2011

"Succesul" avut de postarea de Crăciun mă determină să perseverez şi să vă doresc un An Nou fericit, pe măsura dorinţelor fiecăruia dintre voi.
La Mulţi Ani!

Dezgustat

Cum a trecut Crăciunul, cum pare că perioada "fii mai bun" s-a încheiat, treabă despre care am mai scris cu o vagă speranţă că mă înşel. Cel puţin parţial. Da' de unde... M-a stârnit reacţia unui procent din populaţie, reacţie vis a vis de accidentul lui Huidu. S-au trezit unii să îl critice că de ce s-a dus în Austria la schiat, aşa-i trebuie. Aaaalo! În primul rând nu e singurul român plecat acolo. În al doilea rând, sunt o grămadă de conaţionali care au plecat în perioada asta în destinaţii mult mai exotice, Caraibe, Dubai etc. În al treilea rând, nu m-ar mira ca în Austria, la preţuri sensibil apropiate de cele din staţiunile noastre, să ţi se ofere servicii de calitate superioară faţă de cele de aici. În al patrulea rând, dacă ar fi fost călcat de camion pe trecerea din faţa locuinţei sau ar fi avut accidentul pe o pârtie autohtonă ar fi fost mai OK?
Nu înţeleg genul ăsta de reacţie, ce nu poate fi explicată decât de invidie sau de dorinţa ajunsă fenomen naţional de a te băga în seamă şi a-ţi da cu părerea despre orice, oricine, oricând, deoarece nu-i aşa, părerea ta contează. Nu e vorba de simpatii sau antipatii în cazul ăsta, nu-ţi place de Huidu, stai în banca ta şi eventual bucură-te în privat de plăcerea meschină oferită de necazul unui om, la urma urmei.

Good news, bad news...

Începem cu ce e rău, şi anume friiiigul! Crăciunul a fost ploios, apoi au urmat două zile de zăpadă, ceea ce a fost ok, dar acum e frig, şi am înţeles că va fi şi mai rece. Not good. Nu sunt friguros, însă pur şi simplu îmi plac mai mult temperaturile cu plus în faţă.
Tot rău este că m-am uitat din curiozitate la o serie nouă, britanică, avându-l ca personaj central pe Sherlock. Original este faptul că acţiunea este plasată în zilele noastre. Bun, totul e frumos şi palpitant, cu excepţia faptului că episodul 3 se termină într-un moment de suspans extrem. Care e problema? Că episodul 3 este ultimul din mini-serie, pentru că producătorii au vrut să vadă dacă ideea are succes şi în funcţie de rating vor hotărî dacă vor continua sau nu filmările. Se pare că au luat o decizie favorabilă, însă următoarele episoade vor fi realizate de-abia la anu', cândva... Aşadar trebuie să aştept ceva timp până voi primi răspunsul la întrebarea din scena finală: îl împuşcă sau nu? :)))
Ceva de bine... să mă gândesc... păi, imediat trecem în noul an, care sper să fie mai bun din toate punctele de vedere, că anul ăsta nu a fost prea strălucit per ansamblu. Tot bine ar fi că am fost acceptat în comunitatea artiştilor români de pe Deviantart, site dedicat tuturor categoriilor de artişti, de la extrem de începători la superprofesionişti. Eu mă situez undeva la mijloc, fiind un amator cu perspective de îmbunătăţire (asta e autoapreciere, se poate să greşesc). Anyway, faptul că am fost acceptat face bine la moral, chiar dacă nu înseamnă cine ştie ce mare chestie. Sau înseamnă?...
În final, dacă vreţi o mostră de adevărată birocraţie (printre altele), uitaţi-vă la Buried. Nu este un film în spiritul sărbătorilor, ştiu, dar s-a întâmplat să îl văd acum.

?!

Buuun, Crăciunul a trecut. Nu a fost complet dezamăgitor, însă nu s-a ridicat nici pe departe la înălţimea şi aşa redusă a aşteptărilor. Cel mai neplăcut a fost faptul că nu am primit tradiţionalele urări de la o grămadă de persoane de la care aşteptam aşa ceva. În schimb, au sosit vreo trei mesaje total surprinzătoare din punctul de vedere al expeditorilor. Nu mai contează, acum aştept următorul hop, Anul Nou. Poate situaţia se remediază în ceasul al 12-lea.

Crăciun fericit tuturor!

Regret puţin

Am privit cu nedisimulată plăcere cele două părţi ale "Amintirilor din epoca de aur" difuzate de TVR 1 în ultimele două seri. Unele legende urbane ecranizate le ştiam şi eu, chiar dacă uşor modificate, de altele nu auzisem. Per total, m-am distrat. Însă am simţit la un moment dat o uşoară părere de rău că nu am putut viziona filmul alături de o persoană dintr-aia nostalgică (cuvântul nu e tocmai potrivit) până-n măduva oaselor, care este ferm convinsă că "înainte era mai bine". Ar fi fost mult mai interesant să am parte de reacţiile unei astfel de persoane. Ar fi sesizat ironia? Ar fi fost indignată de forma în care anumite aspecte au fost prezentate? Ar fi înfierat tinerii "capitalişti" care pierdeau serile înghesuiţi în faţa unui video în loc să înveţe? S-ar fi bucurat când miliţienii l-au prins pe infractor? Ei, poate o să am vreodată ocazia să fac şi experimentul ăsta. Cu siguranţă aş râde şi mai copios.

Suuuper

Printre amintiri din '89 şi colinde de sezon, of course că apar nepreţuitele suuuuperoferte la toate magazinele, la toate categoriile de produse. Ei bine, azi am găsit cea mai mega super extra giga nemaipomenită reducere de până acum: o "electronică" ce avea preţul afişat cam aşa: "preţ vechi: 200 RON. preţ nou: 199 RON." Recunoaşteţi că această ocazie unică nu trebuie ratată sub nicio formă! De fapt, nu ştiu de ce mai pierd vremea pe-aici, în loc să fug să cumpăr! Minim două bucăţi!

Hm...

Cu răceala stau cum stau, se conformează regulii aia cu "tratată 7 zile, netratată o săptămână", aşa că mai am de tras un pic. Dar sunt ceva mai bine.
Stând mai mult acasă, la căldura patului, am fost nevoit să butonez în disperare telecomanda tv-ului. Am reuşit să găsesc din fericire programe neafectate de febra Crăciunului. Apropo de asta, am citit recent o listă a celor mai proaste 10 filme pe tema Crăciunului. Lista era făcută de critici de film şi publicată pe un site de profil. Azi, citind programul TV, am regăsit absolut toată lista, filmele urmând a fi difuzate în 24 şi 25 de diverse canale româneşti. Ştiu că nu trebuie să fim complet de acord cu părerea criticilor, însă oricum această coincidenţă îmi dă puţin de gândit. Vorba vine, că eram lămurit şi fără treaba asta de calitatea emisiunilor.

Răcit

A venit zăpada, a venit şi gerul, era normal să răcesc. Nas robinet, strănuturi peste limita admisă şi un pic de febră, aşa, cât să trebuiască să stau în pat. Eh, sper că mâine o să fiu mai OK.

În sfârşit

A ajuns şi pe aici zăpada. Noaptea trecută a fost chiar frumos, păcat că până dimineaţa nu a mai rămas decât pe maşini şi sporadic, în pete dezorganizate, pe jos. Dar trag nădejde că mai vine o tură. Mai ales că, nefiind şofer, nu mă ia prin surprindere.
În rest nimic important, e duminică şi nu atac subiecte grele. Ne vedem mâine.

Busy

Pen'că am fost cuminte şi am meritat, am primit şi eu două zile libere, aşa, un fel de weekend prelungit. Da' în loc să profit şi să stau nefăcând nimic, m-a apucat nebunia să fac puţină ordine şi eventual curăţenie, dacă tot sunt prin zonă. Acum sunt îngropat în mijlocul unei grămezi de cărţi/reviste/caiete/foi/foiţe, pe care nu ştiu de unde le-am scos, că acum nu am loc să le mai vâr nicăieri înapoi. Cu toate că am aruncat câte ceva, deci ar trebui să fie mai puţine, nu? În plus, praful şters ieri e bine mersi la loc, sau cel puţin aşa pare.
Grămada sus amintită stă în echilibru instabil pe două geamantane, scoase dintr-un cotlon întunecos în scopul nobil de a schimba hainele de vară cu cele de iarnă. Conţinutul valizelor s-a dovedit a nu fi cel la care mă aşteptam, hainele pe care le căutam fiind aşezate frumos înşiruite pe umeraşe, în dulap. Bun, dar valizele fiind ocupate deja, unde înghesui hainele de vară?
Şi încă nu am ajuns nici la sfertul sarcinii pe care mi-am asumat-o (într-un moment de slăbiciune, aş adăuga). Noroc că mâine merg la serviciu, până în weekend o să am vreo idee salvatoare.

Poate v-aţi întrebat... 2

Azi, despre băuturile energizante. Pentru a evita reclama, voi vorbi despre ele la modul general. După cum îi spune numele, o băutură energizantă energizează şi stimulează organismul, din cauza substanţelor din conţinut. Aceste substanţe sunt vitamina B, cofeină (aproximativ echivalentul dozei dintr-o cană de cafea), zahăr, glucuronolactonă şi taurină. În urma unor sesizări s-au efectuat nişte studii pentru a se stabili dacă aceste băuturi sunt benefice sau nu. Deşi părerile sunt împărţite şi nu s-au tras până acum nişte concluzii ferme, cert este că glucuronolactona - un carbohidrat natural, sintetizat prin metabolism în organismul uman - este prezentă în băutură în cantităţi suficient de ridicate încât să tragă un semnal de alarmă; în privinţa cantităţii de taurină, sunt necesare mai multe teste, legate tot de cantitatea cam mare. Iar cofeina, mai ales în combinaţie cu alcool, combinaţie devenită deja tradiţională, poate deveni periculoasă.
Concluzia finală la acest moment, cu toate că numai concluzie nu se poate numi, este că problema este cercetată în continuare. Ca fapt divers, în unele ţări s-a interzis comercializarea unui anumit brand de energizant, pe considerentele de mai sus.

Banalităţi

Un pic de conflict între coreeni. Sunt curios dacă a fost aşa, o băgare în seamă, sau urmează ceva mai serios.
Un conflict mai mare, pe măsura orgoliilor, pe tema "de ce a primit Boc, nu Geoană, onorul militar". Trădare, sabotaj, indisciplină, sfidare, nesimţire etc. Scandalul continuă în timpul zilelor libere pe care şi le-au acordat cu mărinimie dragii noştri parlamentari. Probabil e vina mea că nu ştiu când s-a proclamat Săptămâna Naţională a României.
NASA ne ia din nou prin surprindere (ca de altfel şi zăpada, dar asta e tradiţie deja) cu noua bacterie descoperită. E într-adevăr o chestie importantă, aştept să treacă valul de păreri emise as usuall de toată lumea, apoi trag şi eu concluzii. Rezultate previzibile la alegerile din Republica Moldova. De ce a votat diaspora în număr foarte mic? Simplu, şi din surse sigure: nu îi mai interesează situaţia din ţară, se bucură că au reuşit să plece naibii de acolo. Aaa, că nu e corect şi că nu gândesc pe termen lung, că s-ar putea să vină şi momentul întoarcerii acasă? Foarte adevărat. Îmi permit să adaug încă o întrebare: noi, aici, ce perspective avem pe termen lung?
Decembrie egal atmosferă de sărbători egal deprimant deja, nu prea ne mai stă capul şi buzunarul la aşa ceva. Cu puţine excepţii, cel puţin până acum, aceleaşi luminiţe, aceleaşi emisiuni, aceleaşi filme (ce s-ar fi făcut televiziunea dacă nu ar fi existat "Singur acasă", difuzat a mia oară?), promoţii la mall-uri, prea puţini pătrunşi de-adevăratelea de atmosfera specifică. Sărbătorile de iarnă au început să nu îmi mai placă de vreo...să vedem...cam 10 ani, şi se pare că nu prea sunt şanse să revin la sentimente mai bune. Şi să nu uit de faptul că "în perioada asta trebuie să fim mai buni, şi mai iubitori, şi mai... şi mai...". Am mai spus-o şi altă dată, eu nu vreau să fiu bun acum. Vreau să fiu bun în aprilie, de exemplu. Care e problema?
Enough for now.

1 Decembrie, deci

Plouă şi e frig. Relativ normal pentru luna asta. Ziua naţională nu se îndură să oprească puţin apele, să se poată sta în linişte la coada pentru fasole cu ciolan. În afară de asta, ce mai este azi 1 Decembrie? Zi liberă. Parade,manifestaţii, mâncare gratis din nou. Dacă vremea vă împiedică să ieşiţi din case, nu-i nimic, că tot azi e şi ziua Pro Tv-ului. Muzică, chef, nebunie, bineînţeles Esca, şi obişnuita doză de mici paradoxuri dintre care menţionez povestea unui român fericit că trăieşte aici (după 20 de ani de muncă în Franţa) şi exuberanţa şi fericirea câtorva dintre Clejani, sentimente provocate de ziua asta importantă şi transmise de la Disneyland, Paris. Poate nu veţi fi de acord, dar trimiteţi-mă acolo în indiferent ce zi a anului, şi voi reuşi să fiu fericit şi exuberant. Sau daţi-mi un salariu mediu de Franţa şi voi simţi mândria de a fi român. Eh... merg să beau o cafea fierbinte. Ajută la moral.

Damn...

A murit Leslie Nielsen. Nasol, îmi plăceau rolurile lui. Măcar el a avut norocul să nu moară în România, să apară pe la tot felul de televiziuni tabloide încă o lună după înmormântare.

Poate v-aţi întrebat...

Noua lege a educaţiei îşi continuă traiectoria sinuoasă prin diverse birouri şi comisii. Ăsta e un fenomen care poate dura încă mult şi bine. Pe de altă parte, Tata Uraniu are de un timp încoace un blog educativ (aveti linkul la Recomandările mele, apăsaţi pe Sciencefriction et voila...) în care tratează diverse teme axate în principal pe fizică (dar nu numai). De ce nu aş inaugura şi eu o rubrică dintr-asta? Normal, nu mă aştept să înlocuiesc cursuri şcolare, nici ca rubrica să devină un fel de "cititorii întreabă, eu răspund", că nu le ştiu chiar pe toate. Motivele pentru care voi încerca să postez relativ frecvent sub titlul de mai sus sunt două, şi anume faptul că genul ăsta de postări vor fi o variaţie de la postările mele "obişnuite", precum şi faptul că voi încerca să postez informaţii din categoria "curiozităţi/chestii funny", fără prea multe detalii tehnice.
Inaugurez aşadar acest "tag" răspunzând la următoarea întrebare: de ce unele persoane îşi scot limba când se concentrează? Fenomenul este relativ frecvent şi sunt convins că ştiţi despre ce este vorba, fie din proprie experienţă, fie din văzute. Explicaţia este simplă: creierul este împărţit în mai multe regiuni, fiecare dintre acestea având funcţii specifice. Unele regiuni sunt mai complexe, îndeplinind funcţii multiple. O astfel de regiune complexă este şi cea a lobului frontal al emisferei stângi, regiunea fiind implicată atât în controlul mişcărilor complexe ale gurii şi limbii, cât şi în activităţi intelectuale de genul rezolvării de probleme, activităţi ce necesită concentrare şi raţionament. Dacă cele două tipuri de activităţi (controlul mişcărilor limbii, respectiv concentrarea intelectuală) se desfăşoară simultan, creierul trimite limbii impulsuri prin care îi transmite să iasă din gură, rămânând astfel nemişcată. În acest mod, creierul se va putea apoi dedica mai mult activităţii intelectuale.
În mos similar, pe acelaşi principiu, o persoană care se gândeşte intens la ceva îşi va încetini ritmul mersului. Probabil aţi experimentat chestia asta când, după ce aţi ieşit din casă, aţi încercat să vă amintiţi dacă aţi oprit aragazul sau daca v-aţi luat mobilul de pe birou.
Aştept critici, comentarii, întrebări şi sugestii. Dar nu neapărat :)

Simplitate :)))

Responsabilitate, încotro?

Poa' să facă măreaţa noastră clasă politică declaraţii sforăitoare încă douăzeci de ani de acum încolo. Practic, în afară de clasica luptă pentru ciolan dusă mai ales prin faulturi dure şi lovituri sub centură, nu se realizează mai nimic. Nu că nu am avea minţi luminate care să găsească soluţii. Soluţii aplicabile în practică, nu utopii teoretice. Soluţii care, o dată aplicate, să dea şi rezultatele scontate, nu "băi, am încercat şi aşa, nu merge nici asta, hai să încercăm altceva".
Să scurtez povestea, părerea mea este că "minunea" aşteptată de toată lumea constă, cel puţin în mare parte, în responsabilitate. Cuvânt magic, fluturat tot mai des prin faţa poporului tot mai derutat. "Ne asumăm responsabilitatea" a devenit o expresie golită de conţinut; ea dă impresia că ai făcut ceva care este atât de extraordinar de funcţional încât eşti gata să girezi ceva-ul ăla. Problema este că, dacă ceva-ul se dovedeşte a fi doar o altă "încercare şi eroare", cu sau fără responsabilităţi asumate, va fi înlocuit cu altceva, mai sclipicios, pentru care bineînţeles că ne vom asuma eroic responsabilitatea. Nu contează că pentru a mia oară.
Foloseam cuvântul utopie. Exemplu: toţi cetăţenii nenorocitei (la propriu) ăsteia de ţări îşi vor asuma pe bune responsabilitatea, mică sau mare, pentru ceea ce reprezintă, fac, spun, creează, de la măturătorii de stradă la medici şi politicieni. Şi toţi îşi vor face treaba cum scrie la carte. De ce e utopie? De la celebrul "Las' că merge şi aşa" la "Frate, la câţi bani primesc, îşi dă dracu' interesu'. Ce, îs prost să mă spetesc pe gratis?". Sau " Tac şi înghit, şi fac ce mi se cere, când mi se cere, cum mi se cere, că dacă nu mă dă afară. Nu iau atitudine, nici măcar atunci când am idei care s-ar putea dovedi bune." Sau "Fac să îmi fie mie bine, ce treabă am cu restu'?". Şi aşa mai departe.
Culmea e că ăia puţini, "fraierii" idealişti, care îşi fac munca din plăcere şi/sau pasiune, sunt rapid marginalizaţi sau chiar eliminaţi din sistem, pentru că sunt percepuţi ca mergând contra curentului. Lasă, nu-i nimic, bine că îi primeşte Occidentul, să ne putem dup-aia lăuda la ştiri că un român din SUA/Germania/Franţa etc. a făcut nuş' ce mare descoperire sau plesneşte de talent într-un domeniu oarecare. Aaaaaaaargggghhhhh...

Morală

În parc, pe o bancă, doi băieţi aflaţi la vârsta acneii rebele la orice tratament fumează, beau cola şi vorbesc de-ale lor. La un moment dat unul zice :"Uite-l bă acolo pe fraieru' de George". Celălalt, pe un ton resemnat: "Fraier, fraier, da' măcar are prietenă..."

O prietenă

Simpatic

Salut, lume!

Am ignorat destul blogul, şi v-am şi spus de ce. Pe lângă activităţile în aer liber (care continuă şi acum), mai fac aşa:
Citesc: Tom Clancy, Ordine prezidenţiale;
Ascult: Liv Kristine, ultimul album (am uitat pe moment cum îi zice);
Joc (când am timp şi chef): Prototype;
Mă uit la: Fringe, sezonul 2, şi filme de categorie B, să mă relaxez la intelect (apropos, nu am văzut Avatar nici până acum);
Alte activităţi: redecorarea camerei, care este deocamdată în fază de proiect (exprimare elegantă menită să ascundă faptul că pur şi simplu mi-e lene să încep odată şi treaba asta); mai pun din când în când mâna pe hârtie şi creion, însă schiţele rezultate sunt nesatisfăcătoare. Să nu uităm totuşi că Perseverare diabolicum est, aşa că s-ar putea să am şi ceva rezultate mulţumitoare în curând.
Am reuşit cu succes să evit buletine de ştiri, bârfe şi mondenităţi, aşadar nu mă leg de nimic în sensul ăsta. Aaaa, hai să fiu totuşi cârcotaş şi să mă leg de un (fost) subiect preferat: subtitrări. Ultima noutate văzută în domeniu este o subtitrare în pas cu tendinţele: "Trebuie să vb neapărat". Trăiasă reţelele de socializare...

Nimic nou

Şi asta deoarece am profitat de timpul frumos şi am stat cât de mult am putut pe afară, ceea ce vă recomand şi vouă. Pentru că temperaturile ăstea neobişnuite nu vor ţine mult. Hai că mai vorbim, ies afară cu căţelu'.

Poştaşul nu sună niciodată

Ar fi fost mişto să sune de două ori, dar aia e ficţiune. Poştaşul meu are prostul obicei de a face mereu confuzie între scările blocului unde stau şi între cele trei blocuri din "parcelă". Ca urmare, am ratat cîteva recomandate (!!!) şi ratez periodic factura de curent, pe care o găsesc doar din două în două luni. Normal, având astfel două facturi de plătit. Având ceva treabă prin zona Poştei, am intrat să mă interesez ce se poate face. Funcţionara mi-a dat un răspuns foarte logic, din punctul ei de vedere. Adică, eu ştiu că trebuie să plătesc lunar curentul, nu? Da. Păi de ce nu merg eu la sediul Electrica la fiecare sfârşit de lună, că pot plăti acolo şi fără factură?
Din trei motive: pentru că într-o lună am de efectuat mai multe plăţi la date diferite, şi nu e exclus să uit pur şi simplu de asta; pentru că sediul Electrica se află la dracu'n praznic, pe când banca unde pot plăti se află la 100 de metri de domiciliul personal; şi nu în ultimul rând, pentru că treaba poştaşului e să îmi aducă indiferent ce categorie de corespondenţă la căsuţa poştală personală, nu la aia din blocul vecin, şi la termene normale, nu când are el chef. Am depus o reclamaţie scrisă. O să vă anunţ rezolvarea, când o voi afla (sper că nu prin poştă).

Remember ?

Acum un an sau doi, nici nu mai ştiu exact, populaţia se pregătea revoltată să facă faţă sfârşitului lumii, din cauza experimentului ce urma să fie realizat cu acceleratorul de particule (LHC, CERN, remember?). Hadroni, găuri negre, implozii, explozii, particule elementare, "particula lui Dumnezeu", coliziune şi alţi termeni de acest gen erau vehiculaţi de toţi, de la mic la mare. Evident, toţi erau brusc experţi în fizică cuantică şi se simţeau datori să "avertizeze" lumea. În plus, experimentul a fost amânat din cauza unei defecţiuni care a dat apă la moară adepţilor unei catastrofe mondiale. Circul mediatic a durat ceva timp, şi nu îmi aduc aminte cum a trecut treptat în categoria ştirilor de mai mică importanţă.
Present day: o ştire de 45 de secunde anunţă sec că LHC-ul a fost utilizat pentru a obţine un "mini Big Bang". Nu au fost incidente desebite, iar prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute va dura un timp.
Acum, faceţi o paralelă cu un proverb made in Romania, cu un ţânţar şi cu un armăsar. Aplicaţi acelaşi principiu pentru filtrarea ştirilor de actualitate. S-ar putea să fiţi surprinşi cu cât de puţină informaţie reală şi obiectivă veţi rămâne la final.

Un comentariu devenit articol

A murit Păunescu. Am citit articolul Simonei Tache de pe blogul ei roz. Până aici, totul e bine. Au urmat comentariile. Aoleu! Grupe distincte de comentatori: "Mi-a plăcut poezia lui şi cenaclul"; "Păunescu a fost un porc, lingău etc. iar poezia lui e nonvaloare"; "Poeziile - unele - sunt bune, politic a fost dezastru", şi ultima şi cea mai puţin reprezentată numeric, grupa "A murit. Odihnească-se în pace". Nu contest nimănui dreptul de a adera la vreuna dintre grupele sus amintite. Nu contest nici dreptul la polemică. Contest modul în care această polemică se desfăşoară, ţinând cont şi de faptul că toată lumea se consideră educată, citită etc. Pornind de la subiect s-a ajuns la înjurături, ameninţări voalate (sau nu), jigniri de nivelul grădiniţă grupa mică ("Taci, mă, că eşti gras").
Personal, m-aş încadra în a patra grupă amintită. Păunescu nu mi-a făcut niciun rău personal (ar fi fost chiar culmea). Dintre toţi ceilalţi comunişti, nu cred că el a deţinut un rol cheie în "suferinţele poporului înainte de 89". A scris o tonă de poezii şi omagii în onoarea lui Ceauşescu. Dar la cozile pentru lapte înjurăturile şoptite nu îi erau adresate lui Păunescu.
Cenaclul Flacăra. Vreau să rămân obiectiv şi declar doar că am fost la unul singur, din câte reţin. Însă aveam o vârstă prea fragedă pentru a analiza evenimentul din punct de vedere politic. Pentru mine, a fost doar un concert unde am fost cu gaşca, a fost muuultă lume şi a fost fain. Punct.
Am început să scriu articolul ăsta sub influenţa comentariilor de care vă spuneam la început. Aşadar, poate că ar fi trebuit să apară acolo, ca un alt comentariu, nu aici, ca articol de sine stătător. Dar, sincer, nu vreau să mă bag în nebunia aia. Nu am nervi să mă trezesc înjurat de cine ştie cine doar pentru că opinia lui nu corespunde cu a mea. Ca o paranteză, nu aş fi făcut faţă acolo, deoarece am învăţat să nu înjur părinţii nimănui, şi să nu mă leg niciodată de aspectul fizic al cuiva. Mai ales dacă treaba asta nu e relevantă în discuţie. Clasificările ăstea, etichetările de genul "ai ochelari" sau "asculţi manele", în concluzie nu ai niciodată dreptate şi suntem incompatibili, sunt absurde. Nu ascult manele, dar am prieteni care o fac. După cum am şi prieteni rockeri, mai graşi sau mai slabi decât mine, mai educaţi sau mai "simpli", de diverse culori ale pielii şi cu diverse limbi materne. Nu chestiile ăstea contează.
Mă opresc aici.
Deci: a murit Păunescu. Odihnească-se în pace.

Trebuie să renunţ

Trebuie să renunţ la prostul obicei de a face diverse activităţi lăsând TV-u' să meargă aşa, pentru fond sonor. Sau cel puţin să ţin telecomanda la îndemână, să schimb canalele în caz de urgenţă. Pentru că azi am ascultat, de fapt, Cireaşa de pe tort. Unul dintre cele mai proaste episoade din câte am văzut. Gazdă a fost o manechină pe nume Elena şi numaiştiucum - sorry - pe care am ajuns să o simpatizez din cauza invitaţilor pe care a trebuit să îi suporte, şi anume: Codrin Ştefănescu (politician???), libidinos bătrân, fără pic de maniere, cu glume de rahat, care nu a pierdut nicio ocazie să încerce să flirteze cu biata fată; Robert Negoiţă (politician???), care a spus la un moment dat "...decât a luat ceva din frigider". Cu decâtu' ăsta şi-a dat definitiv cu firma-n cap. Şi ultima, dar nu cea din urmă, Carmen Moldovan (politician??? nici asta nu ştiu cine e, my bad), care şi-a exprimat speranţa că va fi o seară veselă, după care nu ştiu dacă a mai rostit trei propoziţii, inclusiv aia de final, în care anunţa nota. A fost o distracţieeeee, mamă mamă! Şi Horia a fost dezamăgit.
Şi tot legat de micul ecran, top trei ştiri recente ar fi cam aşa: salariile liderilor sindicali (mare diferenţă între ăstea şi salariile oamenilor pe care îi reprezintă); banii marcaţi cu care se organizau flagrante au dispărut (ceva zeci de mii de euro, o sumă frumuşică); şi de-acum tradiţionala înghesuială la un supermarket ce avea promoţii la produse alimentare. E bine, altă dată s-au omorât oamenii pentru scaune de plajă şi bormaşini.

În ceaţă

Probabil concurenţa acerbă le sileşte pe fetele ălea care dau anunţuri prin ziare cum că fac masaj, sau "masaj", să găsească noi formulări pentru a ieşi în evidenţă printre zecile de anunţuri pe temă. Aşa că se ajunge la fraze care te anunţă că două fete aşa şi pe dincolo "oferă masaj pe întreg corpul muscular". Ce-o fi vrut să spună, nu am habar.

Umor involuntar. Cred.

Ştiţi cum şoferii îşi pun în maşini tot felul de tâmpenii în lunetă (aşa-i spune la geamul din spate, nu?). Am văzut azi o maşină cu un aranjament foarte sugestiv. Dacă a fost cu intenţie, şi mai fain. Pe locul menţionat erau puse o pereche de mănuşi de box (roşii, că ele mi-au atras privirea), lângă care trona în toată spendoarea un buchet clasic de flori dintr-ăla de-l ţine mireasa la nuntă. Există şi posibilitatea ca mănuşile să fi aparţinut tot miresei, dar m-aş mira să fie aşa.

Experienţă

De aia nu am scris nimic, că m-am dus prin blogurile vecine în ceea ce aş numi schimb de experienţă. Am vrut şi eu să văd ce mai scrie lumea. Nu am comentat nicăieri, ci doar am citit cu răbdare ultimele postări ( dacă am ajuns pe bloguri noi, le-am răsfoit mai în detaliu). Ce am rezolvat cu asta? Nu mare lucru: am aflat unele chestii, am citit vreo două bancuri pe care le ştiam, dar le-am uitat, şi m-am mirat în anumite situaţii de comentariile care pornesc de la o postare oarecare şi deviază încet încet la înţepături şi ironii aruncate între "comentatori". Cu cât mai mulţi îşi dau cu părerea, cu atât creşte şansa apariţiei opiniilor diferite. Asta ar trebui să fie constructiv, însă se pare că sunt o grămadă de tipi/tipe care, chiar dacă au o opinie corectă, nu ştiu să o susţină elegant, cu argumente solide, ci doar cu tradiţionalul "io îs deştept şi ce zic io aia e, toţi ăilalţi sunteţi idioţi că nu înţelegeţi şi nu îmi daţi dreptate". Pentru mine, o părere argumentată astfel e egală cu zero.
Bun. Ce am vrut eu să spun de fapt? Sincer, habar nu am. Ignoraţi această postare.

Pe scurt

O cunoştinţă a cărei firmă a prestat oareşce servicii unui beneficiar X l-a dat în judecată pe X ăsta deoarece refuză plata facturii cu contravaloarea serviciilor, sumă cu care iniţial X a fost de acord. În timpul derulării procesului, cunoştinţa asta află că i se blochează conturile firmei şi urmează şi un sechestru mic, pe motiv că nu a achitat TVA-ul corespunzător facturii neîncasate. Adică nu ia banii, dar ar trebui să plătească TVA pe suma respectivă. Eu nu mai înţeleg nimic.

?!

După nişte drumuri lungi prin vântul tăios de iarnă care bate azi prin oraş, intru într-o cafenea să mă încălzesc douăzeci de minute cu o cafea fierbinte. Stau cu faţa spre vitrina exterioară şi mă uit absent pe geam, cu gândurile mele. Detaliu: geamul dă spre spaţiul exterior unde vara se scoate terasa cafenelei, spaţiu delimitat de numeroase ghivece cu flori. Back to the story: la un moment dat, apare afară o tanti la vreo şaizecişiceva de ani, care, cu gesturi precise ce trădau experienţa, se opreşte la un ghiveci, scoate din sacoşă o pungă şi o lingură, şi pur şi simplu sapă în ghiveciul ăla, scoţând rapid vreo trei linguri de pământ şi două flori. Aruncă totul în pungă, punga în sacoşă şi pleacă liniştită mai departe. Treaba a durat maxim treizeci de secunde. La ieşire, m-am uitat de curiozitate şi am văzut şi în alte ghivece gropi în care ar fi trebuit să fie flori, aşadar baba e recidivistă. Ce vreau să spun e că ălea treizeci de secunde au fost printre puţinele ocazii din viaţă în care am rămas blocat: priveam fascinat şi nu-mi venea să cred. Nici acum nu îmi dau seama exact ce ar fi trebuit să fac: să râd? să merg la ea să o întreb ce naiba face? să spun ca românu' "să-mi bag ...." pe un ton de profundă mirare? să le atrag atenţia angajaţilor? Voi ce aţi fi făcut?

Osăm, senc iu

Azi, în timp ce căutam câte ceva la bibliotecă, o tipă stătea de vorbă cu bibliotecara şi folosea deranjant de des cuvinte şi expresii în engleză. În plus, vorbea tare, că n-aş fi băgat-o în seamă altfel. După o serie prelungită de awesome, thank you, cool, right şi alte din ăstea, nu am mai rezistat şi am întrebat-o "Eşti cumva studentă la engleză?", iar ea, uşor mirată, confirmă. Iar eu întreb mai departe "Dacă erai la rusă, spuneai din două în două cuvinte haraşo şi spasiba?" La care ea mi-o serveşte direct la fileu: "Whaaaat?". "You're stupid, that's what. Be quiet now and meanwhile think." Şi mi-am văzut de treabă în linişte. Adică în comentarii, dar spuse în şoaptă.

Nothin'

Situaţia cu jobul pare a fi rezolvată pe moment. Adică teoretic totul e în regulă, dar fără dovezi palpabile nu mai cred nimic. În rest, habar nu am ce să vă mai povestesc azi, lipsă de inspiraţie, lipsă de chef, lipsă de somn, lipsă de energie etc.
Mai bine mai aştept o zi două, până reuşesc să postez ceva pe un ton cel puţin neutru, dacă nu optimist.

Fetiţa

I-aţi văzut deja poza (urmează şi altele, sper că mai bune decât cea postată). Este în vârstă de 9 ani imediat, îşi schimbă blana pentru a intra în sezonul rece şi e al naibii de inteligentă. Este al doilea lup din haită, ierarhic vorbind, adică prima dintre femele (lupul beta, dacă preferaţi, alfa fiind liderul absolut). De fapt a fost, deoarece din păcate masculul alfa, "soţul" ei, a murit din cauze naturale acum vreo doi ani, şi de atunci a devenit extrem de nesociabilă. Nu mai tolera niciun membru al haitei, devenind agresivă, şi era stresată de aproape orice prezenţă umană, cu excepţia celui care o hrănea zilnic, aşa că a fost separată într-un spaţiu doar al ei, spaţiu amplasat lângă fosta ei "casă". Haita şi-a modificat ierarhia, însă majoritatea, dacă nu chiar toate seriile de comunicări (urletele ălea specifice) sunt iniţiate de Fetiţă. E ca o eminenţă cenuşie a găştii. Ea urlă prima, fiind imediat urmată de toţi ceilalţi lupi. O serie din asta durează undeva în jur de 30 de secunde, care pot fi foarte impresionante dacă te afli la doi metri de 14 lupi care "vorbesc".
Mi-a luat cam trei luni până m-a acceptat ca fiind o cunoştinţă (nu prieten, până la faza aia mai am de făcut vizite). Însă partea cea mai grea asta a fost. De acum încolo, răbdare şi timp să fie...
O precizare probabil necesară: Fetiţa este lup. Lupii NU sunt câini. Nici leii nu sunt pisici, nu? Ca atare, Fetiţa nu este dresată, şi nici nu va fi. Nu confundaţi noţiunile.
Încă o precizare: pe parcursul scrisului postării ăsteia, s-a luat curentul de vreo trei ori. Asta a început să se întâmple tot mai des în ultimele două săptămâni, penele durând între cinci minute şi aproape o oră. Mai bine stabiliţi nişte zile şi un interval orar în care se întrerupe "electrica", să ştim o treabă. O dată că s-a mai practicat metoda (e drept, mai demult, acum vreo dooj' de ani), şi măcar mi-aş putea şi eu închide PC-ul din timp, că dacă "puşcă" nu mă despăgubeşte nimeni.

Salată

A început să plouă aseară, şi nu sunt semne că s-ar opri. Nasol, că îmi strică şi bruma de bună dispoziţie cu care încerc să îmi încep fiecare zi. Normal că, pe fondul acumulării de bălţi pe marginea şoselei, am fost stropit din cap până-n picioare de şoferii grăbiţi, să nu le spun altfel. Însă normal că eram pregătit pentru aşa ceva, fiind îmbrăcat doar în chestii impermeabile. Unu zero pentru mine.
Am început să mă uit, iniţial întâmplător, la Fringe, dar m-a prins şi acum fac eforturi să nu pierd vreun episod. În ciuda faptului că începe după miezul nopţii, iar chestia asta o resimt a doua zi dimineaţa, când simt că aş avea nevoie fie de o perfuzie cu cafea, fie de încă minim două ore de somn în plus. Fringe ăsta e un fel de dosare X actualizate, cu elemente poliţiste amestecate cu chestii ştiinţifice împinse la extrem (genul de nebunii pe care astăzi le percepem ca SF, însă există posibilitatea ca ele să fie transpuse în realitate în câţiva ani). una peste alta, serialul mă relaxează, şi asta e exact ceea ce vreau la ora aia.
Am terminat acum două zile o carte a naibii de ciudată, dar care mi-a plăcut. Sunt pus în dificultate dacă ar trebui să explic acţiunea. Mai bine vă spun că autorul este Stephen Hall, titlul cărţii este "Amintirile rechinului", iar pe supracopertă există un citat al unul critic literar care consideră romanul drept un amestec de Matrix, Fight Club, Fălci şi Codul lui Da Vinci. Ar trebui să fie suficient pentru a vă stârni curiozitatea măcar puţin.
C U later.

Cine ştie... bravo lui

Mă uitam la emisiunea "Cine ştie câştigă", în timp ce mâncam ceea ce ar fi trebuit să fie prânzul zilei de azi (la ora 20, vă daţi seama...). Anyway, la un moment dat Finţescu întreabă cine a câştigat bătălia de la Trafalgar, englezii sau turcii? Păi englezii, dar care la Trafalgar s-au bătut - naval - cu o coaliţie franco-spaniolă, nu cu turcii. Eh, ce mai contează. Oarecum din acelaşi motiv, pe lângă alte vreo două, am renunţat să mai joc Conquiztador după vreo două-trei zile; pentru că la câteva întrebări variantele de răspuns oferite erau greşite, şi sunt sigur o sută de procente de afirmaţia asta.
Şi pentru a începe odată şi odată cu poveştile despre lupi, am uploadat o poză cu Fetiţa, acum în vârstă de aproape 9 ani, care este lupul meu preferat. Povestea va veni şi ea zilele ăstea, într-o postare separată.

Main event

Aşadar, unul dintre evenimentele importante din ultima săptămână este că am trecut milimetric pe lângă fabuloasa ocazie de a-mi pierde jobul, şi asta din cauza unui incompetent care bineînţeles că are anumită putere de decizie. Din fericire, decizia finală ar fi trebuit aprobată de o altă persoană, mult mai rezonabilă şi mai inteligentă. În plus, incompetentul şi-a demonstrat "capacităţile" făcându-se singur de râs şi contrazicând anumite decizii pe care el singur le dăduse cu ceva timp înainte... Nu mai continui, că mă enervez iar. Concluzia este că, aparent, problema este rezolvată. Însă teoretic. Practic, voi afla rezultatul final zilele ăstea. Sunt destul de tensionat, cred că vă daţi seama. După ce voi scăpa şi de problema asta o să fiu mult mai degajat.
Până atunci însă trebuie să vă spun imaginea săptămânii, şi anume un nene dintr-ăla care trage după el un căruţ ca vai de el, în care se află trei bucăţi de fier vechi şi cine mai ştie ce alte gunoaie care ar putea fi valorificate cumva; căruţul este asortat cu una bucată câine maidanez, drăguţ, dar murdar; nenea ăsta e îmbrăcat corespunzător, în zdrenţe adunate din diverse locuri. Cireaşa de pe tortul reprezentat de tot ansamblul ăsta o reprezintă faptul că nenea poartă pe cap o tocă dintr-aia de la costumele purtate la absolvirea facultăţii, neagră cu şnur galben.

În sfârşit...

...am internet. E drept, cu o săptămână mai târziu decât am prevăzut, dar din motive independente de voinţa mea. S-au întâmplat cam multe lucruri zilele ăstea, şi o să încerc să povestesc ce e mai interesant, dar asta mâine. E trecut cu o juma' de oră de miezul nopţii şi nu mai am răbdare acum de istorii. Pe mâine, aşadar!

Update

Am uitat prin omisiune să plătesc factura de net. Drept urmare, expun situaţia folosind calculatorul de la serviciu, mediu neprielnic pentru postări mai lungi şi mai interesante. În consecinţă, până săptămâna viitoare, luni sau marţi, pauză tehnică.
Să aveţi un weekend plăcut şi nu uitaţi să vă plătiţi facturile în timp util :)

Imediat

Am avut nişte zile foarte pline, cu delegaţii din străinătate şi complicaţiile de rigoare. Mâine vor pleca ultimii rămaşi, şi voi avea ceva mai mult timp la dispoziţie pentru voi. Încă puţină răbdare :)

Una definitorie

Căutam azi ceva chestii şi am ajuns pe un forum care promitea. În timp ce sortam întrebările şi mai ales răspunsurile, dau peste propunerea unui tip de-acolo, care cerea părerea celorlalţi utilizatori depre respectiva idee. Unul dintre răspunsuri suna cam aşa: "Nu am înţeles propunerea ta, aşa că sunt contra". Adică problema te depăşeşte, dar dacă tot îţi cere omu' părerea, hai să îi spui că nu eşti de acord. Numai mie mi se pare ilogică treaba asta? Şi numai mie mi se pare că exemplul ăsta este de fapt un şablon de gîndire şi comportament extins la o scală muuuult mai mare?

La cerere

Si cu asta gata, nu mai am alte poze cu ăsta micu'. Deocamdată. Enjoy!

No hablar ingles (aşa ceva)

O colegă de serviciu, recent "apărută", încă în stadiul de adaptare cu noul loc de muncă, mi-a cerut zilele ăstea o documentaţie pe care i-am oferit-o cu plăcere. În engleză. Că în română nu există, sau eu nu am găsit până acum materialul respectiv tradus. Ea se uită uşor dezamăgită şi spune ceva de genul "Nu-i nimic, o bag în Google Translate...". Am sărit ca ars, respectiva opţiune nu se pretează sub nicio formă cu informaţiile foarte exacte din actele ălea, nu sunt permise greşeli sau traduceri "alternative". I-am spus că mai bine traduc eu totul, după care am întrebat dacă nu ştie suficientă engleză. Mi-a dat răspunsul ăla standard, "am făcut x ani la şcoală, dar am mai uitat". Neavând de lucru, întreb mai departe: "Franceză?". Nu. "Germană?". Nein. "Ăăăă...rusă?!". Niet. Alte limbi străine? Nu, doar engleza, făcută la şcoală etc. Cam puţin, zic eu, mai ales că astăzi, anglofil sau nu, te cam izbeşti de engleză peste tot. Tipa, începând să fie iritată, spune că îi ajunge până peste cap cât ştie. Iar eu, ca un nesimţit ce sunt, îi pun hârtiile în braţe şi îi spun "Perfect, atunci descurcă-te şi cu ăstea".
Poate că m-a cam luat valul, însă ce m-a...întristat, de fapt, este că fata are 22 de ani. Tânăra generaţie. Cu mentalitatea ei tânără cu tot. S-ar putea ca ea să fie o excepţie, să reprezinte o minoritate, însă cred că mă înşel.

Lucruri pe care nu le-am făcut nici acum.

(Şi nici nu am de gând să le fac prea curând.)
Nu am văzut Avatar (2D, 3D, 89D, stereo, 12.2 sau cum o mai fi el).
Nu mi-am făcut cont pe Twitter.
Nu mi-am făcut cont pe Facebook.
Nu mi-am făcut cont pe nicio reţea dintr-asta de socializare, şi am probleme în a utiliza chiar şi mess-ul, deoarece îl deschid de vreo 4 ori pe an.
Nu am citit nici măcar un rând de Coelho.
Nu am renunţat nici la ţigări, nici la cafea. Din păcate, faza cu ţigările începe să fie în mai strânsă corelaţie cu situaţia financiară decât cu sănătatea sau voinţa proprie şi personală.
Nu m-am îngrăşat, chiar dacă la un moment dat am avut o tentativă (a ţinut o zi şi a fost mai mult chestie de conjunctură).
Nu mi-am schimbat stilul vestimentar.
Nu mi-am cumpărat maşină. Nici motocicletă. Nici bicicletă...
Nu am fost la cinematograf (ultima dată a fost,ăăăăă... cred că acum vreo...ăăă...patru ani?!)
Urmează lucruri pe care aş vrea să le fac.

Răbdare şi tutun. Şi sport.

Am trecut azi întâmplător pe lângă uşa larg deschisă a unei săli de fitness, uşă prin care se ajungea într-un hol mic ce bănuiesc că ducea către recepţie. În respectivul hol, o scrumieră cât toate zilele mi-a atras atenţia. Nu ştiu dacă şi sala asta este obligată prin lege să fie dotată cu scrumiere, şi nici nu mă interesează. Dacă au şi automat de cafea, merg să mă înscriu.
Mi-am adus aminte şi de un perete situat în apropierea sălii de care vă spuneam, perete ornat din belşug cu diverse mesaje mai mult sau mai puţin prieteneşti executate într-un stil grafitti timpuriu. Unul dintre mesaje sună aşa: "M**e mie". Ce să zic, principiul cererii şi ofertei se aplică şi în domeniul ăsta, după câte se pare.

Untitled

Ocazional cumpăr câte un program TV, nu atât pentru filme, cât mai mult pentru diverse documentare, mai ales cele cu mai multe episoade, ale căror zile şi ore de difuzare reuşesc să le uit sau să le încurc. Aşaaa...în ultimul program am observat că în fiecare zi, pe un anume post, la ora opt jumate, se dă "film artistic". Foarte tare. Ideea unui ghid TV este să precizeze şi cel puţin titlul filmului, nu?
Trecem peste asta. Las să meargă ştirile în timp ce mă dau pe net. Aud cu o ureche minunata limbă romgleză vorbită de Ioana Maria Vlas, şi mă gândesc că dacă a fost în stare să scrie poezii, ar trebui să nu aibă probleme cu limba română uzuală, de conversaţie. E clar că m-am înşelat. Poate şi poeziile sunt scrise aşa, jumi-juma.
Urmează Boc, cu o declaraţie sforăitoare în faţa Parlamentului European despre eradicarea sărăciei. În timp ce pe-aici prin ţară se desfăşurau mitinguri de protest ale celor cu salarii de mizerie.
Schimb pe MTV...

Amuzament matematic (?!)

Un coleg de serviciu îmi povestea ieri extrem de amuzat despre de-acum celebra matematică elementară a Robertei Anastase, care a demonstrat că în anumite condiţii 80=170. Problemele ar fi două, şi anume că această egalitate matematică este complet şi indiscutabil ilegală, şi că este vorba despre un vot în urma căruia o anumită categorie a populaţiei va suferi nişte consecinţe. Eu nu văd nimic amuzant în asta. Însă, din păcate, un număr semnificativ de oameni au trecut pe sistemul ăsta de făcut haz de necaz, nemaidorind sau nemaiputând face altceva când sunt confruntaţi cu certurile, boacănele, perlele şi inepţiile produse pe bandă rulantă de bravii noştri parlamentari. În aceeaşi categorie intră de exemplu şi faptul că Boc, în virtutea principiului că celălalt e de vină, îl acuză pe fostul ministru al finanţelor de lipsă de viziune. Păi, ca prim ministru, ar fi trebuit să ştie, sau hai, să îşi dea seama pe parcurs, de această problemă, şi să ia măsuri în consecinţă, nu să îl lase pe om să îşi finalizeze greşelile pentru a-l putea arăta apoi cu degetul în public.
Am ajuns într-o perioadă în care imaginaţia mea, suficient de bogată, nu mai face faţă provocării lansate de întrebarea "Dar mâine ce se va mai întâmpla?". Răspunsul va fi cu siguranţă unul tragico-comic, absurd, demn de Kafka.

Nimicuri de sâmbătă

Îmi place Amazing Race, şi am urmărit toate sezoanele de pe AXN. În episodul de azi, o concurentă, ex-finalistă la nu ştiu ce concurs de frumuseţe, era determinată să arate lumii întregi că, în ciuda faptului că este fotomodel, nu este proastă absolut deloc. Obiectiv, sunt de acord că frumuseţea şi prostia nu sunt neapărat indisolubil legate, însă fata asta a făcut marea demonstraţie numărând 523 de obiecte (din a patra încercare) şi reuşind să determine pe o hartă unde se află şi unde ar trebui să ajungă. Mie mi se pare că nu trebuie să fii un geniu pentru probele ăstea. Sau, dacă da, atunci America, here I come. Aş fi un fel de tata geniilor acolo.
În altă ordine de idei, încă o subtitrare de top, făcută în mod clar după auz: "I was an army surgeon" a devenit tradus "Am fost insurgent". Temă de casă, găsiţi legătura logică între cele două propoziţii. Duminică plăcută!
PS. Dacă aţi citit "Cartea fără nume" de Anonymous, neapărat citiţi şi continuarea, "Ochiul Lunii". Despre primul volum am scris câte ceva mai demult. Al doilea volum continuă povestea. Vampiri, vârcolaci, călugări asasini, o tonă de umor negru şi bineînţeles, Bourbon Kid. O lectură potrivită pentru o după amiază mohorâtă.

Cu ce m-am ocupat azi

Mai bine vă arăt decât să vă explic. Aşadar, azi m-am ocupat cu el (vezi foto)

Exces de zel

Am primit ieri prin poştă o notificare de la o bancă oarecare, prin care sunt rugat să mă prezint la sediul lor pentru a lua la cunoştinţă/actualiza/renegocia condiţiile de creditare, conform noii ordonanţe bla bla bla. Nicio problemă până aici. Singura chestie ar fi că da, am avut un credit la banca respectivă, Am avut, repet. Colaborarea cu ei a luat sfârşit anul trecut. Aşadar, ce să renegociez?
Mi se pare normal să fiu în baza lor de date, şi asta nu mă deranjează, dar acolo nu le apare o bifă, un X, un OK, un "gata" în dreptul creditului meu? Nu de alta, dar aşa mă pot aştepta să mă anunţe şi că am penalizări pentru neplata ratei sau a nu ştiu ce comisioane în ultimele 12 luni.
Am încercat să iau telefonic legătura cu ei. După vreo două minute de muzică de aşteptare întreruptă periodic de mesajul "agentul nu este momentan disponibil" am devenit eu indisponibil. Nici nu mai încerc. Sunt curios ce se va întâmpla mai departe, dacă se va întâmpla ceva.
PS. Nu mai plouă de două zile, ba chiar s-a încălzit. Niiice!

Weekend literar

Dap, din motive de vreme naşpa, adică nori, vânt şi o ameninţare constantă de ploaie care până acum, aproape ora 23.00, nu s-a materializat, am stat şi am citit ca nebunu', cu excepţia unei plimbări pe malul Crişului, că şi săracu' căţel are nevoie de mişcare şi aer curat.
Aşa că am terminat al doilea volum din trilogia lui Kerr, v-am spus de ea: Berlin Noir, volumul Criminalul din umbră. Autorul e foarte priceput în a descrie atmosfera din Berlinul anului '38, din punctul de vedere al unui om neatins de febra nazismului, care încearcă să îşi facă meseria neţinând cont de noile tipuri de piedici apărute în calea unei anchete poliţieneşti. Pe lângă dificultăţile evidente ce apar în cazurile de dispariţie, implicarea a diverşi membri de partid, a Gestapoului, Kripo-ului etc. şi insistenta propagandă antisemită care în perioada respectivă îi determina pe oameni să îi învinovăţească pe evrei pentru absolut orice problemă dublează problemele eroului nostru. Care are, ca orice detectiv particular care se respectă, un simţ al umorului foarte dezvoltat. Şi cinic. Fix cum îmi place mie.
Va urma un alt volum de Kerr, din păcate nu al treilea din trilogie (pe care încă nu l-am găsit), ci unul cu accente mai puternice pe istoria aceleiaşi perioade. Se numeşte "Pacea lui Hitler" şi vă voi povesti mai multe după ce-l voi citi.

If Devil wears Prada, then God wears Swarovsky

Lume, lume, check it out! Mare târg mare de obiecte bisericeşti la noi, la Oradea. Dintre exponate merită amintite toaca electronică; clopotul electronic, care poate fi activat inclusiv cu ajutorul telefonului mobil şi programat de exemplu să bată timp de trei zile la aceleaşi ore, în veşnica pomenire a preacucernicului răposat; sutane preoţeşti croite cu maşini speciale cu softuri pe măsură, sutane care pot avea chiar şi 90 de culori pe cm pătrat, şi sunt împodobite cu cristale Swarovsky; şi nu în ultimul rând preferata mea, şi anume candela care levitează! Senzaţional! Miracol la tine acasă!
Însă e clar că nu mă pot abţine să întreb dacă sunt singurul care sesizează paradoxul şi ironia faptului că pentru obţinerea levitaţiei candelei amintite este folosit, normal, un câmp magnetic. Obţinut ştiinţific. Pentru o iluzie care poate fi interpretată şi din punct de vedere religios. Adică ştiinţa în slujba religiei. Ia, continuaţi voi raţionamentul şi discuţiile care se pot naşte din asta.

Nu ştiu...

Aş scrie ceva, dar nu ştiu ce. Nu din lipsă de inspiraţie, ci din prea multe subiecte. Însă, după ce încep să formulez mental două-trei propoziţii, nu-mi place cum sună, sau mi se pare că subiectul respectiv nu merită atenţie, sau s-a mai scris despre el, sau..., sau...
Între timp, TV-ul merge, pentru ambianţă sonoră. A rămas pe Antena 1, unde am urmărit Observatorul pentru un reportaj care mă interesa, profesional vorbind. Aşa că acum am parte, când îi acord atenţie câteva secunde, de "Burlacul", cu Bote. Faină chestie. Am prins o ceartă ca la uşa cortului, inclusiv gheruţe pe ten, între nişte tipe participante, numeroase scene între Bote şi câteva dintre tipele respective (emisiunea este marcată AP. Eu aş fi pus fără ezitare un 15 în locul AP-ului), şi spectaculoasa apariţie a lu' blonda lu' Bote care,iată, cu sau fără el, apare în continuare pe sticlă. By the way, cică Bianca este model pentru tot mai multe fete. De ce Bianca şi nu orice altă piţipoancă, scuzaţi, vedetă, habar n-am.
Şi uite-aşa am scris ceva. Nimic, în esenţă, dar ăstea cinci minute m-au ajutat să prind destulă putere încât să pornesc în minunata aventură zilnică intitulată "Unde naiba am pus de data asta telecomanda?"
Am plecat. Unde naiba am pus...

Uandărful laif

Puterea de cumpărare scade, preţurile logic că cresc, idem şomajul. Facultăţile sunt pe jumate goale, parţial din cauza rezultatelor dezastruoase de la bac, parţial deoarece tinerii s-au orientat către facultăţi particulare. Aş vrea să întreb de ce, dar mi-e frică să aflu răspunsul. Guvernanţii, printre două scandaluri şi patru pauze de cafea, încearcă să dreagă greşelile recente (mă refer la haosul cu DDA, PFA şi cine,cât, unde şi cum plătesc noile dări).
Dar ne relaxăm rapid, o mai vedem pe Lady Gaga în noul ei costum din hălci de carne, mai dăm o tură pe crimetime, sau găsim subiect de discuţii după ce suntem informaţii de noile aventuri sportive şi nu numai ale ce ştiu eu căror fotbaliatori.
Mâine e doar o altă zi în care ne putem întreba în momentul filosofic al zilei dacă există viaţă înainte de moarte.

Premieră absolută

La o postare anterioară, şi anume cea intitulată "Educaţional" (of, ironia sorţii... citiţi mai departe), s-a trezit un oarecare Adi, aşa neprovocat şi pe nepusă masă, să lase şi el un comentariu. Comentariul suna cam aşa (nu mai sună nicicum, că l-am şters, asta fiind şi premiera despre care vă anunţam în titlu): "M**e la toţi iehoviştii, mormonii şi ateii".
De ce m-a deranjat comentariul? Unu: limbaj pe care nu îl tolerez, nu îl încurajez, nu îl folosesc. E blogul meu şi am dreptul de a cenzura astfel de comentarii, mai ales că...
...doi: care e legătura între ce am scris în respectiva postare şi comentariul menţionat? Dacă vă prindeţi, daţi-mi de ştire. Şi...
...trei: am fost mânat de curiozitate şi l-am urmărit pe respectivul Adi virtual, până pe blogul care susţine că e al lui personal. Nicio surpriză, e genul de blog în care găseşti doar postări pe teme religioase. Însă iată o altă ironie, preacucernicul Adi folosind cuvinte nu prea biblice.
Persoana s-o fi activat deoarece nu mă conformez principiului "crede şi nu cerceta" şi îndemn lumea să mai înveţe una-alta... Anyway, consider că i-am acordat lui Adi ăsta mult mai multă atenţie decât ar merita. E momentul să închei subiectul, nu înainte de a-i transmite pe această cale că oamenii ca el mă îndeamnă să aleg un ateism cinstit în locul unei credinţe ipocrite.

Filme şi alte nimicuri

The Expendables. Nume grele adunate împreună, şi un film în care cea mai faină scenă, în opinia mea, este cea în care Arnold şi Stallone fac mişto unul de celălalt bazîndu-se pe fapte reale. În rest, ceea ce vă aşteptaţi, adică explozii, împuşcături, sânge şi o acţiune previzibilă. Însă nimeni nu a avut pretenţii de mai mult. În plus, Stallone se pare că va ajunge în curând un Sergiu Nicolaescu american (un film de, în regia lui, în rolul principal...).
Al doilea, Death at a Funeral, vrea să fie o comedie. De fapt, este, însă cred că eu nu eram în dispoziţia necesară. Nu o să vă stricaţi de râs, dar puteţi pierde o oră jumate într-un mod plăcut. Chris Rock, Martin Lawrence, Danny Glover etc.
Buuun. Carte: primul volum din trilogia lui Kerr, Berlin Noir. Încă nu l-am terminat, însă mi se pare interesantă intriga poliţistă plasată în Berlinul anilor 1940. Când spui Berlin şi '40, nu te gîndeşti la anchetarea unei crime, nu-i aşa?
În încheiere, meteo: e frig, dar măcar nu mai plouă.
PS. Că mi-am adus aminte, apropo de vedete: cine naiba e Liviu Vârciu şi de ce este important (dacă s-a dat la TV....) că are prietenă şi vrea să se însoare?
Şi încă un PS. Când credeam că s-a întâmplat minunea, festival fără scandal, hop şi Moculescu cu doamna Spătaru, pe tema festivalului de la Mamaia. Aşa da, continuaţi tradiţia.
Update: atentat la sediul Discovery Channel! Nici măcar nu ştiu cum să comentez chestia asta, aştept detalii.

Texte de vedetă

Vedetele sunt caracterizate, printre altele, şi de lucrurile trăznite pe care le debitează, voluntar sau nu. Exemplul concret care mi-a atras atenţia este Botezatu, care a dat un interviu în nu mai ştiu ce revistă, pe tema participării lui la ceva emisiune, "Burlacul". Nu mă întrebaţi detalii, că nu ştiu. În fine, la un moment dat Cătă spune că până în prezent a cerut în căsătorie trei persoane, prima fiind XY, a doua, citez, "cred că Vanda Vlasov" etc. Cum adică crede că? A băut să îşi facă curaj şi nu mai ţine minte dacă chiar a cerut-o? Nu e sigur dacă era Vanda sau sora ei geamănă? A fost refuzat şi şi-a şters momentul respectiv din memorie pentru a nu suferi?
O altă vedetă, Elena Gheorghe, spune despre noul ei videoclip că are "elemente military". OK, nu prea realizez ce ar putea asta să însemne, mai ales în corelaţie cu titlul videoclipului, "Disco Romancing". Discotecă, romantism, soldaţi. Adică discoteca de sâmbătă seara de la căminul cultural, soldaţii în termen fugiţi din unitate şi romantismul cu fetele din sat care "se topeşte" după uniforme?
Să nu fiu rău degeaba, recunosc că nu am văzut deocamdată clipul. Am să îl vizionez şi apoi revin cu scuzele de rigoare. Dacă va fi cazul.

Educaţional

Am avut întâmplător ocazia unei vizite la grădina zoo de la noi din oraş în compania unui grup de copii cu vârste între cinci şi zece ani, însoţiţi de părinţii aferenţi. Greşelile copiilor in identificarea animalelor sunt oarecum de înţeles, din cauza vârstei menţionate. De neînţeles, pentru mine, a fost reacţia părinţilor, care s-au stricat de râs la minunile enunţate de odrasle, însă nu s-au gândit nicio clipă să corecteze greşelile care, simpatice sau nu, la urma urmei rămân greşeli. Aşadar, copiii respectivi vor povesti cum au văzut ei fazani care erau de fapt păuni, cămile care erau lame şi multe altele de genul ăsta, inclusiv locul întâi cu coroniţă pentru cel care a văzut un măgăruş şi a exclamat plin de entuziasm "Mami, uite balaurul!" (???!).

Veşti proaste

În primul rând, zilele libere pe care mi le programasem săptămâna viitoare şi-au luat graţios la revedere, deoarece unul dintre colegi are o urgenţă, aşadar şi prioritate. Eu trebuie să mai aştept.
În al doilea rând, sunt PFA, şi cu asta am spus totul. OK, încă un hint, OUG 58. Dar admit că nu mă agit prea tare deocamdată, aştept să se mai lămurească lucrurile, cu riscurile aferente.
În al treilea rînd, mai sunt 12 zile până la salariu, iar eu nu mai am niciun leu.
În al patrulea rând... hai că v-am necăjit destul pe moment.

Ironic

Din ciclul coincidenţelor nefericite apărute printr-o ironie a sorţii, astăzi am văzut un afiş care anunţa un concert al lui Tudor Gheorghe, cu prim-planul artistului ocupând întreaga suprafaţă, afiş peste care era lipit un altul, mai mic, care anunţa cu litere roşii "Cumpăr păr".
Hmmm... ar trebui să îmi cumpăr totuşi un aparat foto...

Trei imagini

Deconectaţi-vă cu pisoiul ăsta mirat de înălţimea la care se află, cu Grim doborâtă de căldură, şi cu arborele ăsta uriaş aflat, culmea, în oraş, chiar dacă din imagine aţi crede că e într-o zonă mai izolată.

Update

Ce-am mai făcut eu zilele ăstea, în afara faptului că număr căte zile mai sunt până la miniconcediul de o săptămână...
Încercând să acopăr mai multe domenii de interes, ar fi cam aşa: am ascultat ultimele albume Apocalyptica şi Kataclysm (sunt gusturile mele, nu săriţi); am citit Duma Key, de Stephen King (bună); am jucat Splinter Cell Conviction (ultimul joc dn serie, e OK dar încă nu mi-am format o părere finală, cu argumente pro şi contra); am văzut Vampires Suck, film recomandat fanilor înfocaţi ai seriei Twilight, cu condiţia să aibă simţul umorului, strict necesar pentru a rezista imaginilor în care eroii lor adulaţi sunt ridiculizaţi la maxim.
Am reînceput să desenez, însă se simte pauza mult prea lungă, mâna nu mă ascultă aşa cum o făcea mai demult. E foarte probabil însă ca, după câteva zile de "antrenament", să pot realiza ceva mulţumitor, fără pretenţii de operă de artă. Caz în care voi risca şi voi posta aici rezultatul.
Cam asta ar fi în mare... În încheiere, pentru a vă lumina ziua, să ştiţi că "Toţi oamenii sunt buni" - proverb canibal :)

Întrebare retorică

De ce 80% dintre oamenii cărora le-am spus astăzi "Mulţumesc" (în interes de serviciu, e adevărat, dar pe un ton normal, nu din ăla de pilot automat) s-au uitat la mine de parcă i-aş fi înjurat? Nu vreau să aduc în discuţie şi celelate elemente, Bună ziua şi La revedere...

Normal

Am reuşit azi să rezolv nişte documente într-o juma' de oră, în loc de vreo două, cât se stă de obicei? Normal. Am reuşit să evit şi o amendă de 40 ron? Bineînţeles. Am reuşit să finalizez fără bătaie de cap nişte lucruri care au fost imposibil de rezolvat în cursul săptămânii din diverse motive? Fără discuţie. Şi ziua încă nu s-a terminat... Trăiască vineri 13, rămân fan pe viaţă.

Un sfert

Daaa, procentul care s-a imprimat puternic în minţile şi buzunarele noastre. Voiam doar să semnalez un fapt, si anume că mă deranjează să îi aud pe preafericiţii noştri parlamentari - unii dintre ei - cum se lamentează public de cât de afectaţi sunt şi ei de scădere. Dacă cifrele sunt corecte, sfertul pierdut de Roberta Anastase, de exemplu, este mai mare decât întreg salariul meu. Aşadar, măcar tăceţi din gură.

Spooky

Fază nasoală, horror de groază. Ieri, în timpul unei plimbări "pă centru", de dragul amuzamentului m-am lăsat acostat de o rromă care insista să îmi ghicească în palmă. OK, hai să pierdem 2 minute şi 5 lei, la naiba, în puii mei. Dau banii, dau palma, tanti se uită, se încruntă, îmi dă banii înapoi (!!!) şi îmi spune că nu vrea să-mi ghicească nimic. Apoi pleacă. Heeeeei, bănuiesc că asta e îngrijorător, nu ? Nu că pun eu mare preţ pe chestiile ăstea, dar oricum. Care vă pricepeţi, mâna sus, că îmi scanez palma şi v-o trimit spre lămurire.

Impresii

După o ploaie uşurică, de vară, care a făcut aerul respirabil în timp ce m-a udat până la piele în drum spre muncă, am aflat că din varii motive fără importanţă azi va trebui să ţin locul unei colege care se ocupă cu ceea ce s-ar numi relaţii cu publicul. După primele două ore jumate şi aproximativ 50 de clienţi, simţeam cum mi se scurtcircuitează neuronii pe rând. După o altă oră, am reuşit să trec pe pilot automat. Mi s-a confirmat faptul că nu sunt făcut pentru aşa ceva. Nu, nu mă enervez şi nici nu vorbesc urât cu stimatul public. În schimb mă mir continuu de întrebările pe care le pun oamenii. Temă pentru o altă postare.
Între timp, am realizat alături de ceilalţi colegi clasamentul celor mai tâmpite/enervante/idioate clipuri publicitare care rulează zilele ăstea pe la TV: detaşat pe primul loc s-a situat "Eeeeeee...seminţe". Într-adevăr, e extrem de dificil să faci diferenţa între seminţe, pufuleţi şi floricele, chiar şi legat la ochi. Pe locul doi, cu majoritate de voturi, reclama care ne face să ne întrebăm cine cu cine face banking. Nu mă interesează absolut deloc. Pentru locul trei, voturile au fost destul de împărţite, însă locul trei pentru mine este ocupat tot de iiiiiiiiii, pufuleţi, damn it!

Pauză provocată de...

...două chestii combinate, şi anume nişte zile nasoale la serviciu, obositoare de fapt, respectiv lectura unei cărţi pe care o recomand în primul rând fanilor Chuck Palahniuk, însă nu doar lor: "Rant". Fără detalii, oricum e o carte care cu greu ar putea fi povestită. Scufundaţi-vă în ea şi nu vă lăsaţi descurajaţi de primele pagini care vă vor pune în încurcătură. La final totul se va lămuri.
Şi, că tot veni vorba de cărţi, după ce am citit trilogia Millenium a lui Larsson, am văzut şi filmele (suedeze) făcute după cărţi. Hmmm, ca de obicei, filmele sunt bune dacă nu aţi citit cărţile. Dacă le-aţi citit, atunci filmele vi se vor părea adaptate şi scurtate până la limita superficialităţii. Oricum ar fi ele, au avut ceva priză la public. Din acest motiv, eternii americani, în lipsă de scenarii originale, au sărit pe ele şi vor să le reecranizeze "in american style", ce-o mai fi însemnând şi asta. Probabil mai multe efecte speciale şi accentuarea scenelor violente. Whatever.

N-ai cu cine...

Conform devizei "Pâine şi circ", scăderea cantităţii de pâine este compensată de circ. Mult circ. Cât mai mult circ, că asta vinde. Limitele penibilului au fost depăşite de mult, au fost stabilite noi graniţe care sunt extinse cu spor on a daily basis.
Mădălina încă mai face valuri, i-a sărit în ajutor Tabără cu presupusul viol al unei fete de 12 ani, iar politicienii nu sunt iertaţi nici ei, chiar dacă sunt în vacanţă. Exemplul care m-a scârbit s-a derulat aseară pe o Antenă, cred că 2, unde Badea şi alţi câţiva "analişti", în lipsă de subiecte recente, se amuzau teribil vizionând fotografii cu Boc în diverse ipostaze şi la diverse vârste. Păi da, e o manifestare intelectuală supremă să râzi de faţa altuia, chiar dacă nici tu, la rândul tău, nu eşti rupt din soare. Parcă erau puştani care îşi arătau unul celuilalt poza din buletinul proaspăt ridicat de la poliţie: "Bueeeei, ce meclă ai! Hihihi...". N-ai cu cine... dar nici pentru cine, din câte se pare.

Chestiuţe

Căscam la un moment dat gura printr-un raion de cosmetice, în aşteptarea unui coleg. Hmmm, pastă de dinţi "for tobacco and coffee stains removal". Iau cutia să citesc ingredientele şi la instrucţiuni scrie cum cantitatea de pastă de dinţi trebuie să aibă mărimea unui bob de mazăre pentru copiii sub şase ani. OK, ştiam că puştii de azi sunt precoce, dar încă nu am văzut vreun copil de cinci ani insistând să aibă pastă care să îi cureţe dinţii de petele rămase de la cafeaua de dimineaţă şi de la ţigările din wc-ul grădiniţei. Dar asta nu îmseamnă că nu or exista...
Îmi plac pantalonii stil "militar", cu 400 de buzunare. Pentru că (îmi) sunt utili. De aia m-am mirat puţin văzând un tip cu astfel de pantaloni care ţinea în mâini două mobile, un portofel, două seturi de chei şi ochelarii de soare, în timp ce pantalonii îi fâlfâiau graţios în jur. Probabil îi purta deoarece sunt la modă (cred), dar dacă tot îi ai, de ce nu i-ai folosi la capacitate maximă?

Tot cald

Dar m-am adaptat. Ca rezumat al ultimelor zile, nu am cu ce să mă laud. De altfel, ăsta e şi motivul absenţei din ultima săptămână. Nimic nu mi-a atras atenţia în mod special. Poate doar, fugitiv, tiparul clasic al morţii Mădălinei, despre care era inevitabil să nu înceapă showul, of course după înmormântare, că cică păstrăm astfel o poleială de decenţă. Acum, că e în groapă, începem: interviuri cu soţul îndurerat care descrie cu detalii ce şi cum, "opoziţia" care e convinsă că sinuciderea a fost determinată într-o măsură mai mare sau mai mică de soţ, cohorte de psihologi cu/fără experienţă care îşi dau şi ei cu părerea, şi ce m-a distrat cel mai mult, ca să zic aşa, reportajele de la ştiri care brusc , fără nicio legătură (aham...), mă informează zilnic ba despre procentul depresivilor din ţară, ba despre metode de depistare precoce a semnelor de depresie, ba sfaturi utile în caz de, şi toooot aşa. Adică a trebuit să moară o celebritate ca să devenim conştienţi de depresivi şi de cum s-ar putea ei ajuta. Păi, să facă bine să moară o celebritate la inundaţii, să realizăm de ce ne trebuie diguri, o alta să moară în accident rutier (aaa, asta a fost. Şi nu s-a rezolvat problema... Mda, mi se dărâmă teoria). Ei hai, că mă mai gândesc la ceva soluţii.

Caaaaald....

V-am spus că o să vină canicula. Nu m-aţi crezut, că pe vremea prognozei mele era nebunie cu curcubeul de coduri de inundaţii. Las' că avem acum 35 de grade, în creştere. Aici, cel puţin.
Consecinţa directă e că mă scurg încet sub scaun,dar fac eforturi să rezist eroic. Până una alta, să vă spun încă o traducere simpatică (a se citi "de tot râsul"): e vorba de celebrii US Marines, iar personajul din film (nu contează care) îşi arată la un moment dat tatuajul cu Marines şi spune plin de mândrie: "Semper fi!". Ei, ghiciţi cum a fost tradus? Nu aveţi cum, aşa că vă spun eu: "Simplifică!".
Mai bine aţi simplifica voi ăştia de pe la diverse televiziuni schema de personal, umblând pe la traducători, corectori şi ce mai aveţi pe acolo. Sau măcar testaţi-i înainte de angajare, ce ziceţi?
Vă las, îi musai să merg să mă hidratez...

Happy birthday

...to me. Da, mâine, 13, e ziua mea minunată. O voi sărbători prin muncă, probabil, şi apoi nu ştiu, o bere sau un suc la vreo terasă apropiată de domiciliul personal. Mă voi gândi la planurile avute şi realizate sau nu, o să fiu deprimat vreo 5 minute, apoi o să fac alte planuri (degeaba, bineînţeles, dar e ceva instinctiv), şi gata. Până la anul, linişte şi pace.

Şi acum ce fac ?

Am terminat liceul şi sunt printre fericiţii care au luat bacul. Nu e relevant cum şi cu ce medie, l-am luat, da? Ce fac mai departe? Normal, dau la facultate. În primul rând, încerc să mă înscriu la cât mai multe facultăţi pot, în funcţie de rezultate aleg eu dup-aia la care rămân. Nu are nicio importanţă că specializările cuprind aproape toată gama, de la medicină la politehnică, îs multilateral dezvoltat şi şi mă descurc indiferent de situaţie.
Un criteriu important este ca la respectivele facultăţi să se intre prin concurs de dosare, nu în urma vreunei, Doamne fereşte, admiteri. Pentru că, de exemplu, "Am vrut ASE, dar nu mai merg acolo pentru că se dă admitere, şi eu nu vreau admitere", citatul aparţine unei proaspete absolvente de liceu bine îmbrăcată şi vorbind foarte afectat, habar nu am de ce.
Dacă risc la admitere, înseamnă că fie am luat meditaţii în ultimul milion de ani, fie aleg respectivul profil nu pentru că mi-ar plăcea să profesez ulterior în domeniu, ci pentru că, urmează un nou citat, "este o meserie care merge şi pe timp de criză".
Ar fi, of course, şi minoritarii care merg exact la profilul care le place cu adevărat şi pentru care au reale aptitudini, şi se înscriu acolo indiferent de modalitatea de admitere, gândind naiv că apoi vor întoarce lumea pe dos şi vor fi adevăraţi profesionişti în domeniu (nu e exclus, cît timp există opţiunea "dincolo"), după care ajung să se întrebe după câţiva ani cine naiba i-a pus să facă ani de şcoală degeaba... Mă rog, asta ar fi altă discuţie.
Concluzia ar fi că majoritatea viitorilor absolvenţi de studii superioare, ca şi generaţiile din ultimii ani, vor pierde un timp preţios frecând băncile din aule din motive pe cât de diverse, pe atât de greşite. Cu excepţiile de rigoare, bineînţeles. Excepţii care, prin definiţie, sunt puţine. Prea puţine. Viitorul sună şi mai bine acum.

Prea mult

Sunt iubitor de animale, dar în limitele decenţei. Nu sunt radical, nu mă leg cu lanţuri de copaci şi nu salvez o sută de câini vagabonzi cu orice riscuri. Însă să îi bagi câinelui o vuvuzelă în faţă şi să te strici de rîs văzând că bietul animal se pişă la propriu pe el de frică, din cauza zgomotului, mi se pare o cretinătate. Nu mai mare decât tâmpenia acelora care mai şi promovează clipul, că e funny. Nu-i aşa, eternule JB?

Cool, frate

Cea mai scăzută rată de promovabilitate la bac din ultimul deceniu. Ba că reformele repetate, ba că greve, ba că profii îs naşpa, ba că elevii nu învaţă mai nimic... De data asta, contrar principiilor mele, fac abstracţie de cauze şi mă concentrez asupra efectului. Aşadar, cea mai scăzută rată de promovabilitate la bac din ultimul deceniu. Viitorul sună bine.

"Se ezistă o soluţie"

Ca de obicei, o dată cu soarele puternic au apărut şi omniprezenţii ochelari de soare, purtaţi pe frunte în timpul zilei, chiar dacă posesorii nu văd mai nimic din cauza luminii puternice, şi puşi pe nas seara, în cluburi. Ei bine, s-a găsit o soluţie. Azi am văzut o gagică având ochelarii de soare folosiţi drept cordeluţă şi, atenţie!, a doua pereche de ochelari de soare folosiţi corespunzător în scopul lor natural. Ei, ce spuneţi de asta?

Două pe FFWD

Repede, că îs pe fugă, vă zic io dup-aia de ce. Una dintre cele mai mişto propoziţii văzute recent la TV începea cu "Doi motociclişti pe motociclete...". Hai, că e faină!
Şi un alt gând, de care ori am mai scris, ori am avut intenţia, dar n-am materializat-o. În caz de variantă a), scuzaţi repetiţia. Vă daţi seama ce nasol tre' să fie să te recunoască lumea doar prin asociere cu altcineva/altceva? Mă refer în special la "vedete". Exemplu recent: "...e prezentă şi Sorana." "Care Sorana?" "Aia mă, ex ASIA" "Aaaaa..." (eventual "Aaaaa, care ASIA?")
Pa, am fugit!

Noroc

Scad salariile, scad pensiile, cresc taxele, creşte TVA-ul, creşte euro, 2011 o să fie mai nasol decât 2010... Noroc cu mondialele de fotbal, pentru microbişti cel puţin, şi cu câte un eveniment din ăsta ce mai deviază protestatarii şi le dă alte motive de nemulţumire. Mă refer, bunînţeles, la supermediatizata arestare otevistă. Vă daţi seama ce o să fie de acum încolo pe postul ăla? Martiraj în direct, cel puţin 100 de episoade senzaţionale, cu martori, nepoţii martorilor, mă rog, reţeta cunoscută.
Să lăsăm prostiile, să ne destindem cu nişte reclame mişto. Cum ar fi aia de la pasta de dinţi ce îţi calmează instant durerile (dentare, normal). Prima şmecherie este că scrie mic-mic în josul ecranului că rezultatele pot varia individual. Aşa că nu săriţi, tot algocalminu' şi în final nenea dentist te scapă de durere. A doua fază care mi-a plăcut este că expertul ăla sau reprezentantul de vânzări întinde tacticos potenţialelor victi... potenţialilor clienţi spre încercare pasta de dinţi şi o periuţă aferentă. Ce să vezi însă? Oamenii îşi bagă deştele-n gură şi se freacă vârtos cu pasta în sus şi-n jos, ignorând total periuţa şi eventuala ei utilizare. N-ai cu cine, nişte ţărani...
Booon. Vorbind de dinţi, să trecem la dulciuri. Vaca mov are un nou produs, biscuiţi cu ciocolată. Pe care îi oferă spre degustare - nu vaca, ci o vânzătoare - într-un stabiliment pe firma căruia scrie într-o superbă cacofonie, probabil pentru creşterea apetitului, "M*lka - cofetărie". Na, a trebuit să menţionez firma, că nu-mi ieşea cacaoa.
Încă una, până ţin minte. Asta a descoperit-o un prieten, întâmplător. Şi e dovada că marile minţi gândesc la fel. Sper, că dacă nu, e furăciune. Nu că ar fi prima sau unica, dar oricum.
Ştiţi reclama cu automobilul R****lt care se hurducăie printr-un Bucureşti de altădată, atrăgând toate privirile. Ia căutaţi pe net clipul de promovare pentru BMW din 1993, o să găsiţi unul cu exact aceeaşi idee. Da, ar fi trebuit să pun direct linkul. Dar nu am chef să caut acum, mai faceţi şi voi ceva.

Rezultat nefericit

Nu m-am putut abţine să nu scriu despre faza cu cea mai senzuală Simona. Şi iată cum, fără să mă gândesc la aşa ceva, aproape mi-am dublat traficul pe blog. De acum încolo, dacă voi mai avea subiecte asemănătoare, voi face descrieri plastice ale personajelor în loc să dau nume. Nu de alta, dar prefer calitatea în locul cantităţii, cel puţin în situaţia asta.

Badigardu' meu preferat

L-am văzut azi dimineaţă în tramvai. Purta uniformă din aia de culoare incertă, bordo-vişinie, oribilă în orice caz. Avea în jur de 50 de ani (mai degrabă cu plus decât cu minus). Era obez cu certitudine. Deja transpira şi respira destul de greu, pe gură, cu toate că încă nu era chiar atât de cald şi era aşezat. Pe scaun. Loc rezervat pentru handicapaţi (nu ştiu dacă şi-a ales locul ăla cu bună ştiinţă sau involuntar). Probabil că în caz de "acţiune", fie cade pe săracu' infractor care nu se mai poate mişca, fie se blochează voluntar în poarta instituţiei păzite până vin "organele", timp în care nimeni nu iese, nici nu intră. Bine, normal ar fi ca în cazul ultimei variante să vină primii cei de la descarcerare. Dar ce ştiu eu...

Fan adevărat

Da, ştiu, sunteţi sătui până-n gât (sau nu) de senzuala Simonă. Însă nu am cum să trec peste ştirea că un rrom şi-a botezat pruncul, flăcăul, băiatul (aţi înţeles, da?) Simon Sensual. Ăsta fan adevărat, schimbă sexul (doar al numelui, dar e un început promiţător) din dragoste adevărată... Aaaa, şi dacă am reţinut corect, Simona a fost naşă.

Întrebări. Nu existenţiale, ci pur şi simplu.

1. Ce e ăla supraerou (normal, traducerea superhero-ului) şi dacă supraeroul e mai tare sau nu decât un supererou din ăsta obişnuit, de duzină ?
2. Cam câţi ani estimaţi că va mai fi folosită pentru aproape orice scuza cu "Ştiţi, e criză..."? Ca opinie personală, aştept cu nerăbdare să se facă o legătură logică între criză şi revoluţia din '89, că în rest treaba merge ca şi cu "crastavetele" lui Caragiale.
3. E adevărat că, în ciuda faptului că intrăm imediat în luna iulie, vom fi surprinşi complet nepregătiţi de un ipotetic val de caniculă ? (păi nu, cine a mai auzit caniculă în iulie, mai ales în ultimii ani ?)
4. To be continued (?)

Faţă de...

...cât era acum un an.

Cum a crescut Grim

Aşa arată căţelu' acum.

Adaptare ?

La ştirile televizate aud tot mai des expresii de genul "pentru mai multe detalii despre ştirea X accesaţi siteul nostru"; în presa scrisă, "interviul în întregime, alături de imagini luate la evenimentul Z, pe adresa de web...".
Printre chestiile ăstea apar presărate articole care prevăd cu tot mai multă claritate şi precizie faptul că internetul va înlocui mijloacele clasice mass media.
Deci, adaptare la prezent sau... ?

Fără titlu, că nu am inspiraţie

Mai demult urmăream cazurile rezolvate de dr. G, doamna legist de pe Discovery. Parţial din curiozitate, parţial deoarece la orele când devin insomniac e relativ dificil să găseşti ceva interesant la TV. Partea morbidă din mine era mereu uşor dezamăgită deoarece din autopsiile ca atare nu vedeai nimic, totul era blurat cu profesionalism. Nu vedeai şi tu un plămân perforat, o arteră obturată, nimic.
Aseară, în timp ce butonam telecomanda cu scopul declarat de a prinde ceva ştiri, am rămas blocat preţ de un minut pe Euforia, care transmitea vesel o operaţie de refacere a peretelui abdominal, cu liposucţie inclusă. Ce blur, frate? Primplanuri peste tot, să înţelegi tehnica în profunzime şi să nu ai întrebări la sfârşit. Asta nu e o problemă în sine, ci cifra 12 atârnată în colţul ecranului. Aşadar, la 12 ani nu ai voie să îţi traumatizezi psihicul fragil cu vreun horror categoria B, în schimb ai voie să te pregăteşti intens pentru o carieră în chirurgie... Educativ? Sau absurd?

UK

Acum, că mi s-au sedimentat puţin impresiile despre englezi, aş putea să scriu un mic eseu care ar conţine toate platitudinile deja cunoscute ale unui român ajuns pe alte meleaguri. Decât aşa, mai bine spun că nu am văzut câini cu covrigi în coadă. De fapt, nu am văzut deloc câini. În cele cinci zile petrecute acolo, nu am auzit niciun claxon de şofer grăbit şi furios. Nu exagerez. Am fost asaltat de expresii folosite invariabil de toţi cei cu care am intrat în contact, expresii de genul Hello, Thank you, Sorry, Good bye, You're welcome şi alte nebunii de genul ăsta. Asortate cu zâmbete mai mult sau mai puţin profesionale, dar zâmbete. Or fi englezii reci şi distanţi, dar eu nu i-am întâlnit decât pe ăştialalţi, prietenoşi şi vorbăreţi. Şi aşa mai departe...
O primă concluzie ar fi că nici "dincolo" nu e raiul pe pământ, dar părţile lor rele sunt mai bune decât părţile noastre rele, iar părţile lor bune...

Locul III şi comentariile aferente

Da, despre Eurovision. Locul III este OK pentru noi, şi cred că sunteţi de acord. Bineînţeles că au apărut şi discuţii, nu se putea altfel, dacă merita Germania locul I şi aşa mai departe. Nesemnificativ. Însă ceea ce m-a enervat la maxim au fost comentariile absolut deplasate, ca să nu folosesc cuvinte mai dure, ale lui Leo, sau cum naiba îl cheamă. Dude, mai ales în timpul anunţării voturilor, parcă era high, vorbea fără el, se lega de fiecare prezentator în parte, cu sau fără motiv... Oribil! Vorba reclamei, să i se taie capul. Şi sper să nu-l mai aud vreodată.

Bine am revenit

Plecat în Anglia 5 zile. Frumoooos. Revin cu impresii mai detaliate, dar pe total general mi-a plăcut.
În altă ordine de idei, au început să moară pe capete personalităţi din diverse domenii. Paul Gray "The Pig", bassistul de la Slipknot, şi al nostru Jean Constantin. RIP Paul, şi maestre, vei lipsi unei ţări întregi...

De actualitate

Citeam într-un cotidian local de ieri (JB, pentru cei de aici)un articol despre Nicholas Cage. Îmi place ca actor şi în consecinţă voiam să aflu noutăţi relevante. Dar mi-a trecut rapid pofta de informaţii proaspete când am dat peste o frază care începea cam aşa: "Actorul, care în prezent filmează pentru pelicula Bad Lieutenant...". Say what? Bad Lieutenant a ieşit în 2009, şi, conform IMDB, nici vorbă de vreo continuare sau vreun nou film de-al lui Cage care să aibă vreo asemănare cât de vagă cu locotenentul cel rău.
Prin extrapolare, vă e clar că trebuie să tratez informaţiile din JB cu mare atenţie. Prima dată trebuie să şterg praful de pe ele.

Cam repede...

Nu a trecut nici o luna de la decesul lui Steele, ca acum a murit alta legenda a rockului, Ronnie James Dio. E adevarat si ca avea o varsta, si ca era bolnav, insa oricum... RIP.
Ca paranteza, sunt convins ca aici, pe plaiurile mioritice, o veste de genul asta nu are un impact echivalent cu anuntul mortii vreunui manelist de top, care s-ar solda probabil si cu o zi de doliu national (neoficiala, insa starea de spirit a majoritatii populatiei ar fi dezastruoasa). Whatever.

Hello

Scuzaţi absenţa, am fost implicat în diverse chestii cotidiene care fie nu mi-au lăsat răgazul necesar să mai scriu una-alta, fie mi-au diminuat cheful de blog până la dispariţie. Un astfel de motiv recent este corespondenţa cu un prieten plecat de un milion de ani pe alte meleaguri, asiatice mai precis, care îmi scria acum vreo două zile că a realizat că nu e ok să lucreze ca apucatul câte 11 ore pe zi şi s-a hotărât să ia o pauză de vreun an, aşa, în care să se relaxeze. Dilema lui consta în alegerea locaţiei: să fie Tokio sau Paris?
Ca tot românul, i-am zis câteva urări tradiţionale şi i-am transmis să nu mă mai conturbe cu prostii de genul ăsta. Că trebuie să lucrez.

Ha ha, îi musai să vă spun şi asta

Numa' ce am văzut că pe blog, la publicitatea băgată de Google, apare un site care îmi promite ferm că "vorbeşti şi scri corect limba engleză în X zile". No comment.

Aiureli

De un timp încoace tot prind în tramvai un nene dizabilitat psihic care suferă de diverse probleme, în funcţie de zi, probleme pe care le exprimă prin viu grai, nu că ar interesa pe cineva. Săptămâna trecută, fraza repetată cu obstinaţie era "Vine seara, unde dorm?". Azi dimineaţă, pe tot parcursul traseului ne-a informat pe toţi cei din vagon că "Mi-e sete. Sete. Lapte. Lapte. Mai mult, să fie mai mult." Păi ce să zic, la toţi ne e greu... Probabil mâine îi va fi foame, iar apoi va avea nevoie de ţigări, şi tot aşa. De fapt, cred că sunt mult mai mulţi care au aceleaşi probleme, însă nu au ajuns în faza în care să cedeze complet. Dar nu e prea târziu.
Apropo de traseul domiciliu-serviciu-domiciliu, am urmărit cu interes evoluţia unui magazin situat pe traseul menţionat, care a început având scris pe vitrine "Totul la 10 lei". A urmat 10 şi 12 lei, apoi şi 15 lei. Acum, preţurile afişate sunt de 12, 15, 18, 20, 25 şi 30 lei. Aproape că nu mai vezi interiorul magazinului de câte cifre sunt lipite. Când va atinge pragul psihologic de 50, voi bea o bere în cinstea afacerii prospere.
Şi nu, nu am fost plecat nicăieri de 1 Mai.

La ce m-am gândit io aşaaaa...

Dacă pot vorbi şi scrie greşit în vreo două limbi străine (româna se subînţelege), pot fi suficient de incult la modul general şi suficient de nepregătit într-un domeniu oarecare cu care să nu fi avut tangenţă până acum, atunci se pare că am pricipalele calităţi pentru a face carieră în politică şi administraţie, corect? Nu de alta, dar dacă Voicu (cum care Voicu? Cătălin) îşi va primi măcar salariul de bază cât timp stă pe la închisoare, prin grija şi amabilitatea mult stimaţilor săi colegi, păi aş fi asigurat chiar din toate punctele de vedere.

Întrebări

De ce, în general, mâncarea mâncată cu mâna este mai bună decît cea mâncată "civilizat" (tacâmuri)?
De ce se folosesc tot mai multe dezacorduri, atât în scris, cît şi oral, şi apar tot mai multe greşeli gramaticale?
De ce, în secolul XXI, trebuie să aştept cam un minut (în cazul fericit) până când apa caldă de la robinet să fie într-adevăr caldă, nu rece sau dezmorţită?
Secolul XXX va fi porno sau nu va fi deloc?
De ce primele fete/tipe/femei care sărbătoresc temperaturile mai ridicate prin haine cît mai mulate/scurte/transparente sunt într-o majoritate covârşitoare (deocamdată) cele cu celulită/burtă/colaci sau cele care nu au ce arăta?
De ce îmi vin acum întrebări din ăstea, în loc să îmi văd de treabă? La întrebarea asta ştiu de fapt răspunsul...

Peter's gone

Peter Steele, vocalistul şi bassistul trupei Type O' Negative, a decedat în 15 aprilie în urma unui atac de cord. R.I.P., dude.

Mix

Stradă îngustă. Pe o parte, clădiri. Pe cealaltă, maşini şi bălţi. Multe (şi, şi). Poţi face un joc video pe tema asta, cum treci pe acolo calculând cu răbdare şi pricepere intervalele dintre maşini astfel încât să treci de porţiunea cu probleme astfel încât să scapi nestropit. Nu vă bazaţi pe înţelegerea şoferilor, ei sunt grăbiţi.
Autobuz, frumos decorat cu ceva citate din biblie (habar nu am la ce se făcea reclamă, dar nu e relevant). Fraza finală face toţi banii: "Eu voi veni curând". E super de citit chestia asta pe autobuz, rezolvă o grămadă de plângeri şi reclamaţii, nu?
Magazin. Deasupra clanţei, la intrare, un bilet care anunţă: "Apăsaţi pe clanţă". Aştept instrucţiuni de folosire în mai multe limbi de circulaţie internaţională.
Revin.

Uimitor! Acum, cu fotografii!

Nu prea am obiceiul să pun poze aici, însă ăstea două merită văzute. Aşa cred. Enjoy.

Hello

Scuzaţi scurta absenţă. Probleme tehnice. Apropo de probleme tehnice, m-a distrat întotdeauna cum autocolantul utilizat la decorarea vitrinelor, a maşinilor etc. are prostul obicei de a cădea în moduri total aleatorii, dar cu rezultate neaşteptate. Spun asta deoarece ieri am văzut o maşină pe lateralul căreia scria că distribuie "tărie-panificaţie". Foarte corect, îmi închipui deja comenzi de genul "6 litri de vodcă şi o bucată de cozonac. Cu ce să fie cozonacul? Da' crezi că după vodca aia mă mai interesează?". În plus, ca să fie corect până la sfârşit, pe partea cealaltă a maşinii ar fi trebuit să scrie "brutărie-pa!"

Uite de ce

Am fost întrebat relativ recent de ce nu mai scriu nimic despre părerile mele (puţine şi neavizate, de altfel) în privinţa unor subiecte mai serioase, dă iegzemplu despre politică, ori economie, ori chestii din ăstea mai delicate. Păi să mă explic: repet, nu m-a pasionat aproape niciodată subiectul. Rarele mele postări pe temă au ca subiect aberaţii care chiar că nu m-au lăsat indiferent, dintre ele făcând parte la loc de cinste europarlamentarii noştri de top, EBA şi Becali.
Un alt motiv este că toate minunăţiile şi tâmpeniile ce au loc zilnic în fabuloasa noastră ţară sunt disecate instantaneu de sute de analişti în domeniul respectiv, amatori sau profesionişti.
Nu în ultimul rând, am impresia că opiniile mele, chiar şi pertinente şi profund documentate, nu şi-ar atinge ţinta. Ce vreau să spun: în ţara asta paradoxurile fie cresc "în volum", fie ca număr; poporul strigă revoltat că nu se luptă eficient împotriva corupţiei. Buuun, este arestat primarul din Vâlcea, iar vâlcenii îl fac cetăţean de onoare şi îi duc placheta, diploma, medalia sau ce naiba se dă în astfel de ocazii în arest. Este arestat primarul Craiovei, craiovenii încep proteste de stradă. Idem în Baia Mare, dacă nu mă înşel. Oameni buni, hotărâţi-vă odată! "Arestaţi-i pe corupţi, dar nu chiar pe ai noştri". WTF ?! În plus, mi se pare absolut normal şi logic ca un corupt să deţină o funcţie oarecare, funcţie care facilitează procesul de corupţie. Poate fi o vânzătoare sau un paznic de noapte un mare corupt? Aaa, mă scuzaţi, am spus "normal şi logic".
Ce alte subiecte mai vreţi? Dacă încep cu învăţământul, ar trebui să fac un blog separat. Grevele profesorilor se extind şi, fără a judeca dacă acestea sunt justificate sau nu, trebuie să amintesc victimele colaterale ale acestor greve. Corect, elevii. Acelaşi principiu şi cu medicii, victimele colaterale fiind bolnavii (sic!), majoritatea acestora pensionari (dublu sic!)
Exemplele pot continua.
Uite de aia prefer să scriu despre banalităţi din ăstea mai nepretenţioase: un film, o carte, subtitrări naşpa, chestii văzute/auzite în jurul meu şi aşa mai departe. Da, şi câteva articole mai elaborate, să fie mulţumită şi partea mea intelectuală din când în când.

Antioxidanţii: cine sunt, ce fac şi dacă mama lor ştie

Buuun, aici treaba e mai complicată, ne băgăm în niţică biochimie şi alte ciudăţenii din ăstea. Însă încerc să fiu foarte concis, fără a fi superficial.
Antioxidanţii: cu siguranţă ştiţi măcar câţiva, de exemplu vitamina C, vitamina E, beta-carotenul... vă sună cunoscut, nu-i aşa? Ce rol au ei? Reiese din denumire, neutralizează substanţele oxidante, adică radicalii liberi. Ce sunt radicalii liberi? Sunt atomi sau molecule foarte reactive, care vor să "fure" electroni pentru a ajunge la o configuraţie stabilă. Electronii ăştia pot proveni de exemplu de la ADN, ceea ce e cu siguranţă un lucru rău. Dar... ciclul Krebs, un ciclu de reacţii biochimice în urma cărora se obţine energie, este complet dependent de radicalii liberi. Aceştia au şi alte roluri, de exemplu în imunitate.
Care e concluzia: nu trebuie să credeţi că toţi radicalii liberi trebuie exterminaţi, şi nu trebuie să abuzaţi de antioxidanţi. Ideal este să existe un echilibru, pe care de obicei un corp sănătos reuşeşte să îl obţină doar cu ajutorul cantităţilor obţinute din alimente (fructe, legume etc.) Şi, chiar dacă suplimentarea cantităţilor de antioxidanţi în limita bunului simţ nu dăunează, nu are nici efecte miraculoase. Deoarece, intrând mai profund în problemă, oamenii de ştiinţă încă lucrează la descifrarea conexiunilor dintre radicalii liberi şi antioxidanţi, chestii muuult mai complexe decât se crede. Evident că din acest motiv în fiecare zi pot apărea noutăţi în domeniu. Până atunci însă, ceea ce trebuie să înţelegeţi este că dacă aveţi un stil de viaţă complet dezordonat, trei căni de ceai bogat în antioxidanţi nu o să compenseze celelalte excese.

Sărbători fericite!

Un Paşte minunat să aveţi, şi Hristos a înviat!

Na, că am uitat...

Apropo de treaba cu medicina alternativă, ceea ce scriu este o sinteză a mai multor cărţi/articole/alte surse de informare. Cea mai mişto carte pe temă (adică demolarea sau cel puţin tragerea unui semnal de alarmă în privinţa anumitor tratamente şi terapii care sunt sau au redevenit trendy) citită de mine până acum rămâne (trageţi aer în piept şi repetaţi după mine) "Bad Medicine - Misconceptions and Misuses Revealed", de Cristopher Wanjek. Dacă nu consideraţi sintezele mele suficient de clare sau vreţi să aflaţi mai multe detalii, apelaţi cu încredere la respectivul volum.

Să începem aşadar. Homeopatie.

Astăzi, despre homeopatie.Principiul pe care se bazează este "cui pe cui se scoate". Ai febră, primeşti o soluţie preparată dintr-o substanţă activă care, în diluţii normale, ţi-ar ridica temperatura; eşti otrăvit, primeşti venin de şarpe. Diluat. Extrem de diluat. Aici apare şi problema. În perioada apariţiei principiilor homeopatice, cunoştinţele de fizică, chimie şi alte asemenea erau pe nicăieri. Numărul lui Avogadro, care îţi permite calcularea numărului de molecule dintr-un volum dat de substanţă, nu exista. Nici Avogadro nu exista, de altfel. Însă la ora actuală, calculele ştiinţifice aplicate soluţiilor homeopatice (urmează cifre, e mai impresionant aşa), au demonstrat că diluţiile folosite sunt absurde. Mai concret, o soluţie diluată conform homeopatiei conţine o moleculă de substanţă activă la 30.000 litri apă. Nu am greşit cifrele. Sau, la altă scală de dimensiuni, un atom de substanţă activă revine la 10 la puterea 60 atomi apă. Se estimează că Universul cunoscut este format din 10 la puterea 80 atomi.
Chiar şi homeopaţii de profesie recunosc că, dacă funcţionează, şi când funcţionează, nu pot explica ştiinţific fenomenul. Vorbim clar de placebo, dar asta e o altă discuţie. S-a ajuns la explicaţii de genul "moleculele de apă reţin în memoria lor forma moleculelor de substanţă activă", ba chiar mai mult, că această memorie poate fi captată şi trimisă pe Internet utilizatorilor din întreaga lume. Bănuiesc că nu trebuie să insist.
Urmează poveşti cu şi despre antioxidanţi.

Progresul continuă

O să spuneţi că am devenit obsedat, iar eu o să neg cu înverşunare şi o să vă explic că sunt doar nişte coincidenţe. Am început iar să mă leg de subtitrări aiurea, dar nu din vreo obsesie, ci doar pentru că unele dintre ele sunt deranjante sau pur şi simplu tâmpite de-a dreptul. Ultima perlă am preluat-o tot de pe - coincidenţă, vă spuneam - AXN, dintr-un episod CSI. Cică victima fusese împuşcată în osul deltoid. M-a luat durerea în muşchiul creier când am văzut asta. Deltoidul a fost, este şi sper că va rămâne în continuare muşchi.
Deocamdată atât, că mă pregătesc pentru o postare mai serioasă şi încă nu am terminat documentaţia. Pot doar să vă spun, ca să nu muriţi de curiozitate până la apariţia respectivei postări, că am de gând să scriu despre medicina alternativă. Despre unele terapii alternative, mai exact.

Progres

Stiam ca aseara va incepe pe AXN Harper's Island, un serial pe care doream de mult sa il vad, auzisem de el de cateva luni. Boooon, incepe filmul si, normal, subtitrarea e varza. Va tot bateam mai demult la cap cum, pe acelasi canal, subtitrarilor le lipseau diverse litere. Ei, acum nu mai lipsesc litere, ci fraze intregi. Ca si pe National Geographic. Ca si pe Nat Wild. Ca si pe Animal Planet, post pe care am avut surpriza sa pot urmari documentare intregi fara strop de subtitrare. Trebuie sa mentionez din nou ca lipsa subtitrarilor ma deranjeaza nu deoarece nu inteleg "actiunea", ci pentru ca exista momente cand, din varii motive, ma uit la TV cu sonorul dat aproape la minim. Momente in care nu m-ar ajuta nici 16 limbi straine.
Asa, de chestie, am vrut sa comentez chestia asta si pe site-ul AXN. Unde, cireasa de pe tort, sectiunea blog si comentarii nu era disponibila din motive tehnice. S-o fi saturat si oamenii aia sa citeasca doar critici si reclamatii.

Succesuri

Am participat mai mult din joacă şi din curiozitate la concursul lansat acum câteva zile pe blogul roz al Simonei Tache. Am participat şi din două motive serioase: tema concursului (despre cărţi) şi premiul acordat (cărţi). În mod aproape miraculos şi cu siguranţă total neaşteptat, azi am aflat că fac parte dintre cei cinci câştigători. Bravo mie, mulţumiri publice ei pentru ideea cu concursul (sau ideea punerii lui în practică) şi aştept cu nerăbdare partea a doua, "Concursul se întoarce".

Cifre

Aşaaa... subiect vechi, dar rămas de actualitate: la TV pe ecran apare scris mare şi negru pe alb ora 04.23, subtitrarea spune ora 1.28. La TV spune 400 de mile, subtitrarea spune 800 de metri. O altă noutate lingvistică este pluralul românizat al cuvântului lasagna, care se scrie "lazane".
Alte cifre buclucaşe ar fi "trei ani rate fixe", urmând scris cu litere mici, bineînţeles, "pentru un credit pe 25 ani". Sau eficacitatea extraordinară a unei creme, nu mai ştiu care, ce s-a dovedit a fi eficace în peste 80% din cazurile studiate. După care, tot cu litere mici, se precizează că studiul a fost efectuat timp de 30 de zile pe...28 de persoane. Pfuuuaaaaaa, ăsta da eşalon reprezentativ pentru femeile din România! Practic, înseamnă că pot face statistici de interes naţional când ies cu prietenii la o bere, că întrunim numărul necesar.
Enough for today.