu mi se pare normal sa te poti inscrie la 10 facultati, dintre care probabil vei fi admis la doua-trei, daca nu si mai multe, ramanadu-ti sa o alegi pe cea mai convenabila (ca durata, ca situare geografica, din orice alt motiv decat acela ca iti place meseria in care vei fi calificat). In plus, acest fapt iti creeaza ocazia sa vii in fata mea, cel care a facut o facultate la care a fost admis a doua oara (prima data nu am invatat, sincer), si sa imi spui foarte relaxat ca ai fost admis la n facultati si te gandesti la care sa mergi... Ar trebui sa fiu frustrat, dar nu sunt.
A doua "neclaritate" este ca toate meseriile de care m-am legat aici-probabil sunt mai multe-sunt meserii despre care stii o gramada de chestii pana la a ajunge sa le practici. Nu iti ofera mari surprize. Dau exemplul asistentelor medicale vesnic nemultumite si artagoase, carora pacientii le fac viata amara. Dar nu stiau cu ce se ocupa o asistenta? La ce se asteptau? Ce credeau ca ar trebui sa faca? In cel mai rau caz, ar fi realizat asta in timpul colegiului sau postlicealei, sau ce fac ele, avand timp sa isi dea seama ca nu e ok si sa faca altceva. Dar nu, termina scoala, se angajeaza si apoi se uita urat la mine, bolnav, daca indraznesc sa le cer un pahar cu apa, si, mai rau, nu recompensez gestul. WTF? Cu ce sunt eu de vina? M-am internat special sa le dau lor batai de cap?
Ati prins ideea, faceti paralela si celorlalte profesii...
Ar mai fi multe de spus, clar, poate revin cu detalii, insa e timpul pentru
Concluzii: 1) Sistemul e de vina, incepand cu invatamantul, care e dat clar peste cap (paranteza: saracii elevi, aia care nu abandoneaza scoala, devin deprimati si au tentative suicidare din cauza suprasolicitarii. Pe cand eram eu elev, am fost orice numai deprimat nu, si, poate subiectiv, mi se pare ca invatam-sau trebuia sa invat-mai mult si mai serios decat actualii elevi. Cat despre sinucidere...), si continuand cu salariile necorespunzatoare, conditii nasoale etc.
2) Angajatii sunt de vina deoarece s-au orientat profesional total gresit, fie in necunostinta de cauza (greu de crezut), fie pentru ca, stiind "care e mersul", de-abia asteapta sa ajunga sa fie angajati in posturile unde, conform traditiei, vor primi spaga. Acest fapt nu constituie o motivatie pentru a-ti face treaba asa cum trebuie. So...
Pentru pareri pro si contra...comentarii, dar nu cred ca e cazul
PS Sunt sigur ca exista si exceptii, insa acestea, prin definitie, sunt putine. Si, din nefericire, exceptiile sunt cele care, de fapt, se comporta normal...