Am terminat liceul şi sunt printre fericiţii care au luat bacul. Nu e relevant cum şi cu ce medie, l-am luat, da? Ce fac mai departe? Normal, dau la facultate. În primul rând, încerc să mă înscriu la cât mai multe facultăţi pot, în funcţie de rezultate aleg eu dup-aia la care rămân. Nu are nicio importanţă că specializările cuprind aproape toată gama, de la medicină la politehnică, îs multilateral dezvoltat şi şi mă descurc indiferent de situaţie.
Un criteriu important este ca la respectivele facultăţi să se intre prin concurs de dosare, nu în urma vreunei, Doamne fereşte, admiteri. Pentru că, de exemplu, "Am vrut ASE, dar nu mai merg acolo pentru că se dă admitere, şi eu nu vreau admitere", citatul aparţine unei proaspete absolvente de liceu bine îmbrăcată şi vorbind foarte afectat, habar nu am de ce.
Dacă risc la admitere, înseamnă că fie am luat meditaţii în ultimul milion de ani, fie aleg respectivul profil nu pentru că mi-ar plăcea să profesez ulterior în domeniu, ci pentru că, urmează un nou citat, "este o meserie care merge şi pe timp de criză".
Ar fi, of course, şi minoritarii care merg exact la profilul care le place cu adevărat şi pentru care au reale aptitudini, şi se înscriu acolo indiferent de modalitatea de admitere, gândind naiv că apoi vor întoarce lumea pe dos şi vor fi adevăraţi profesionişti în domeniu (nu e exclus, cît timp există opţiunea "dincolo"), după care ajung să se întrebe după câţiva ani cine naiba i-a pus să facă ani de şcoală degeaba... Mă rog, asta ar fi altă discuţie.
Concluzia ar fi că majoritatea viitorilor absolvenţi de studii superioare, ca şi generaţiile din ultimii ani, vor pierde un timp preţios frecând băncile din aule din motive pe cât de diverse, pe atât de greşite. Cu excepţiile de rigoare, bineînţeles. Excepţii care, prin definiţie, sunt puţine. Prea puţine. Viitorul sună şi mai bine acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu