De un timp încoace tot prind în tramvai un nene dizabilitat psihic care suferă de diverse probleme, în funcţie de zi, probleme pe care le exprimă prin viu grai, nu că ar interesa pe cineva. Săptămâna trecută, fraza repetată cu obstinaţie era "Vine seara, unde dorm?". Azi dimineaţă, pe tot parcursul traseului ne-a informat pe toţi cei din vagon că "Mi-e sete. Sete. Lapte. Lapte. Mai mult, să fie mai mult." Păi ce să zic, la toţi ne e greu... Probabil mâine îi va fi foame, iar apoi va avea nevoie de ţigări, şi tot aşa. De fapt, cred că sunt mult mai mulţi care au aceleaşi probleme, însă nu au ajuns în faza în care să cedeze complet. Dar nu e prea târziu.
Apropo de traseul domiciliu-serviciu-domiciliu, am urmărit cu interes evoluţia unui magazin situat pe traseul menţionat, care a început având scris pe vitrine "Totul la 10 lei". A urmat 10 şi 12 lei, apoi şi 15 lei. Acum, preţurile afişate sunt de 12, 15, 18, 20, 25 şi 30 lei. Aproape că nu mai vezi interiorul magazinului de câte cifre sunt lipite. Când va atinge pragul psihologic de 50, voi bea o bere în cinstea afacerii prospere.
Şi nu, nu am fost plecat nicăieri de 1 Mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu