Încă una şi gata

Nu mă pot abţine, aşadar încă o postare despre frig şi efectele acestuia. Of course, gerul din zilele ăstea oferă o grămadă de oportunităţi mass mediei scrise, audio şi vizuale, de la degerături fatale la comparaţii şi statistici, trecând neapărat prin sfaturile practice, care de altfel sunt reguli de bun simţ, de genul "băi, ţi-e frig, îmbracă-te mai gros". De la asta mi s-a şi tras de fapt, de la o doamnă care era îmbrăcată sumar în raport cu temperatura de afară, dar care a declarat cu mândrie, nonşalanţă şi stupiditate de piţipoancă cum că nu îi e frig deloc, cum să îi fie frig dacă toate hainele de pe ea sunt de firmă? Ţin să o anunţ pe această cale, metaforic, deoarece cu certitudine nu ajunge ea pe aici printre bloguri, că pe acest principiu poate ieşi afară purtând doar un costum de baie şi ceva şlapi sau sandale, că sunt obiecte de firmă şi din această categorie. După cum, pe de altă parte, există şi articole de îmbrăcăminte pentru sezonul iarnă, categoria iarnă geroasă, care, culmea, dacă asta e atât de important, sunt tot de firmă.
Gata cu frigul. În plus, stranie coincidenţă şi deloc intenţionată, în timp ce scriu aceste rânduri ascult Eisbrecher. Dar sunt îmbrăcat gros :)))

Frigul generează ciudăţenii

Mă uiatm pe net după ceva ebook-uri în timp ce ascultam ştirile la TV. O Esca foarte afectată de ştirea cu codul galben al temperaturilor foarte scăzute ne sfătuia să stăm pe cât posibil în locuinţe, la căldură (discutabil şi asta...), iar pe "cei fără un acoperiş" îi sfătuia "să meargă la spitale". Bun, e foarte probabil ca în loc de spitale să fi vrut să spună centre de asistenţă socială, sau aziluri, sau alte denumiri sinonime. Însă aş vrea să îmi explice cum crede ea că cei fără acoperişuri au putut să îi vadă/audă sfaturile date la TV? Adică acolo underground, în canale, sau pe ţevile de apă caldă, sau în tomberoane, au săracii oameni la televizoare de nu mai au loc de ele, nu?
O situaţie generată, sper, tot de frig, se derula azi în parcarea din faţa blocului meu, unde o doamnă, şi după sex, şi după îmbrăcăminte, dădea de zor la pompă la roata faţă stânga a maşinii, urmărită îndeaproape de probabil consortul ei, care stătea impasibil cu mâinile vârâte adânc în buzunare şi se uita. Şi atât. Repet, sper să existe şi o explicaţie logică, însă prima impresie lăsată de această imagine bănuiţi care a fost.

Faaaiiiinnnn

Na, iar nu are chef calculatorul de diacritice. Asta e.
Dar nu asta e fain, ci faptul ca iar m-am dat cu tramvaiul, si iar am vazut tot felul de minuni. De exemplu, o tipa care, odata urcata, s-a asezat pe un scaun si si-a dat geaca jos, ramanand doar intr-o bluzita din aia care lasa umerii si spatele gol. Asta nu e neobisnuit ci faptul ca afara, la ora aia, erau ceva grade sub minus, si nici in tramvai nu era chiar atat de cald. Asadar, ori trebuie sa o invidiez pentru rezistenta, ori pentru geaca.
In plus, tramvaiul e din ala adus de la nemti, si a fost o schimbare binevenita sa vad in locul traditionalelor injuraturi si numere de telefon inscriptii de genul "Scheiss kapitalismus" sau "Rot Front vs. Stasi". Inscriptii scrijelite frumos, cu migala, nu mazgalite la repezeala cu markerul. Lucru nemtesc, ce mai...

Tendinţă

Ieri, după o perioadă de...hmmm...aproape zece ani (omg, când au trecut anii ăştia?),am avut o iniţiativă curajoasă. Am luat o foaie şi un creion şi am început să desenez. Mă rog, desen e un cuvânt exagerat, am mâzgălit ar fi expresia mai apropiată de adevăr. Rezultatul a fost dezamăgitor, însă nu complet. E oarecum ca mersul pe bicicletă, nu am uitat totul, însă mâna trebuie (re)antrenată. Dacă îmi voi face suficient timp liber, o să încerc să desenez ceva "de-adevăratelea", să vedem ce va ieşi. Of course, o să supun oprobiului public rezultatul. It will be funny! Mai ales pentru voi.

Mda....

Căscăm miraţi şi entuziasmaţi ochii la filme 3D, ascultăm muzici în cele mai 7.1 sisteme audio, urmărim cu uimire şi invidie uneori progresele făcute în industria calculatoarelor, a automobilelor, telefoanelor mobile, aparatelor foto/video...mă rog, completaţi voi cu chestiile pe care aveţi pusă pata.
Nu pierdem nicio ocazie în care ne putem lăuda cu românii ajunşi să lucreze pe la diverse firme cu renume de pe întreg mapamondul, Microsoft, Nokia etc. Ridicăm în slăvi inteligenţa made in Romania, însă fabricată doar pentru export. Subliniem faptul că fără aportul acestor români de care vă vorbesc nu ar fi fost posibilă realizarea a cutare tehnologie high-end sau construirea cutărui gadget de ultim răcnet (exagerăm puţin în faza asta, dar deh, suntem mândri că sunt de-ai noştri).
Inevitabil, apare şi întrebarea cârcotaşă (?!): de ce nu le creăm condiţii de lucru aici în ţară? De ce nu facem ceva pentru a opri exodul creierelor?
Nu pot să vă răspund. Pot doar să vă spun că anul ăsta bugetul pentru cercetare e mai mic decât anul trecut, tinzând astfel spre zero, iar cercetătorii nu şi-au mai văzut salariile (enorme, cred că vă daţi seama) de câteva luni bune.

Ce se-ntâmplă?

Trecând astăzi dimineaţă, în drumul spre locul de muncă, pe lângă o gură de canal transformată în locuinţă pe perioada rece a anului, am observat că în obişnuita grămadă de gunoi crescută în jurul "intrării" predominau cutii de prezervative. Multe. De marcă. Mai lipsesc câteva sticle de şampanie sau/şi mucuri de lumânări. Pe de altă parte, poate că măsurile profilactice se impun pentru evitarea suprapopulării.

Greu...

Speram ca slalomul printre sărbătorile de iarnă să se încheie o dată cu cheful Ionilor şi Ioanelor. Greşit. Prietenii de dincolo de Prut aflaţi la ora actuală aici în oraş normal că ţin sărbătorile după vechiul calendar. Aşa că am reuşit să trec de al doilea Crăciun, şi mai am peste trei zile revelionul... Ţineţi-mi pumnii, e ultimul hop!

Să sparg gheaţa

Mda... Despre ce să scriu eu în primul articol pe anul ăsta? Despre cum s-au scumpit ţigările? Chiar, trebe să fac un calcul să văd câte pachete de ţigări echivalează cu un yaht, că ăstea cică s-au ieftinit. Şi cum în fiecare lună hop, câte un curcubeu de coduri de inundaţii, până la urmă cred că un yaht o să fie o investiţie înţeleaptă pe termen lung.
Nuuu, nu e interesant. Să scriu despre sărbătorile care au trecut? Nimic demn de reţinut nici aici, poate cu excepţia faptului că într-un moment în care Grim (ar trebui s-o cunoaşteţi deja :)) era cuprinsă de febra de a roade orice, a început să roadă dopul şampaniei nedesfăcute. Am observat la timp şi am intervenit (nu fără să mă întreb dacă ar fi reuşit până la urmă să scoată dopul ăla atât de apetisant).
Despre ultimele filme? N-am chef. Nici despre cărţi, sau muzică, sau jocuri.
Până mă voi decide asupra unui subiect cât de cât "prezentabil", nu mai scriu nimic.