Acum, că mi s-au sedimentat puţin impresiile despre englezi, aş putea să scriu un mic eseu care ar conţine toate platitudinile deja cunoscute ale unui român ajuns pe alte meleaguri. Decât aşa, mai bine spun că nu am văzut câini cu covrigi în coadă. De fapt, nu am văzut deloc câini. În cele cinci zile petrecute acolo, nu am auzit niciun claxon de şofer grăbit şi furios. Nu exagerez. Am fost asaltat de expresii folosite invariabil de toţi cei cu care am intrat în contact, expresii de genul Hello, Thank you, Sorry, Good bye, You're welcome şi alte nebunii de genul ăsta. Asortate cu zâmbete mai mult sau mai puţin profesionale, dar zâmbete. Or fi englezii reci şi distanţi, dar eu nu i-am întâlnit decât pe ăştialalţi, prietenoşi şi vorbăreţi. Şi aşa mai departe...
O primă concluzie ar fi că nici "dincolo" nu e raiul pe pământ, dar părţile lor rele sunt mai bune decât părţile noastre rele, iar părţile lor bune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu