Noroc

Scad salariile, scad pensiile, cresc taxele, creşte TVA-ul, creşte euro, 2011 o să fie mai nasol decât 2010... Noroc cu mondialele de fotbal, pentru microbişti cel puţin, şi cu câte un eveniment din ăsta ce mai deviază protestatarii şi le dă alte motive de nemulţumire. Mă refer, bunînţeles, la supermediatizata arestare otevistă. Vă daţi seama ce o să fie de acum încolo pe postul ăla? Martiraj în direct, cel puţin 100 de episoade senzaţionale, cu martori, nepoţii martorilor, mă rog, reţeta cunoscută.
Să lăsăm prostiile, să ne destindem cu nişte reclame mişto. Cum ar fi aia de la pasta de dinţi ce îţi calmează instant durerile (dentare, normal). Prima şmecherie este că scrie mic-mic în josul ecranului că rezultatele pot varia individual. Aşa că nu săriţi, tot algocalminu' şi în final nenea dentist te scapă de durere. A doua fază care mi-a plăcut este că expertul ăla sau reprezentantul de vânzări întinde tacticos potenţialelor victi... potenţialilor clienţi spre încercare pasta de dinţi şi o periuţă aferentă. Ce să vezi însă? Oamenii îşi bagă deştele-n gură şi se freacă vârtos cu pasta în sus şi-n jos, ignorând total periuţa şi eventuala ei utilizare. N-ai cu cine, nişte ţărani...
Booon. Vorbind de dinţi, să trecem la dulciuri. Vaca mov are un nou produs, biscuiţi cu ciocolată. Pe care îi oferă spre degustare - nu vaca, ci o vânzătoare - într-un stabiliment pe firma căruia scrie într-o superbă cacofonie, probabil pentru creşterea apetitului, "M*lka - cofetărie". Na, a trebuit să menţionez firma, că nu-mi ieşea cacaoa.
Încă una, până ţin minte. Asta a descoperit-o un prieten, întâmplător. Şi e dovada că marile minţi gândesc la fel. Sper, că dacă nu, e furăciune. Nu că ar fi prima sau unica, dar oricum.
Ştiţi reclama cu automobilul R****lt care se hurducăie printr-un Bucureşti de altădată, atrăgând toate privirile. Ia căutaţi pe net clipul de promovare pentru BMW din 1993, o să găsiţi unul cu exact aceeaşi idee. Da, ar fi trebuit să pun direct linkul. Dar nu am chef să caut acum, mai faceţi şi voi ceva.

Rezultat nefericit

Nu m-am putut abţine să nu scriu despre faza cu cea mai senzuală Simona. Şi iată cum, fără să mă gândesc la aşa ceva, aproape mi-am dublat traficul pe blog. De acum încolo, dacă voi mai avea subiecte asemănătoare, voi face descrieri plastice ale personajelor în loc să dau nume. Nu de alta, dar prefer calitatea în locul cantităţii, cel puţin în situaţia asta.

Badigardu' meu preferat

L-am văzut azi dimineaţă în tramvai. Purta uniformă din aia de culoare incertă, bordo-vişinie, oribilă în orice caz. Avea în jur de 50 de ani (mai degrabă cu plus decât cu minus). Era obez cu certitudine. Deja transpira şi respira destul de greu, pe gură, cu toate că încă nu era chiar atât de cald şi era aşezat. Pe scaun. Loc rezervat pentru handicapaţi (nu ştiu dacă şi-a ales locul ăla cu bună ştiinţă sau involuntar). Probabil că în caz de "acţiune", fie cade pe săracu' infractor care nu se mai poate mişca, fie se blochează voluntar în poarta instituţiei păzite până vin "organele", timp în care nimeni nu iese, nici nu intră. Bine, normal ar fi ca în cazul ultimei variante să vină primii cei de la descarcerare. Dar ce ştiu eu...

Fan adevărat

Da, ştiu, sunteţi sătui până-n gât (sau nu) de senzuala Simonă. Însă nu am cum să trec peste ştirea că un rrom şi-a botezat pruncul, flăcăul, băiatul (aţi înţeles, da?) Simon Sensual. Ăsta fan adevărat, schimbă sexul (doar al numelui, dar e un început promiţător) din dragoste adevărată... Aaaa, şi dacă am reţinut corect, Simona a fost naşă.

Întrebări. Nu existenţiale, ci pur şi simplu.

1. Ce e ăla supraerou (normal, traducerea superhero-ului) şi dacă supraeroul e mai tare sau nu decât un supererou din ăsta obişnuit, de duzină ?
2. Cam câţi ani estimaţi că va mai fi folosită pentru aproape orice scuza cu "Ştiţi, e criză..."? Ca opinie personală, aştept cu nerăbdare să se facă o legătură logică între criză şi revoluţia din '89, că în rest treaba merge ca şi cu "crastavetele" lui Caragiale.
3. E adevărat că, în ciuda faptului că intrăm imediat în luna iulie, vom fi surprinşi complet nepregătiţi de un ipotetic val de caniculă ? (păi nu, cine a mai auzit caniculă în iulie, mai ales în ultimii ani ?)
4. To be continued (?)

Faţă de...

...cât era acum un an.

Cum a crescut Grim

Aşa arată căţelu' acum.

Adaptare ?

La ştirile televizate aud tot mai des expresii de genul "pentru mai multe detalii despre ştirea X accesaţi siteul nostru"; în presa scrisă, "interviul în întregime, alături de imagini luate la evenimentul Z, pe adresa de web...".
Printre chestiile ăstea apar presărate articole care prevăd cu tot mai multă claritate şi precizie faptul că internetul va înlocui mijloacele clasice mass media.
Deci, adaptare la prezent sau... ?

Fără titlu, că nu am inspiraţie

Mai demult urmăream cazurile rezolvate de dr. G, doamna legist de pe Discovery. Parţial din curiozitate, parţial deoarece la orele când devin insomniac e relativ dificil să găseşti ceva interesant la TV. Partea morbidă din mine era mereu uşor dezamăgită deoarece din autopsiile ca atare nu vedeai nimic, totul era blurat cu profesionalism. Nu vedeai şi tu un plămân perforat, o arteră obturată, nimic.
Aseară, în timp ce butonam telecomanda cu scopul declarat de a prinde ceva ştiri, am rămas blocat preţ de un minut pe Euforia, care transmitea vesel o operaţie de refacere a peretelui abdominal, cu liposucţie inclusă. Ce blur, frate? Primplanuri peste tot, să înţelegi tehnica în profunzime şi să nu ai întrebări la sfârşit. Asta nu e o problemă în sine, ci cifra 12 atârnată în colţul ecranului. Aşadar, la 12 ani nu ai voie să îţi traumatizezi psihicul fragil cu vreun horror categoria B, în schimb ai voie să te pregăteşti intens pentru o carieră în chirurgie... Educativ? Sau absurd?

UK

Acum, că mi s-au sedimentat puţin impresiile despre englezi, aş putea să scriu un mic eseu care ar conţine toate platitudinile deja cunoscute ale unui român ajuns pe alte meleaguri. Decât aşa, mai bine spun că nu am văzut câini cu covrigi în coadă. De fapt, nu am văzut deloc câini. În cele cinci zile petrecute acolo, nu am auzit niciun claxon de şofer grăbit şi furios. Nu exagerez. Am fost asaltat de expresii folosite invariabil de toţi cei cu care am intrat în contact, expresii de genul Hello, Thank you, Sorry, Good bye, You're welcome şi alte nebunii de genul ăsta. Asortate cu zâmbete mai mult sau mai puţin profesionale, dar zâmbete. Or fi englezii reci şi distanţi, dar eu nu i-am întâlnit decât pe ăştialalţi, prietenoşi şi vorbăreţi. Şi aşa mai departe...
O primă concluzie ar fi că nici "dincolo" nu e raiul pe pământ, dar părţile lor rele sunt mai bune decât părţile noastre rele, iar părţile lor bune...