Texte de vedetă

Vedetele sunt caracterizate, printre altele, şi de lucrurile trăznite pe care le debitează, voluntar sau nu. Exemplul concret care mi-a atras atenţia este Botezatu, care a dat un interviu în nu mai ştiu ce revistă, pe tema participării lui la ceva emisiune, "Burlacul". Nu mă întrebaţi detalii, că nu ştiu. În fine, la un moment dat Cătă spune că până în prezent a cerut în căsătorie trei persoane, prima fiind XY, a doua, citez, "cred că Vanda Vlasov" etc. Cum adică crede că? A băut să îşi facă curaj şi nu mai ţine minte dacă chiar a cerut-o? Nu e sigur dacă era Vanda sau sora ei geamănă? A fost refuzat şi şi-a şters momentul respectiv din memorie pentru a nu suferi?
O altă vedetă, Elena Gheorghe, spune despre noul ei videoclip că are "elemente military". OK, nu prea realizez ce ar putea asta să însemne, mai ales în corelaţie cu titlul videoclipului, "Disco Romancing". Discotecă, romantism, soldaţi. Adică discoteca de sâmbătă seara de la căminul cultural, soldaţii în termen fugiţi din unitate şi romantismul cu fetele din sat care "se topeşte" după uniforme?
Să nu fiu rău degeaba, recunosc că nu am văzut deocamdată clipul. Am să îl vizionez şi apoi revin cu scuzele de rigoare. Dacă va fi cazul.

Educaţional

Am avut întâmplător ocazia unei vizite la grădina zoo de la noi din oraş în compania unui grup de copii cu vârste între cinci şi zece ani, însoţiţi de părinţii aferenţi. Greşelile copiilor in identificarea animalelor sunt oarecum de înţeles, din cauza vârstei menţionate. De neînţeles, pentru mine, a fost reacţia părinţilor, care s-au stricat de râs la minunile enunţate de odrasle, însă nu s-au gândit nicio clipă să corecteze greşelile care, simpatice sau nu, la urma urmei rămân greşeli. Aşadar, copiii respectivi vor povesti cum au văzut ei fazani care erau de fapt păuni, cămile care erau lame şi multe altele de genul ăsta, inclusiv locul întâi cu coroniţă pentru cel care a văzut un măgăruş şi a exclamat plin de entuziasm "Mami, uite balaurul!" (???!).

Veşti proaste

În primul rând, zilele libere pe care mi le programasem săptămâna viitoare şi-au luat graţios la revedere, deoarece unul dintre colegi are o urgenţă, aşadar şi prioritate. Eu trebuie să mai aştept.
În al doilea rând, sunt PFA, şi cu asta am spus totul. OK, încă un hint, OUG 58. Dar admit că nu mă agit prea tare deocamdată, aştept să se mai lămurească lucrurile, cu riscurile aferente.
În al treilea rînd, mai sunt 12 zile până la salariu, iar eu nu mai am niciun leu.
În al patrulea rând... hai că v-am necăjit destul pe moment.

Ironic

Din ciclul coincidenţelor nefericite apărute printr-o ironie a sorţii, astăzi am văzut un afiş care anunţa un concert al lui Tudor Gheorghe, cu prim-planul artistului ocupând întreaga suprafaţă, afiş peste care era lipit un altul, mai mic, care anunţa cu litere roşii "Cumpăr păr".
Hmmm... ar trebui să îmi cumpăr totuşi un aparat foto...

Trei imagini

Deconectaţi-vă cu pisoiul ăsta mirat de înălţimea la care se află, cu Grim doborâtă de căldură, şi cu arborele ăsta uriaş aflat, culmea, în oraş, chiar dacă din imagine aţi crede că e într-o zonă mai izolată.

Update

Ce-am mai făcut eu zilele ăstea, în afara faptului că număr căte zile mai sunt până la miniconcediul de o săptămână...
Încercând să acopăr mai multe domenii de interes, ar fi cam aşa: am ascultat ultimele albume Apocalyptica şi Kataclysm (sunt gusturile mele, nu săriţi); am citit Duma Key, de Stephen King (bună); am jucat Splinter Cell Conviction (ultimul joc dn serie, e OK dar încă nu mi-am format o părere finală, cu argumente pro şi contra); am văzut Vampires Suck, film recomandat fanilor înfocaţi ai seriei Twilight, cu condiţia să aibă simţul umorului, strict necesar pentru a rezista imaginilor în care eroii lor adulaţi sunt ridiculizaţi la maxim.
Am reînceput să desenez, însă se simte pauza mult prea lungă, mâna nu mă ascultă aşa cum o făcea mai demult. E foarte probabil însă ca, după câteva zile de "antrenament", să pot realiza ceva mulţumitor, fără pretenţii de operă de artă. Caz în care voi risca şi voi posta aici rezultatul.
Cam asta ar fi în mare... În încheiere, pentru a vă lumina ziua, să ştiţi că "Toţi oamenii sunt buni" - proverb canibal :)

Întrebare retorică

De ce 80% dintre oamenii cărora le-am spus astăzi "Mulţumesc" (în interes de serviciu, e adevărat, dar pe un ton normal, nu din ăla de pilot automat) s-au uitat la mine de parcă i-aş fi înjurat? Nu vreau să aduc în discuţie şi celelate elemente, Bună ziua şi La revedere...

Normal

Am reuşit azi să rezolv nişte documente într-o juma' de oră, în loc de vreo două, cât se stă de obicei? Normal. Am reuşit să evit şi o amendă de 40 ron? Bineînţeles. Am reuşit să finalizez fără bătaie de cap nişte lucruri care au fost imposibil de rezolvat în cursul săptămânii din diverse motive? Fără discuţie. Şi ziua încă nu s-a terminat... Trăiască vineri 13, rămân fan pe viaţă.

Un sfert

Daaa, procentul care s-a imprimat puternic în minţile şi buzunarele noastre. Voiam doar să semnalez un fapt, si anume că mă deranjează să îi aud pe preafericiţii noştri parlamentari - unii dintre ei - cum se lamentează public de cât de afectaţi sunt şi ei de scădere. Dacă cifrele sunt corecte, sfertul pierdut de Roberta Anastase, de exemplu, este mai mare decât întreg salariul meu. Aşadar, măcar tăceţi din gură.

Spooky

Fază nasoală, horror de groază. Ieri, în timpul unei plimbări "pă centru", de dragul amuzamentului m-am lăsat acostat de o rromă care insista să îmi ghicească în palmă. OK, hai să pierdem 2 minute şi 5 lei, la naiba, în puii mei. Dau banii, dau palma, tanti se uită, se încruntă, îmi dă banii înapoi (!!!) şi îmi spune că nu vrea să-mi ghicească nimic. Apoi pleacă. Heeeeei, bănuiesc că asta e îngrijorător, nu ? Nu că pun eu mare preţ pe chestiile ăstea, dar oricum. Care vă pricepeţi, mâna sus, că îmi scanez palma şi v-o trimit spre lămurire.

Impresii

După o ploaie uşurică, de vară, care a făcut aerul respirabil în timp ce m-a udat până la piele în drum spre muncă, am aflat că din varii motive fără importanţă azi va trebui să ţin locul unei colege care se ocupă cu ceea ce s-ar numi relaţii cu publicul. După primele două ore jumate şi aproximativ 50 de clienţi, simţeam cum mi se scurtcircuitează neuronii pe rând. După o altă oră, am reuşit să trec pe pilot automat. Mi s-a confirmat faptul că nu sunt făcut pentru aşa ceva. Nu, nu mă enervez şi nici nu vorbesc urât cu stimatul public. În schimb mă mir continuu de întrebările pe care le pun oamenii. Temă pentru o altă postare.
Între timp, am realizat alături de ceilalţi colegi clasamentul celor mai tâmpite/enervante/idioate clipuri publicitare care rulează zilele ăstea pe la TV: detaşat pe primul loc s-a situat "Eeeeeee...seminţe". Într-adevăr, e extrem de dificil să faci diferenţa între seminţe, pufuleţi şi floricele, chiar şi legat la ochi. Pe locul doi, cu majoritate de voturi, reclama care ne face să ne întrebăm cine cu cine face banking. Nu mă interesează absolut deloc. Pentru locul trei, voturile au fost destul de împărţite, însă locul trei pentru mine este ocupat tot de iiiiiiiiii, pufuleţi, damn it!

Pauză provocată de...

...două chestii combinate, şi anume nişte zile nasoale la serviciu, obositoare de fapt, respectiv lectura unei cărţi pe care o recomand în primul rând fanilor Chuck Palahniuk, însă nu doar lor: "Rant". Fără detalii, oricum e o carte care cu greu ar putea fi povestită. Scufundaţi-vă în ea şi nu vă lăsaţi descurajaţi de primele pagini care vă vor pune în încurcătură. La final totul se va lămuri.
Şi, că tot veni vorba de cărţi, după ce am citit trilogia Millenium a lui Larsson, am văzut şi filmele (suedeze) făcute după cărţi. Hmmm, ca de obicei, filmele sunt bune dacă nu aţi citit cărţile. Dacă le-aţi citit, atunci filmele vi se vor părea adaptate şi scurtate până la limita superficialităţii. Oricum ar fi ele, au avut ceva priză la public. Din acest motiv, eternii americani, în lipsă de scenarii originale, au sărit pe ele şi vor să le reecranizeze "in american style", ce-o mai fi însemnând şi asta. Probabil mai multe efecte speciale şi accentuarea scenelor violente. Whatever.