Anul cartitei

Stiti filmul ala, Ziua Cartitei, in care un tip retraieste la infinit aceeasi zi si nu reuseste sa schimbe cursul evenimentelor orice ar incerca sa faca...Am impresia ca tara noastra se afla in the damn groundhog's year. In linii mari, la inceput de an avem revelioane prelungite cu diversi sfinti. Vine primavara, cu viituri si inundatii care ne iau prin surprindere. Ajungem inot la sarbatorile pascale si apoi la Unu Mai muncitoresc, alte chefuri, alta distractie. Vara. Obisnuitele coduri portocalii, galbene, rosii etc. Seceta, respectiv alte viituri si inundatii. Surprinzatoare, evident. Din nou se copiaza la bac. Sau se cumpara (alaturi de capacitate, examene de grad, permise de conducere, autorizatii de constructie si alte documente necesare in functie de situatie). Concedii. La straini e mai bine decat la noi. Si mai ieftin. Ok...toamna. Scolile se redeschid, insa nu sunt renovate de nu stiu cand.Recolte slabe, o sa ne lipseasca una-alta, doar a fost seceta/au fost inundatii. Nu-i nimic, importam. Iarna, zapada ne ia - deja stiti - prin surprindere. Ambuteiaje, trafic ingreunat, inzapeziri, cate un viscol...si am ajuns la Craciun, revelion. O luam de la capat. Asezonati fiecare anotimp cu accidente specifice sezonului, adaugati dupa gust cu faptele romanilor de unde vreti voi, care continua sa ne faca de cacao prin toata lumea... Si cu toate ca se incearca schimbarea tuturor celor rele sau in neregula (alegeri, legislatie, campanii de informare etc), parca nu se schimba nimic. Uite-asa ajungem sa chefuim (ca asa sarbatorim noi) cu ocazia a 19 ani de la Revolutie, sau cum vreti sa-i spuneti. In schimb, suntem europeni, asa ca mai bine ma opresc din divagatii.

Cu blur, fara blur

Asa era un reportaj de la stirile Prima, in care "eroul" aparea cu fata blurata, dupa care bum! prim plan... apoi iar blur, apoi iar fara, de data asta in plan secund...
Nu-i nimic, oricum nu era nimic foarte important. Si nu am chef sa scriu, ma duc sa desenez ceva, ca de-aia mi-am luat PC tablet:)

Iar haotice - din cauza caldurii, probabil...

Asaaa... S-au cam adunat, de nu stiu de unde sa incep. Hai cu alea mai scurte prima data. Am reusit sa vad finala de sarituri in apa de la JO. Wonderful. Mi-am facut de cap si mi-am dezechilibrat complet bugetul pe urmatoarele 2 saptamani, cumparand trei carti. Dar ma simt ok. Am vazut in centru ceea ce as numi care alegorice, din flori. Interesant, dar nu chiar ceea ce ma asteptam. Am facut un drum Oradea-Cluj si retur. Cluju' tot fain o ramas, insa soferii - de pe tot traseul - parca si-au cumparat toti permisele. Pentru majoritatea, se pare ca semnalizarea schimbarii directiei de mers e o superstitie, in schimb se simt obligati sa bage viteza cat incape. Pe frigiderul unui magazin era scris cu markeru' "Ioana Zovoranul". O fi vreun fan al mult mai celebrei Oana? Dupa grafie, probabil.
Una mai profunda acum. Am avut o discutie cu un amic, si am ajuns la subiecte din alea mai serioase, amicu' asta a mei intrebandu-ma la un moment dat ce am facut eu pentru tara asta. Raspunsul reflex a fost "armata", raspuns urmat de intrebarea mea, dar tara ce a facut pentru mine? Ehei, nu pot - si nu are rost - sa comprim aici urmatoarea ora de disputa. Cu ce nu am fost de acord a fost afirmatia lui, conform careia el si-a exprimat recunostinta fata de patrie publicand un volum de versuri. Hmmm... nu minimalizez importanta poeziei, insa eu nu am auzit de volumul lui, iar parerea mea este ca poti face afirmatia asta cand esti recunoscut la nivel national macar, fie si intr-un cerc restrans de cunoscatori sau pasionati. Nefiind cazul, consider ca nu a fost nimic altceva decat o lauda asezonata cu o criza mica de megalomanie. Daca aveti cumva alta parere, nu va abtineti...

Haotice

In primul rand, am inceput iar sa caut - impotriva vointei mele, imi sar pur si simplu in ochi - firme si reclame ciudate. Totul a pornit cand am revazut masina mea favorita de anul trecut, a unei firme care ofera "sonorizari delicate". Spuneti voi cum o fi si asta, eu am epuizat deja subiectul. Apoi am vazut un SC Paianjenul, care comercializeaza, evident, haine. Iar azi am vazut un salon de "frumuseata" ce ofera servicii complete, inclusiv "persing". Sa nu-ti vina sa te gauresti singur cu acul? (la piercing ma refer, evident!).
In al doilea rand, deschiderea JO imi place in continuare, in ciuda efectelor speciale de care s-a aflat ulterior. Si parca am cobit in articolul precedent, Sergiu Nicolaescu a declarat ca un asemenea spectacol nu putea fi facut decat de comunisti. Clar, comisarul Moldovan nu-mi citeste blogul, dar nu consider asta o mare pierdere... Revenind la JO, hmmm...favoritisme, jocuri parca gata facute, surprize...nu conteaza, hai ai nostri!
In incheiere, vechiul meu prieten, omul T (adica tz, da' n-am chef de diacritice - ironia ne omoara!), ala de traducea filme pe AXN, dar fara litera tz, a asteptat sa-l uit, si acum m-a lovit surprinzator, cu o subtitrare din care lipsesc toate literele cu diacritice! Nu am prins decat doua fraze, la promo, dar va trebui sa ma uit la episodul ala, indiferent din ce serial face parte. It will be funny!

Chill out session

Profit de ultimele zile de concediu: plimbari, lecturi prelungite, cateva filme... Whatever, ce voiam sa va spun este ca exista in oras o firma care inchiriaza limuzine. Printre acestea se numara si un Cadillac din ala luuung, de te plictisesti pana il ocolesti. Ei, masina asta am vazut-o oprita pe dreapta, cu capota ridicata. No big deal, la urma urmei e masina, se mai strica si ea, cat de americana o fi. Dar m-a amuzat cand am vazut cum capota era mentinuta deschisa fiind sprijinita pe... o bucata ordinara de scandura. Poate era din vreun lemn de trandafir, ori mahon, ori ceva, insa nu cred. Era genul de imagine care ar fi trebuit fotografiata, so, ori imi iau un aparat foto, ori o sa fac macar cate o poza low resolution, din aia cu mobilul, macar la chestiile astea mai interesante.
In incheiere, un murphism: atunci cand un lucru merge rau, nu mergeti alaturi de el. See ya!

Deschiderea JO - nice stuff

Vazand deschiderea JO de la Beijing, pentru mine expresia "made in China" si-a pierdut intelesul de ceva ieftin si de calitate discutabila. A fost impresionant si grandios, nu in sensul grandorii romanesti ante '89. Una peste alta, mi-a placut. Voua nu?

Part 2: bureaucracy strikes back

Pe scurt, ca sa nu va plictisesc, treaba sta cam asa: mergi dimineata, stai la un ghiseu pentru un formular pe care apoi il depui la un alt ghiseu, unde afli ca trebuie sa platesti o taxa/contravaloare/timbru fiscal, la un al treilea ghiseu, apoi trebuie sa revii la primul ghiseu, insa doar a doua zi. A doua zi, iei adeverinta, mergi in celalalt capat al orasului, stai din nou la coada in fata usii careia incepi sa ii cunosti deja toate crapaturile, intri si dai peste schema deja cunoscuta: primesti o foaie, mergi la alt ghiseu, iti ia foaia, primesti o chitanta, cu care mergi la casierie, platesti, revii la prima camera, intri fara sa mai stai la coada, ti se elibereaza un alt formular, cu care mergi la o alta camera pentru a primi o semnatura, revii - e exasperant, asa-i? - la prima camera, intri din nou fara a mai sta la coada si in sfarsit primesti nenorocita aia de adeverinta.
Cireasa de pe tort, in cazul meu, a fost urmatoarea: deoarece eram deja in starea de "mi se rupe, nu mai am nervi sa ma enervez", cu pretioasa adeverinta hotarasc sa finalizez procesul si sa mai strabat juma' de oras pana la contabil, sa stiu ca am terminat treaba. Ajung si ii spun cu ultimele puteri, dar cu zambetul celui victorios: "Am adus adeverinta de la CAS!". "De la CAS? Aaa,scuza-ma, am gresit, de la CJP trebuia sa aduci...". Am luat adeverinta si m-am oprit pe prima terasa, sa beau un suc rece, o cafea si sa fumez trei tigari...

Mi-am adus aminte de ce urasc birocratia

Dis de dimineata o iau pe drumul lung catre CAS. Imi trebuia ceva adeverinta de acolo, nu stiam exact ce - contabilul care ma trimisese acolo nu avea simt pedagogic, sau poate nu fusesem eu atent suficient, nu conteaza. Ideea era ca, ajuns acolo, intrebam eu si ma lamuream. Ajung. Ghiseul de informatii cu publicul era populat doar de niste reviste care zaceau pe scaun. Portarul/paznicul/security sau ce o fi fost se ofera sa ma ajute. Probabil deoarece aratam cam dezorientat. Ii explic. Ma trimite la camera..., deoarece "acolo se dau toate adeverintele". Merg acolo. Evident, acolo era si cea mai lunga coada. Majoritatea aveau diverse formulare, chitante etc. Eu, nimic. Asta voiam de fapt sa intreb, de ce acte am nevoie... Stau cuminte la rand. In fata intra eternii "doar o stampila imi trebuie" si eternele colege de serviciu care isi faceau loc fara menajamente - si fara scuze - prin multime. Ajung si eu in fata usii. Intru, o salut pe o doamna evident sictirita, din cine stie ce motiv, si ii spun ce vreau. Imi raspunde scurt: "Sa vad actele". Ii mai spun odata ca exact aia vreau sa aflu, ce acte imi trebuie. Ma omoara cu o privire gen "ce puii mei vrea si zapacitu' asta?" si imi turuie in sila o serie de documente. Nu ma pot abtine, si o intreb si unde trebuie sa merg dupa ele. Imi spune, de data asta cu tonul unei invatatoare de la o clasa cu copii cu nevoi speciale. Probabil urma sa imi arate planse, sa inteleg si eu ceea ce era atat de evident...pentru ea. Saru'mana, multumesc si revin.
Ajung la primarie. La primul birou, miercuri nu se lucreaza cu publicul. Clar, am pierdut o zi... Dar poate am noroc la al doilea birou, la finante; "nuuuu, domnule, la Finantele de la Trezorerie, nu aici!".
Afara este deja cald. Am obosit. Si fizic - sunt in convalescenta, totusi - , si psihic. Merg acasa. Maine o iau de la capat. Pentru orice eventualitate, nu imi imprumuta cineva niste tupeu? Cred ca mi-ar prinde bine...

Zi de vara

Cod galben de canicula. Aici ploua. Ma plimb oricum, ca am treaba. Casc gura (adica ochii) in jurul meu. Tot mai multe jeepuri conduse de femei. Nu trag concluzii. Terase pline indiferent de ora. E normal, vacanta, concedii...
Un rom scotoceste cu gesturi care denota experienta intr-un tomberon. Din urechi ii ies firele de la castile unui mp3 player. Din nou, nu trag concluzii.
Acasa. Stiri. Acum trag concluzii. Sunt deprimante. Mai bine as citi ceva...