luni, 31 mai 2010

Locul III şi comentariile aferente

Da, despre Eurovision. Locul III este OK pentru noi, şi cred că sunteţi de acord. Bineînţeles că au apărut şi discuţii, nu se putea altfel, dacă merita Germania locul I şi aşa mai departe. Nesemnificativ. Însă ceea ce m-a enervat la maxim au fost comentariile absolut deplasate, ca să nu folosesc cuvinte mai dure, ale lui Leo, sau cum naiba îl cheamă. Dude, mai ales în timpul anunţării voturilor, parcă era high, vorbea fără el, se lega de fiecare prezentator în parte, cu sau fără motiv... Oribil! Vorba reclamei, să i se taie capul. Şi sper să nu-l mai aud vreodată.

vineri, 28 mai 2010

Bine am revenit

Plecat în Anglia 5 zile. Frumoooos. Revin cu impresii mai detaliate, dar pe total general mi-a plăcut.
În altă ordine de idei, au început să moară pe capete personalităţi din diverse domenii. Paul Gray "The Pig", bassistul de la Slipknot, şi al nostru Jean Constantin. RIP Paul, şi maestre, vei lipsi unei ţări întregi...

vineri, 21 mai 2010

De actualitate

Citeam într-un cotidian local de ieri (JB, pentru cei de aici)un articol despre Nicholas Cage. Îmi place ca actor şi în consecinţă voiam să aflu noutăţi relevante. Dar mi-a trecut rapid pofta de informaţii proaspete când am dat peste o frază care începea cam aşa: "Actorul, care în prezent filmează pentru pelicula Bad Lieutenant...". Say what? Bad Lieutenant a ieşit în 2009, şi, conform IMDB, nici vorbă de vreo continuare sau vreun nou film de-al lui Cage care să aibă vreo asemănare cât de vagă cu locotenentul cel rău.
Prin extrapolare, vă e clar că trebuie să tratez informaţiile din JB cu mare atenţie. Prima dată trebuie să şterg praful de pe ele.

marți, 18 mai 2010

Cam repede...

Nu a trecut nici o luna de la decesul lui Steele, ca acum a murit alta legenda a rockului, Ronnie James Dio. E adevarat si ca avea o varsta, si ca era bolnav, insa oricum... RIP.
Ca paranteza, sunt convins ca aici, pe plaiurile mioritice, o veste de genul asta nu are un impact echivalent cu anuntul mortii vreunui manelist de top, care s-ar solda probabil si cu o zi de doliu national (neoficiala, insa starea de spirit a majoritatii populatiei ar fi dezastruoasa). Whatever.

sâmbătă, 15 mai 2010

Hello

Scuzaţi absenţa, am fost implicat în diverse chestii cotidiene care fie nu mi-au lăsat răgazul necesar să mai scriu una-alta, fie mi-au diminuat cheful de blog până la dispariţie. Un astfel de motiv recent este corespondenţa cu un prieten plecat de un milion de ani pe alte meleaguri, asiatice mai precis, care îmi scria acum vreo două zile că a realizat că nu e ok să lucreze ca apucatul câte 11 ore pe zi şi s-a hotărât să ia o pauză de vreun an, aşa, în care să se relaxeze. Dilema lui consta în alegerea locaţiei: să fie Tokio sau Paris?
Ca tot românul, i-am zis câteva urări tradiţionale şi i-am transmis să nu mă mai conturbe cu prostii de genul ăsta. Că trebuie să lucrez.

luni, 3 mai 2010

Ha ha, îi musai să vă spun şi asta

Numa' ce am văzut că pe blog, la publicitatea băgată de Google, apare un site care îmi promite ferm că "vorbeşti şi scri corect limba engleză în X zile". No comment.

Aiureli

De un timp încoace tot prind în tramvai un nene dizabilitat psihic care suferă de diverse probleme, în funcţie de zi, probleme pe care le exprimă prin viu grai, nu că ar interesa pe cineva. Săptămâna trecută, fraza repetată cu obstinaţie era "Vine seara, unde dorm?". Azi dimineaţă, pe tot parcursul traseului ne-a informat pe toţi cei din vagon că "Mi-e sete. Sete. Lapte. Lapte. Mai mult, să fie mai mult." Păi ce să zic, la toţi ne e greu... Probabil mâine îi va fi foame, iar apoi va avea nevoie de ţigări, şi tot aşa. De fapt, cred că sunt mult mai mulţi care au aceleaşi probleme, însă nu au ajuns în faza în care să cedeze complet. Dar nu e prea târziu.
Apropo de traseul domiciliu-serviciu-domiciliu, am urmărit cu interes evoluţia unui magazin situat pe traseul menţionat, care a început având scris pe vitrine "Totul la 10 lei". A urmat 10 şi 12 lei, apoi şi 15 lei. Acum, preţurile afişate sunt de 12, 15, 18, 20, 25 şi 30 lei. Aproape că nu mai vezi interiorul magazinului de câte cifre sunt lipite. Când va atinge pragul psihologic de 50, voi bea o bere în cinstea afacerii prospere.
Şi nu, nu am fost plecat nicăieri de 1 Mai.