Scuzaţi absenţa, am fost implicat în diverse chestii cotidiene care fie nu mi-au lăsat răgazul necesar să mai scriu una-alta, fie mi-au diminuat cheful de blog până la dispariţie. Un astfel de motiv recent este corespondenţa cu un prieten plecat de un milion de ani pe alte meleaguri, asiatice mai precis, care îmi scria acum vreo două zile că a realizat că nu e ok să lucreze ca apucatul câte 11 ore pe zi şi s-a hotărât să ia o pauză de vreun an, aşa, în care să se relaxeze. Dilema lui consta în alegerea locaţiei: să fie Tokio sau Paris?
Ca tot românul, i-am zis câteva urări tradiţionale şi i-am transmis să nu mă mai conturbe cu prostii de genul ăsta. Că trebuie să lucrez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu