N-ai cu cine...

Conform devizei "Pâine şi circ", scăderea cantităţii de pâine este compensată de circ. Mult circ. Cât mai mult circ, că asta vinde. Limitele penibilului au fost depăşite de mult, au fost stabilite noi graniţe care sunt extinse cu spor on a daily basis.
Mădălina încă mai face valuri, i-a sărit în ajutor Tabără cu presupusul viol al unei fete de 12 ani, iar politicienii nu sunt iertaţi nici ei, chiar dacă sunt în vacanţă. Exemplul care m-a scârbit s-a derulat aseară pe o Antenă, cred că 2, unde Badea şi alţi câţiva "analişti", în lipsă de subiecte recente, se amuzau teribil vizionând fotografii cu Boc în diverse ipostaze şi la diverse vârste. Păi da, e o manifestare intelectuală supremă să râzi de faţa altuia, chiar dacă nici tu, la rândul tău, nu eşti rupt din soare. Parcă erau puştani care îşi arătau unul celuilalt poza din buletinul proaspăt ridicat de la poliţie: "Bueeeei, ce meclă ai! Hihihi...". N-ai cu cine... dar nici pentru cine, din câte se pare.

Chestiuţe

Căscam la un moment dat gura printr-un raion de cosmetice, în aşteptarea unui coleg. Hmmm, pastă de dinţi "for tobacco and coffee stains removal". Iau cutia să citesc ingredientele şi la instrucţiuni scrie cum cantitatea de pastă de dinţi trebuie să aibă mărimea unui bob de mazăre pentru copiii sub şase ani. OK, ştiam că puştii de azi sunt precoce, dar încă nu am văzut vreun copil de cinci ani insistând să aibă pastă care să îi cureţe dinţii de petele rămase de la cafeaua de dimineaţă şi de la ţigările din wc-ul grădiniţei. Dar asta nu îmseamnă că nu or exista...
Îmi plac pantalonii stil "militar", cu 400 de buzunare. Pentru că (îmi) sunt utili. De aia m-am mirat puţin văzând un tip cu astfel de pantaloni care ţinea în mâini două mobile, un portofel, două seturi de chei şi ochelarii de soare, în timp ce pantalonii îi fâlfâiau graţios în jur. Probabil îi purta deoarece sunt la modă (cred), dar dacă tot îi ai, de ce nu i-ai folosi la capacitate maximă?

Tot cald

Dar m-am adaptat. Ca rezumat al ultimelor zile, nu am cu ce să mă laud. De altfel, ăsta e şi motivul absenţei din ultima săptămână. Nimic nu mi-a atras atenţia în mod special. Poate doar, fugitiv, tiparul clasic al morţii Mădălinei, despre care era inevitabil să nu înceapă showul, of course după înmormântare, că cică păstrăm astfel o poleială de decenţă. Acum, că e în groapă, începem: interviuri cu soţul îndurerat care descrie cu detalii ce şi cum, "opoziţia" care e convinsă că sinuciderea a fost determinată într-o măsură mai mare sau mai mică de soţ, cohorte de psihologi cu/fără experienţă care îşi dau şi ei cu părerea, şi ce m-a distrat cel mai mult, ca să zic aşa, reportajele de la ştiri care brusc , fără nicio legătură (aham...), mă informează zilnic ba despre procentul depresivilor din ţară, ba despre metode de depistare precoce a semnelor de depresie, ba sfaturi utile în caz de, şi toooot aşa. Adică a trebuit să moară o celebritate ca să devenim conştienţi de depresivi şi de cum s-ar putea ei ajuta. Păi, să facă bine să moară o celebritate la inundaţii, să realizăm de ce ne trebuie diguri, o alta să moară în accident rutier (aaa, asta a fost. Şi nu s-a rezolvat problema... Mda, mi se dărâmă teoria). Ei hai, că mă mai gândesc la ceva soluţii.

Caaaaald....

V-am spus că o să vină canicula. Nu m-aţi crezut, că pe vremea prognozei mele era nebunie cu curcubeul de coduri de inundaţii. Las' că avem acum 35 de grade, în creştere. Aici, cel puţin.
Consecinţa directă e că mă scurg încet sub scaun,dar fac eforturi să rezist eroic. Până una alta, să vă spun încă o traducere simpatică (a se citi "de tot râsul"): e vorba de celebrii US Marines, iar personajul din film (nu contează care) îşi arată la un moment dat tatuajul cu Marines şi spune plin de mândrie: "Semper fi!". Ei, ghiciţi cum a fost tradus? Nu aveţi cum, aşa că vă spun eu: "Simplifică!".
Mai bine aţi simplifica voi ăştia de pe la diverse televiziuni schema de personal, umblând pe la traducători, corectori şi ce mai aveţi pe acolo. Sau măcar testaţi-i înainte de angajare, ce ziceţi?
Vă las, îi musai să merg să mă hidratez...

Happy birthday

...to me. Da, mâine, 13, e ziua mea minunată. O voi sărbători prin muncă, probabil, şi apoi nu ştiu, o bere sau un suc la vreo terasă apropiată de domiciliul personal. Mă voi gândi la planurile avute şi realizate sau nu, o să fiu deprimat vreo 5 minute, apoi o să fac alte planuri (degeaba, bineînţeles, dar e ceva instinctiv), şi gata. Până la anul, linişte şi pace.

Şi acum ce fac ?

Am terminat liceul şi sunt printre fericiţii care au luat bacul. Nu e relevant cum şi cu ce medie, l-am luat, da? Ce fac mai departe? Normal, dau la facultate. În primul rând, încerc să mă înscriu la cât mai multe facultăţi pot, în funcţie de rezultate aleg eu dup-aia la care rămân. Nu are nicio importanţă că specializările cuprind aproape toată gama, de la medicină la politehnică, îs multilateral dezvoltat şi şi mă descurc indiferent de situaţie.
Un criteriu important este ca la respectivele facultăţi să se intre prin concurs de dosare, nu în urma vreunei, Doamne fereşte, admiteri. Pentru că, de exemplu, "Am vrut ASE, dar nu mai merg acolo pentru că se dă admitere, şi eu nu vreau admitere", citatul aparţine unei proaspete absolvente de liceu bine îmbrăcată şi vorbind foarte afectat, habar nu am de ce.
Dacă risc la admitere, înseamnă că fie am luat meditaţii în ultimul milion de ani, fie aleg respectivul profil nu pentru că mi-ar plăcea să profesez ulterior în domeniu, ci pentru că, urmează un nou citat, "este o meserie care merge şi pe timp de criză".
Ar fi, of course, şi minoritarii care merg exact la profilul care le place cu adevărat şi pentru care au reale aptitudini, şi se înscriu acolo indiferent de modalitatea de admitere, gândind naiv că apoi vor întoarce lumea pe dos şi vor fi adevăraţi profesionişti în domeniu (nu e exclus, cît timp există opţiunea "dincolo"), după care ajung să se întrebe după câţiva ani cine naiba i-a pus să facă ani de şcoală degeaba... Mă rog, asta ar fi altă discuţie.
Concluzia ar fi că majoritatea viitorilor absolvenţi de studii superioare, ca şi generaţiile din ultimii ani, vor pierde un timp preţios frecând băncile din aule din motive pe cât de diverse, pe atât de greşite. Cu excepţiile de rigoare, bineînţeles. Excepţii care, prin definiţie, sunt puţine. Prea puţine. Viitorul sună şi mai bine acum.

Prea mult

Sunt iubitor de animale, dar în limitele decenţei. Nu sunt radical, nu mă leg cu lanţuri de copaci şi nu salvez o sută de câini vagabonzi cu orice riscuri. Însă să îi bagi câinelui o vuvuzelă în faţă şi să te strici de rîs văzând că bietul animal se pişă la propriu pe el de frică, din cauza zgomotului, mi se pare o cretinătate. Nu mai mare decât tâmpenia acelora care mai şi promovează clipul, că e funny. Nu-i aşa, eternule JB?

Cool, frate

Cea mai scăzută rată de promovabilitate la bac din ultimul deceniu. Ba că reformele repetate, ba că greve, ba că profii îs naşpa, ba că elevii nu învaţă mai nimic... De data asta, contrar principiilor mele, fac abstracţie de cauze şi mă concentrez asupra efectului. Aşadar, cea mai scăzută rată de promovabilitate la bac din ultimul deceniu. Viitorul sună bine.

"Se ezistă o soluţie"

Ca de obicei, o dată cu soarele puternic au apărut şi omniprezenţii ochelari de soare, purtaţi pe frunte în timpul zilei, chiar dacă posesorii nu văd mai nimic din cauza luminii puternice, şi puşi pe nas seara, în cluburi. Ei bine, s-a găsit o soluţie. Azi am văzut o gagică având ochelarii de soare folosiţi drept cordeluţă şi, atenţie!, a doua pereche de ochelari de soare folosiţi corespunzător în scopul lor natural. Ei, ce spuneţi de asta?

Două pe FFWD

Repede, că îs pe fugă, vă zic io dup-aia de ce. Una dintre cele mai mişto propoziţii văzute recent la TV începea cu "Doi motociclişti pe motociclete...". Hai, că e faină!
Şi un alt gând, de care ori am mai scris, ori am avut intenţia, dar n-am materializat-o. În caz de variantă a), scuzaţi repetiţia. Vă daţi seama ce nasol tre' să fie să te recunoască lumea doar prin asociere cu altcineva/altceva? Mă refer în special la "vedete". Exemplu recent: "...e prezentă şi Sorana." "Care Sorana?" "Aia mă, ex ASIA" "Aaaaa..." (eventual "Aaaaa, care ASIA?")
Pa, am fugit!