Badigardu' meu preferat

L-am văzut azi dimineaţă în tramvai. Purta uniformă din aia de culoare incertă, bordo-vişinie, oribilă în orice caz. Avea în jur de 50 de ani (mai degrabă cu plus decât cu minus). Era obez cu certitudine. Deja transpira şi respira destul de greu, pe gură, cu toate că încă nu era chiar atât de cald şi era aşezat. Pe scaun. Loc rezervat pentru handicapaţi (nu ştiu dacă şi-a ales locul ăla cu bună ştiinţă sau involuntar). Probabil că în caz de "acţiune", fie cade pe săracu' infractor care nu se mai poate mişca, fie se blochează voluntar în poarta instituţiei păzite până vin "organele", timp în care nimeni nu iese, nici nu intră. Bine, normal ar fi ca în cazul ultimei variante să vină primii cei de la descarcerare. Dar ce ştiu eu...