Not in the mood

Azi am vrut sa scriu ceva inteligent si profund. Am subiectul, insa nu si dispozitia necesara. Poate ca daca as scrie cu viteza cu care imi circula ideile prin cap ar fi muuult mai usor. Dar nu este asa.
Asadar, "rain check".
Trebuie insa sa vin cu o completare la un post precedent. Apropos de trafic si comentarii pe blogurile vedetelor autohtone, una dintre acestea (dintre vedete, adica) si-a tras blog. Unul dintre primele posturi de pe blog a fost ceva de genul "aceasta postare este un test, voi scrie in curand". Postarea a avut, la ora la care m-am uitat, nouazecisiceva de commenturi. Ce naiba, postarea are un sens mai profund care mie imi scapa sau exista si numerosi bagatori in seama? Inteleg commenturi de bun-venit in blogosfera, nu si commenturi care fac ca blogul sa semene cu o noua forma de mess, din categoria "Salut, ce faci", sau "bine, revin cand cand scrii ceva" - chestie oarecum logica, nu? Prefer sa stiu ca sunt citit si sa am 0 comentarii decat sa am zeci de comentarii total inutile. Da, am mai spus-o, e doar o reafirmare a pozitiei. Daca aceste comentarii duc insa la o dezvoltare a ideii, atunci da, totul este bine. Din punctul meu de vedere, ar trebui ca relatia post/comment sa determine un dialog in primul rand, un schimb de opinii, abia apoi - si nu in mod necesar - socializarea la alt nivel. Pentru "salut, ma cheama x, tu cati ani ai" exista multe alte variante.

Din oras

In timp ce o colega intr-ale blogului face gesturi frumoase, eu asist, din pacate de la o distanta mult prea mare pentru a putea face ceva, cum in plin centrul orasului, pe la ora 15, unei fete ii este smulsa poseta de pe umar, iar individul fuge printre oamenii care nu au timp sa reactioneze. Trist.
V-am mai spus ca urasc birocratia, cu motive argumentate. Ei bine, astazi am treaba la taxe si impozite, la Primarie. Intru in camera respectiva, unde erau patru birouri, unul neocupat (cat am stat acolo, a venit si posesoarea, cu o punga plina cu clementine si cu barfe proaspete de prin oras), la celelalte fiind doua doamne, respectiv un domn. Domnul fiind ocupat cu altcineva, iar eu avand nevoie doar de o informatie, apelez la prima doamna, care avea calitatea de consilier (ce sau pe cine consiliaza, nu stiu). Dupa ce salut, doamna ridica ochii de pe hartiile care le invartea, se uita bovin la mine, nu spune nimic si trece iar la hartii. Ok, nu ma saluta, asta e. "As avea si eu o intrebare, daca nu va suparati", insist ca fraieru'. Imi arunca din nou o privire, de data asta agasata, gen "nu vezi ca am de lucru?", insa nu zice nimic nici acum. O fi fost muta? Sau doar nesimtita si prost crescuta? Habar n-am...
Apelez asadar la a doua doamna, care macar reuseste sa imi arunce printre dinti un "vorbiti cu sefu' ". La care am si ajuns, si care a fost ok, chiar daca in timp ce imi explica si mie ce si cum, vorbea la mobil si cu un nene care statea cu capul bagat prin usa intredeschisa si il intreba una-alta. Asta da atentie distributiva!
Ce sa zic acum? Mariti-le si functionarilor astia salariile, ca merita, saracii... Pentru doritori, detin si numele personajelor, dar ar fi degeaba sa le scriu.
Si la final una simpatica. In locul vechiului showroom Toyota s-a deschis un magazin chinezesc, cunoasteti, din ala in care gasesti orice meid in ciaina la preturi imbatabile. Asta nu e o problema, ce m-a distrat este ca noii proprietari au uitat sa indeparteze firma de deasupra vitrinelor magazinului, pe care scrie maaaare de tot, evident, Toyota. Asocierea magazinului cu o firma de renume este ok, insa nu stiu daca reciproca este adevarata. Cu toate ca si Toyota este de origine tot cam de pe-acolo...
Si maine trebuie sa merg prin oras, asadar voi reveni cu noutati.
PS. Sondaj de opinie: imaginile cu intamplarile din ultima suta de metri a campaniei electorale va determina sa va faceti cruce, sa radeti cu lacrimi, sa plangeti sau sa stati acasa in 30?

Spirit civic si altele

De curand au aparut pe trotuare niste...rafturi sau cutii metalice, nu stiu cum sa le zic, in care se distribuie zilnic o editie de seara gratuita a unui anume ziar. Bineinteles ca noi, civilizati cum suntem, am inceput sa folosim aceste cutii pe post de cosuri de gunoi, care, la randul lor, sunt ca de obicei ignorate. Probabil ca inca nu am reusit sa le gasim o utilizare alternativa, dar mai astept, ca inventivitate este.
In alta ordine de idei, dupa ce aud un comentator sportiv spunand ca "era sa dea autogol in propria-i poarta", aud un pasaj - dat exemplu negativ -din discursul unui profesor universitar, mai exact o fraza cu trei greseli gramaticale, dintre care una era, of course, un dezacord intre subiect si predicat. No more comments.
PS. Am vrut sa dezbat si nebunia cu vaccinarea, dar nu mai am chef, oricum se vorbeste prea mult despre asta, fara niciun rezultat concret.

Nu stiu ce sa zic

Am fost intotdeauna oarecum neutru cand era vorba despre cum copiii din ziua de azi sunt influentati - in special negativ - de TV, muzica si jocurile la care au acces. Exemple ar fi si pro si contra, precum si solutii pentru evitarea eventualelor pericole (cu sau fara ghilimele, nu sunt hotarat). Insa m-am mirat cand am vazut la TV un pusti de vreo cinci ani, care era prezent la zilele Disney, sau cum le-o fi zis, din Bucuresti. Totul OK, Mickey si gasca erau acolo, jucarii, veselie etc. Reporterul il intreaba pe pustiul in cauza "Si ce faci tu aici?", iar raspunsul vine insotit de un zambet de fericire pana la urechi: "Zoc zoculi cu impuscatuli". Mda... in momentul ala era cam greu sa-mi folosesc argumentele utilizate in alte discutii pe tema.
Pe de alta parte, nu inseamna ca va deveni vreun serial killer sau, daca va asculta Tokio Hotel, isi va taia venele, sau, in cazul lui Manson, isi va omori colegii de liceu. Sau va asculta manele, ceea ce nu inseamna ca va avea Dacie tunata si va fi plin (?!) de bani. Etc.
Insa m-am intrebat ce as fi facut daca pustiul ar fi fost al meu. Pai habar nu am, pana nu voi fi in situatie nu are rost sa zic acum vreo chestie care peste cinci ani, sa zicem, mi se va parea aberanta.
Am reusit sa va mai plictisesc un minut...

Experiment

O fraza auzita intamplator la TV mi-a dat ideea sa fac urmatorul experiment: sa numar toate persoanele pe care le cunosc, asta insemnand de la parinti pana la colegii de gradinita pe care ii mai tin minte, inclusiv cunostinte cu care nu mai tin legatura - din cauza distantei, de obicei - decat cu diverse ocazii gen sarbatori, si inclusiv vanzatoarele de la magazinele din apropiere, ma rog, orice persoana cu care cel putin ne salutam reciproc. Whoooaaaa! Ia incercati si voi daca aveti timp si rabdare, rezultatul s-ar putea sa va surprinda!

Una buna, una rea.

Cea buna: Generation Kill, serialul de pe HBO, pentru motive care, daca va uitati, nu are rost sa vi le spun, iar daca nu va uitati, nu are rost sa vi le spun. Faptul ca ati jucat CoD pe hardest nu inseamna ca sunteti soldati.
Cea rea: peretii a dracului de subtiri care imi permit sa aud dimineata la 6 copilul mic al vecinilor cum plange, si la 5 dupamasa pe vecinul de deasupra care isi repara/renoveaza/reconstruieste apartamentul, operatie ce implica diferite power tools care este obligatoriu sa fie zgomotoase. Toate.
Hai sa fie trei, una amuzanta (pentru mine). Asadar, m-au amuzat intotdeauna prietenii si cunostintele care au fost in vacante, excursii si concedii prin diverse locatii mai mult sau mai putin exotice si imi arata cu mandrie poze facute cu mobilu'. E putin paradoxal, ma duc in Thailanda, Franta sau Egipt unde fac mandru poze cu camera de 3 megapixeli a telefonului. Hai, 5 megapixeli. Am cheltuit toate economiile facute intr-un an pentru iesirea asta, dar nu mi-am permis un aparat foto decent. Snobism? Proasta gestionare a veniturilor? Ambele, niciuna? Nu stiu. Oricum, ma amuz in continuare.

Un moment am avut emotii...

Printre altele, urmaresc - cand am timp si nimeresc peste ele - emisiuni despre/cu medici, cazuri, operatii in premiera etc. La o astfel de emisiune la care m-am uitat ieri, azi dimineata mai exact, o pacienta care fusese supusa unei operatii estetice necesare, in urma careia intr-adevar arata mult mai...uman, sa zic asa, s-a intanit cu doctorita care facuse operatia si i-a multumit, atentie, intinzandu-i in acelasi timp un plic! Asta e momentul care m-a facut sa ma intreb WTF? Dar m-am linistit, in plic se afla o felicitare cu un mesaj emotionant de multumire.
Mda, sa lasam totusi problema asta a sistemului nostru medical deoparte, in primul rand ca e complexa, si-n al doilea rand a divortat Raduleasca, e mult mai interesant...

Haina face pe om? No shit!

E pentru a milioana oara cand mi se intampla; ma opresc si eu la o cafea in oras, sa ma incalzesc putin. La masa din spatele meu, trei tipi la vreo 30 de ani max, cu camasa, cravata si sacou, doua sau trei mobile fiecare, ma rog, cica genul business man. Ma scuzati, dar conversatia lor, pe parcursul celor douazeci de minute cat am stat acolo, a fost plina de p**e cat cuprinde. Problema e ca le si auzeam neintentionat, deoarece, normal, discutau si pe un ton mai ridicat decat ar trebui, ca, vorba unui alt proverb, adevarat de data asta, prostul daca nu-i fudul...
Asadar, la naiba cu hainele si accesoriile astea, ca mi-am adus aminte cum in studentie aveam colegi care veneau doar la examene, dar si atunci veneau imbracati "frumos", cica sa faca impresie asistentului sau profesorului. De parca saracul asistent nu ar fi tinut blestemata :))) de prezenta si nu ar fi stiut care e situatia... Anyway, keep in touch.

Moment de pauza, asadar un banc scurt

Doua broaste testoase prind un melc si-ncep sa-l bata. Apoi pleaca, iar melcul, ramas intins pe jos, ca vai de el, cu cochilia sparta, cornitele rupte, ce mai, facut praf, este gasit de patrula de politie. Unul dintre politisti il intreaba: Ne poti spune ce ai patit? Iar melcul raspunde cu greu: Nu stiu, totul s-a intamplat atat de repede...

Publicitatea asta...

Il stiti cu siguranta pe catelul ala din spoturile de la Germanos. Intr-unul din ultimele spoturi, catelul se plange ca stapanul lui sta toata ziua pe net; "filme, jocuri, muzica...sper ca mi-a dat si mie jos ceva", ceva de genul asta. Adica ce sa inteleg, ca stapanul lui descarca ilegal la greu?
Si una simpatica: in cinstea crizei mondiale, a fost lansata o parodie a copertii celebrei reviste The Economist; coperta este complet neagra, iar pe ea scrie mare: OH FUCK! Simplu si la subiect, nu?

Calitati, defecte, vicii. Ce facem cu ele?

Cu totii avem cel putin o calitate si cel putin un defect. De calitati ne folosim, iar defectele incercam sa le ascundem. Asta daca le constientizam. Sau daca nu cadem in extrema cealalta, si le etalam cu "lipsa de complexe". Exemple: baietii "stie" fetele care arata hot, beton sau cum li se mai spune acum, si se imbraca in consecinta. Iata o calitate folosita si utila, mai ales daca nu e singura... De partea cealalta, avem fetele care arata cum arata - burtica, celulita si vergeturile astea... - si la fel, se imbraca in consecinta (ascunderea defectelor) sau nu au complexe si le etaleaza in toata "splendoarea". Mda, complexe... Eu as zice ca e o greseala, si nu neaparat de ordin estetic, ca treci peste asta, ci de ordin psihologic. Din pacate, prima impresie conteaza in peste 90% dintre cazuri, iar in cazul unei astfel de fete, prima impresie este cam dezastruoasa. Plus ca te gandesti ca arata asa deoarece ii e lene sa ia masuri, sau a luat masuri, dar degeaba. Valabil si pentru baietii care isi etaleaza cu mandrie burta de bere, obtinuta in timp si cu mari sacrificii.
Defecte de care nu suntem constienti... Vorbim si scriem cu dezacorduri, cu cratime puse arbitrar, cand stim ca ar trebui ca in cuvantul ala sa existe o liniuta, dar nu stim exact unde, si cu virgule folosite intre subiect si predicat in special. In schimb, exista riscul sa fii catalogat "nerd" sau sa se considere ca te dai destept daca vorbesti corect. Asta e...
Preferintele muzicale sunt iar cu doua taisuri. Rockerii beau si fac scandal, rapperii is cu drogurile si cu femeile usoare, manelistii fac tot ceea ce fac rockerii si rapperii si in plus sunt inculti... Paranteza, m-au distrat intoteauna cei care "recunosteau" ca asculta manele, dar numai dupa ce au baut cate ceva. Nu stiu pe nimeni care sa fi recunoscut ca dupa trei beri asculta Vivaldi. Sau ca sa asculti manele trebuie sa fii ametit? Don't know...
Vicii. "Fumez, dar mama nu stie". "Am ajuns aseara cam ametit, noroc ca nu s-a prins tata". Aham, s-o credeti voi. Plus ca oricum vor afla/te vor prinde, mai repede sau mai tarziu.
Am ales exemplele aiurea, nu am dorit sa ofensez pe nimeni. Asadar, avem calitati, defecte si vicii. Ce facem cu ele?

Stereotipii

Inainte de a incepe, vreau sa va avertizez ca, in ciuda aparentelor, postul nu are tenta politica si nu face discriminari, ci prezinta obiectiv niste fapte.
Stereotipiile sunt periculoase. Sunt generalizari care nu inteleg de ce sunt folosite. Exemple comune la noi: maghiarii vor Transilvania; tiganii fura; moldovenii de peste Prut sunt rusi, iar moldovencele sunt fete cumsecade cu toti baietii (v-ati prins...). Eu cunosc mai multi maghiari care nu vor Transilvania, romanii fura si ei (chiar, in Vest se spune ca romanii fura, si asta ne deranjeaza, la naiba!), moldovenii sunt moldoveni, iar moldovencele darnice exista alaturi de romance, unguroaice, rrome etc.
De unde mi-a venit: discutam cu doi prieteni care venisera dintr-o delegatie de la Chisinau, si care se mirau de cata rusa se vorbeste pe acolo. Si eu am fost la Chisinau. Orasul mi-a placut, si m-am inteles si cu oamenii. Daca se vorbea rusa? Bineinteles, asa cum in Tg. Mures se vorbeste maghiara, de exemplu. Sau sarba vorbita pe malul Dunarii. Si? Trebuie sa tragem concluzii si sa punem etichete? Pentru asta exista politicieni (si) extremisti, eu nu am de gand sa ii ajut. Altfel, ar trebui sa ma mut in varf de munte sau pe o insula pustie.

Care este diferenta?

Se ia urmatorul post (exemplul este citat din memorie, dar isi pastreaza esenta): "Este ora 18, deja este intuneric. Am impresia ca ziua s-a terminat, insa mai am atatea lucruri de facut... Am fost azi la serviciu, a fost ok, m-am distrat cu colegii si nu m-am certat cu seful. Mai trebuie sa ajung la o intalnire unde am fost invitat si pe care nu pot si nu vreau sa o refuz..." Si se continua asa, cu descrierea unei zile care poate fi ziua oricaruia dintre noi, descriere adaptata personajului. Nimic deosebit. Daca postul are 3 vizionari si 0 commenturi, este al meu. Daca are sute de vizionari si minim 45 de commenturi, este al unei vedete (cu ghilimele sau fara, cum vreti voi). Asta este diferenta. Nu sunt vedeta, asadar. O fi bine? O fi rau? Don't know, don't care.

Haz de necaz preelectoral

Banc vechi, insa de acualitate: dupa facerea lumii, Dumnezeu se plimba prin toate tarile si le "mobileaza", alaturi, bineinteles, de Sfantul Petru. Ajungand in Romania, Dumnezeu spune: Asa, sa dam tarii asteia munti, ape, campii, mare, paduri... Sfantul Petru il intrerupe cu sfiala, intreband: Doamne, nu crezi ca e cam mult pentru o singura tara? La care Dumnezeu raspunde: Eeeei, stai sa vezi ce popor ii dau!

Nu ma las...

Am repetat azi pentru a mia oara discutia la care se pare ca eu si doi dintre prietenii mei ajungem inevitabil. Ca de ce ma tot leg de greseli de tipar din ziare si de la TV. Si pentru a mia oara, argumentul meu e acelasi: pentru ca lumea citeste ziare si se uita la filme, nu mai citeste carti si cu atat mai putin nu acorda atentie gramaticii. O gramada de personalitati publice ne demonstreaza zilnic ca poti ajunge sus si daca vorbesti sau scrii mai...aaaaa... hai ca v-ati prins ce vreau sa spun. Asadar, daca si in cele mai citite/vizionate "mass-medii" se scrie incorect, atunci cum puii mei se revolta unii si altii ca oamenii sunt tot mai becalizati ? (cred ca tocmai am inventat un cuvant. Bravo mie!).
Si putin ma intereseaza ca cei vizati sau cei responsabili nu imi citesc blogul, pierderea a a lor, si in al doilea rand, de data asta cu modestie, sunt citit de alti bloggeri, care poate au sau preiau si ei initiativa, si tot asa, reactie in lant sau principiul dominoului, poate schimbam ceva.
Oricum am constatat si cu alte ocazii ca romanii nu se mai pricep doar la fotbal si politica, ci la absolut orice. Exemplu obiectiv: recentul LHC si sfarsitul lumii, cu gauri negre cu tot. Exemplu subiectiv: teoria lui Darwin (recunosc, o slabiciune de-a mea) si discutia cu unul contra, care imi aducea argumente bine intemeiate (mda). M-a cam luat valul atunci, si am intrat in detalii putin, i-am pomenit pe Malthus, pe Wallace si pe Huxley, ca de ei mi-am adus aminte asa la repezeala, si omul meu a ramas initial blocat, dar si-a revenit si mi-a mai servit odata aceleasi argumente, dar in alta ordine...Sa fim seriosi. E foarte simplu, nu e nicio rusine sa nu le stii pe toate, dar e pacat sa nu recunosti asta si, cand ai ocazia si daca ai dorinta, sa taci si sa-i asculti pe cei care stiu. Dar e greu, ca avem si mandrie, si orgoliu, ne mai si supraapreciem un pic, ne mai zice mama ca suntem cei mai frumosi si inteligenti si gata. Fuck all that...
Hai ca ma duc sa fumez. Tigari, vreau sa spun, ca sunteti dintr-aia ce interpreteaza repede.

ATENTIE, POSIBIL AVERTISMENT!!!

Azi dimineata, venind taica-meu, pensionar cu vechime, din plimbarea zilnica de la piata, este oprit de un cetatean care conducea o masina combi - fara alte detalii, ca nu s-a gandit tata sa se uite mai atent:((( - si care, dupa ce l-a intrebat daca este pensionar, i-a spus ca are un cadou din partea doamnei Rozalia Biro. Cadoul, pe care i l-a si aratat in portbagajul masinii, consta dintr-un set de vase inox, un aspirator si inca o cutie cu continut neidentificat, pe care cetateanul, amabil, s-a oferit sa i le duca pana la domiciliu, in schimbul sumei modice de 2000 de RON (20 de milioane de lei vechi). In faza asta tata s-a prins si a renuntat, in ciuda faptului ca cetateanul s-a aratat foarte amarat ca nu-l poate ajuta astfel...
Asadar... atentie la cadourile cu iz electoral, mai ales la cele care trebuie si platite!

Putin despre turism

Toata lumea stie ca avem locuri faine in tara. Tot mai putine, e drept - defrisari, privatizari de terenuri etc. - dar exista. Toata lumea stie ca nu sunt exploatate asa cum s-ar putea si ar trebui. E clar, daca observam ca excursiile in strainatate au devenit nu un lux, ci o necesitate, daca vrei civilizatie si confort (daca ne facem noi de cacao, e alta poveste). Si, in lumina acestor fapte, m-a izbit un articol in care se scria, printre altele, si de turismul din Irlanda. Baietii aia au avut pana de curand probleme mari (IRA, atentate etc.) Acum, ca s-au linistit apele, si au primit fonduri, si au stiut sa le foloseasca, turismul lor s-a dezvoltat uimitor. Obiective turistice ar avea, ca e plin de ruine medievale pe-acolo, chiar daca multe sunt in "remote areas", cum ziceau chiar ei, adica in locuri izolate sau greu accesibile. Teoretic, ca te duc ei, daca ai chef. Insa ce m-a mirat/distrat a fost gaselnita (inovatoare? indrazneata? cum o fi, a functionat) de a organiza tururi in locatiile atentatelor celebre. A mers! Va dati seama daca aveau aia o delta sau niste Carpati la indemana?

Nasol.Totul si peste tot. Asadar, propun o enigma.

Pai acum ca ne omoara criza mondiala, care s-a suprapus cu succes peste cea nationala (actionand sinergic, ce ziceti, ce cuvinte imi vin in cap dupa trei cafele?)), si fotbalul a devenit un fel de spectacol in deschiderea main eventului care este meciul de box/K1/street fight si alte combinatii, si profesorii insista pentru marirea salariilor intrand in greve de tot felul, insa nu am auzit pe nimeni ridicand problema recuperarii orelor pierdute astfel (nu ca ar fi foarte important, intreb si eu asa, sa ma bag in seama), si saracii de noi suntem fraieriti in hipermarketuri in ciuda controalelor facute, m-am gandit sa va propun spre rezolvare un caz aparent rezolvat, care insa pe mine m-a umplut de mirare si m-a lasat confuz.
Asadar, in timp ce incepeam al doilea pachet de tigari al zilei (nu incepeti, ca stiu!) si butonam telecomanda, am prins o stire care relata cum un roman a fost omorat in bataie in Italia. Initial am vrut sa scriu despre asta, insa a fost omorat de alti romani, asa ca planul a cazut. Care este misterul, va intrebati? Pai, imaginile aratau politistii supraveghind portiunea de trotuar pe care se afla cadavrul, acoperit cu un cearceaf, normal. In timpul imaginilor, crainica relata cum saracul baiat a fost batut si injunghiat cu o sticla sparta, si a murit in drum spre spital, in ciuda ingrijirilor. Aaaaa.....what? Asadar, avem urmatoarele ipoteze. Fie sub cearceaf nu era un cadavru, ci...altceva, in ciuda sangelui prezent. Pentru reconstituire. Dar nu cred, ca nu asa se procedeaza. Fie politistii l-au acoperit crezand ca e mort, pana au venit medicii, s-au uitat si au spus "stati asa, ca nu e mort", apoi l-au urcat in ambulanta, unde a murit, dupa care l-au adus inapoi si l-au asezat in pozitia initiala, sau b), l-au coborat unde s-a nimerit si i-au chemat pe politisti acolo... Si mai putin credibil. Fie imaginile transmise nu aveau legatura cu stirea in sine. Nasol, vorba titlului, ca asta nu e stire TV. Fie...mai ziceti si voi, ca asta spuneam, sa dezlegati voi misterul. De preferinta inaintea OTV-ului!:)))
Si apropo de fumat si de reclamele alea cu imagini cutremuratoare de pe pachetele de tigari (cei sensibili acopera imaginile, noi astialalti le ignoram cu succes...), am vazut un tricou ce facea campanie impotriva fumatului intr-un mod mult mai simpatic, si mai de efect pentru mine, cel putin. Trata problema cu umor (negru), iar textul zicea, in traducere din memorie, "Aveti grija de cei care-si mai aprind inca o tigara. Ar putea fi ultima." Hmmm?

Inca una si ma duc

Bai frate, romanii aveau simtul umorului. Nu stiu unde a disparut, ca eu cel putin nu-l mai gasesc pe nicaieri. Numarul de bancuri, chiar si proaste, a scazut ingrijorator, iar cele care mai apar sunt intr-adevar niste bancuri de-a dreptul lacrimogene. Adica in cel mai rau caz te fac sa plangi, in cel mai bun caz nu starnesc nicio reactie. E ca in faza aia in care asculti un banc, dar nu iti dai seama ca s-a terminat, intrebi si tu, foarte inocent, "Si poanta?", iar ceilalti iti spun ca nu te-ai prins. Pai problema e ca m-am prins, dar nu mi-a venit a rade. Ori is eu prea serios asa, dintr-o data...
Whatever, am vazut ca exista o emisiune autohtona de stand up comedy pe HBO, si am vrut sa vad ce si cum. Greseala! Mare! Teme "care vand", respectiv sex si minoritati nationale, insa extrem de prost folosite. Repetarea obsedanta a cuvantului fucking nu mi se pare amuzanta. Nici un banc spus cu accent unguresc (prost imitat, de altfel). Macar bancul sa fi fost bun, sau nou, ca nu era nici una, nici alta. In schimb, publicul se distra; probabil erau platiti, altfel nu imi explic. Adica ar mai fi o varianta, dar care implica cuvintele "nivel", "inteligenta" si "lowest", daca tot folosim englezisme, si nu vreau sa-i jignesc pe cei din sala.
Nu am pretentia ca as fi bun comediant. Dar de aceea nici nu incerc. Hai, ca nu e greu. Lasati-i pe aia buni - care o fi ei - sa se ocupe de asta!

Nemultumiri

Vrei sa te angajezi. Indeplinesti cerintele legate de varsta, domiciliu, studii si permis de conducere, aptitudini PC si limbi straine etc. Esti angajat. Salariul iti convine (plecand de la principiul decat nimic, mai bine putin, plus ca, cine stie, poate vine si vreo marire...). Si aici incepe adevarata provocare. Colegi ciudati, sefi...despre ei, numai de bine:)))..., ma rog, afara-i vopsit gardu', inauntru-i leopardu'. Sa fie clar: exista si exceptii; nu peste tot e valabila sintagma "nu-ti convine, poti pleca". Dupa cum e clar ca nicaieri nu este perfect. Trebuie insa sa va analizati si sa va dati seama ce si cat sunteti dispusi sa inghititi - daca e cazul - pentru salariu, sau daca preferati un colectiv ok chiar daca banii sunt ceva mai putini, sau daca...completati voi restul variantelor.
Ce vreau sa spun de fapt, ca am fost cam incoerent pana acum: eu nu am intalnit un angajat pe deplin multumit. Nici macar cei care au salarii decente, ca acestia in schimb stau ore suplimentare, au delegatii sau teren sau mai stiu eu ce, iar sotii/sotiile lor nu prea sunt de acord cu asta. Nici cei care fac ceea ce le place, insa nu sunt satisfacuti financiar. Nici cei care lucreaza exact ce si-au dorit, pe banii pe care si i-au dorit, care insa vor tot mai mult...Nici "patronii" pe care poate ca ii vezi in cel de-al treilea BMW luat cu banii jos, insa se streseaza non-stop gandindu-se la pasul urmator, chiar daca acest pas este reprezentat de a patra masina.
Nici macar eu nu sunt multumit.

Obamania

Nu contest importanta alegerilor americane, nici premiera unui presedinte de culoare, nici mediatizarea rezultatelor. Insa ceea ce a urmat incepe sa fie exagerat. Am impresia ca exista un tabloid dedicat exclusiv lui Obama, familiei sale si tuturor lucrurilor legate de acestea; de la copii botezati dupa numele lui - nu doar la noi in tara! - la cursa pentru viitorul pet prezidential, totul cu lux de amanunte... Am prieteni care au chefuit bine cu ocazia anuntarii rezultatului alegerilor din SUA, insa care nu vor merge la vot aici. Asta nu mi se pare normal, mai ales ca niciunul dintre ei nu si-a anuntat intentia de a emigra in SUA, acum sau mai tarziu...

Crysis sau Far Cry 2

Da, stiu au aparut articole intregi dedicate acestui subiect, in reviste de specialitate, si vor mai apare. Insa o chestie pe care am vrut sa v-o spun este ca am jucat Crysis-ul de la cap la coada, e drept ca in cateva ore, insa fara probleme. (La fel si CoD IV, daca veni vorba). Insa FC2 este plin de buguri, eu de exemplu ramanand blocat la 88%, unde exista o usa care nu se deschide, cu toate ca e neaparat necesar sa faca asta. De pe forumuri am citit ca nu sunt singurul ramas aici. Si tot de acolo am aflat de alte cateva probleme (multe) de care, din fericire, nu avusesem parte. Dupa aparitia vreunui patch, mai vorbim. Pana atunci, daca aleg calitate vs cantitate...Crysis rules.
Ca fapt divers, problema unei usi care nu se deschide aparuse si in primul Stalker, dar acolo puteai rezolva situatia neortodox, cu cateva grenade. In FC2 nu merge asa, nu ca nu as fi incercat:)))

Ce chestie!

Am rasfoit un Bravo, in timp ce asteptam pe cineva! Mi-a atras atentia faptul ca 90% din propozitii se incheie cu semne de exclamare! Dar de ce?! Toate chestiile de acolo sunt supercool?! Sau senzationale?! Stiu!!! La adolescentii din ziua de azi trebuie sa strigi ca sa te bage in seama! Nici asa nu-i sigur, dar merita incercat!
Cam in aceeasi categorie, prietenul meu de la AXN, cel cu tastatura defecta, din care lipseste tz-ul, a fost retrogradat/promovat/transferat (?) la Axn Sci-Fi. Urmeaza Axn Crime, probabil, si dup-aia ciclul se repeta. Sau reuseste sa stranga intre timp vreo 30 de lei pentru o tastatura din aia simpla, dar functionala...