miercuri, 30 decembrie 2009

S-o dus şi ăsta

Adică anul. De fapt se duce numai mâine, dar cu siguranţă nu o să am nici chef, nici timp de scris p-acilea. Timp aş avea, dacă stau să mă gândesc, dar chef nuuuu.
Personal mă bucur că se termină. A fost un an nasol per total general, şi trag speranţe că anul viitor o să fie ceva mai blând, măcar în unele privinţe.
Lecţii învăţate: Doamne, fereşte-mă de duşmani, că de prieteni mă feresc singur; pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti; şi o lecţie la care mai lucrez, deşi mă zbat contra naturii, e cea care spune că sunt momente în care raţiunea e musai să domine sentimentele, că altfel e de rău.
Părţi bune: au fost şi din ăstea, nu mă plâng, dar matematic vorbind procentajul e în defavoarea lor.
Dorinţă pentru noul an: nimic poetic, nimic abstract, niciun ţel de neatins. Vreau bibliotecă. Rectific: rafturi pe care să pot aşeza cărţile cazate pe dulap, în debara, în lada canapelei şi în alte spaţii cărora le-am putut schimba destinaţia iniţială.
Na hai c-ajunge, ne-auzim la anu...
An Nou fericit şi La Mulţi Ani!

marți, 29 decembrie 2009

De sezon

În ciuda faptului că se prognoza un Crăciun cu zăpadă, nu am avut norocul ăsta. E adevărat, zăpada a venit, of course prin surprindere, dar nu a ţinut decît o zi. În ziua de Crăciun a fost în schimb o furtună de primăvară de toată frumuseţea, cu tunete şi fulgere. apoi au fost două zile călduroase, iar azi se anunţă la fel de plăcut. Probabil că în ritmul ăsta vom şti şi noi la anul cum e să faci Revelionul în tricou, pe marginea piscinei, cum am văzut la TV că e prin California, de exemplu.

luni, 21 decembrie 2009

... partea a 2-a, completare

Ca sa nu ma intind prea mult la vorba, deoarece se pare ca ma ia valul pe masura ce incep sa scriu despre aceasta tema, sar oarecum abrupt la concluzie. Invatamantul e la pamant, si nenumaratele modificari la modificari au incurcat si mai mult treaba in loc sa o imbunatateasca.
In incheiere, inca un exemplu recent: fata unei prietene de familie, eleva in clasa a treia, m-a rugat la un moment dat sa o ajut la o tema la stiintele naturii, deoarece era foarte confuza. I-am inteles si confuzia: tema era un exercitiu in care erau mai multe fotografii reprezentand jumatatile superioare ale catorva animale. Copiii trebuiau sa decupeze jumatatile inferioare, picioarele adica, si sa le lipeasca in locurile corespunzatoare. No big deal, insa problema era ca pozele cu picioare erau tiparite invers, in oglinda adica, astfel ca la unirea bucatilor de fotografii animalul avea in fata picioarele din spate si invers. De unde si confuzia.
Mi-a fost teama sa ma uit in continuare la manualul respectiv. De fapt, la orice alt manual.
Mai departe dezvoltati voi, daca (mai) aveti chef.
PS Scuze pentru lipsa diacriticelor, calculatorul meu refuza azi sa scrie in romana...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

...(partea a 2-a)

În ordinea dictată de evenimentele din jurul meu, azi sar din nou la gâtul învăţământului. Bineînţeles, cu consideraţii personale, nu cu rezumatul agoniei şcolii noastre din ultimii ani.
Dintre multiplele paradoxuri apărute, se remarcă de departe preferatul meu, campania (campaniile) prin care sunt făcute îndemnuri la lectură prezente tot mai des pe, of course, internet. Ideea în sine nu e rea, şi poate că mie mi se pare ironic deoarece asociez cuvântului lectură imaginea unei cărţi adevărate, cu pagini pe care le pot răsfoi, nu cu ebook-uri. Dar, trecând peste acest aspect, ar fi mulţumitor să se citească şi variantele electronice. Aici intervine însă una dintre probleme. Unul din rolurile şcolii este să te înveţe cum să gândeşti, cum să extragi informaţia, cum să o foloseşti la un moment dat, în anumite circumstanţe etc. Fără însuşirea acestor deprinderi, degeaba citesc copiii în neştire volume întregi, deoarece vor spune apoi că nu au înţeles nimic. Un exemplu binecunoscut, rubricile de umor ("umor"), cu perle ale şcolarilor. Ei bine, perlele ăstea reflectă în majoritatea cazurilor ce au înţeles ei din textele citite, nu sunt rezultatul lipsei de informaţie, ci a lipsei procesării ei corecte. Fapt confirmat de prieteni cadre didactice. Nu mă lansez în a învinovăţi în dreapta şi în stânga, vina este distribuită în procente oarecum egale între toţi cei implicaţi în proces, copii, părinţi, cadre didactice, sistem etc. E deranjant că nu se iau măsuri pentru a se încerca măcar remedierea situaţiei.
Oarecum off topic, clişeul cu "nu am ce să fac, stă toată ziua la calculator" e o scuză penibilă. Cea mai penibilă. Calculatorul a fost gândit (şi) ca instrument educativ, nu a fost creat având drept prioritate sesiuni interminabile de shootere online, şedinţe de convorbiri pe mess, socializare pe scară largă sau downloadarea de filme, muzică şi alte materiale mai mult sau mai puţin nocive. De aceea e ok să se pună accent pe PC. Se evită astfel situaţiile în care copilul se simte de-a dreptul jignit dacă îi arunci o carte în braţe. Însă faptul că poţi scrie un text cu opţiunea de autocorectare activată nu mi se pare educativă absolut deloc. Uitaţi-vă la avalanşa de "m-iam" luat, "va-ţi" dus etc. Nemaivorbind de faptul că (încă) mai există situaţii în care trebuie să scrii "de mână", nu cu tastatură, rezultatul fiind de multe ori dezastruos de ilizibil... (va urma)

luni, 14 decembrie 2009

Despre lucrurile care îmi displac (partea I)

Deoarece m-a enervat întotdeauna nu atât perioada sărbătorilor, cât îndemnurile specifice de a fi mai buni în această lună (adică dacă eu vreau să fiu bun şi în aprilie, să zicem, sau în tot restul anului, care e problema? Sau dacă sunt rău de la natură, aş face o excepţie şi mi-aş controla pornirile malefice în decembrie?), în această perioadă "magică", "plină doar de bucurii şi voie bună" etc. voi scrie despre lucrurile care îmi displac. Cu unele veţi fi de acord, cu altele poate că nu, depinde de care parte a baricadei staţi. Însă asta nu e relevant.
Bun. Astăzi, politica. Pe lângă motivele "de masă" pe care le ştiţi cu toţii, mai ales acum, în haosul ante- şi postelectoral, recent a apărut şi un motiv subiectiv, pe care încerc să îl descriu ca principiu; sunt convins că unii veţi recunoaşte situaţia, care pentru mine este nouă şi nemaiîntâlnită pe plan personal.
Aşadar, să presupunem că lucrez la un punct de lucru al firmei A, care trebuie să obţină o oarecare autorizare de la instituţia B. Deoarece directorul firmei A este situat de partea greşită, din punct de vedere politic, în raport cu directorul instituţiei B (şi invers), s-a ajuns în situaţia ca directorul B să spună clar şi limpede că A nu va obţine autorizaţia cât timp rămâne el la conducere, sau până când directorul A nu se va alinia corect politic. Şi aici cădem noi de fraieri, eu şi colegii mei, simpli angajaţi, care nu avem certitudinea funcţionării firmei noastre în continuare şi implicit certitudinea locurilor de muncă. Collateral damages, cum s-ar spune.
Acum e momentul când pot spune, fără exagerare, că ăsta e un motiv bun pentru a-mi (a ne) băga diverse organe în politică, politicieni şi restul cuvintelor din această familie.
Nici măcar nu-mi veţi putea reproşa că motivul este unui egoist. Repet, câţi dintre voi nu vă regăsiţi în situaţii asemănătoare (fie chiar şi fără să ştiţi asta)?

luni, 7 decembrie 2009

Impresii postelectorale

Scurt şi la obiect: incredibil. Atât despre asta.
Şi ca să răspund tuturor deodată, moşul ăsta Nicolae nu mi-a adus nimic, decât dacă putem considera cadou (că surpriză a fost) faptul că mi s-a defectat calculatorul. De tot. Aşa că e foarte probabil ca, pentru a închide cercul, moşul celălalt să îmi facă surpriza (mda...) inversă, adică repararea calculatorului (ceea ce implică şi ceva piese de schimb etc).
În concluzie, pot spune că pentru mine sărbătorile şi-au epuizat farmecul anul ăsta. Din punctul de vedere al cadourilor, vreau să spun.

joi, 3 decembrie 2009

Impresii electorale

Fără a intra în detalii despre campanii murdare, lovituri justificate sau nu sub centura oponenţilor şi în general fără a mă atinge de nicio informaţie scăpată în ultimele zile pe vreun mijloc mass media, se pare că avem următoarele categorii de electori:
1. pro x, contra y
2. pro y, contra x
3. pro x, dar nu neapărat contra y, şi invers
4. pro z, dar, deoarece z nu intră în calcule, cei pro z se vor regăsi în categoriile anterioare sau în
5. pro z, aşadar contra x, contra y, contra x şi y sau pur şi simplu neinteresat de alte variante în afară de z
6. nicio categorie dintre cele menţionate mai sus.
Na, acum faceţi voi calculele... Nu înainte de a (vă) răspunde la importanta întrebare: votaţi în turul 2?