...dar nu mă interesează, isteria este oricum prea mare pe temă (cu toate că parcă şi-a mai pierdut din puteri comparativ cu anii trecuţi; o fi tot criza de vină).
În schimb, iată că am deja, să vedem, patru zile la noul job. Dintre care nu mi-a plăcut niciuna, şi nici nu prea sunt perspective să se întâmple una ca asta. Motivul e simplu: nu e vorba de colectiv, care e super OK, ci de o muncă ce presupune să faci toată ziua exact ce nu îţi place să faci. Pentru un salariu din care mă gândesc cu groază că nu voi putea să acopăr cheltuielile lunare obligatorii şi să şi supravieţuiesc. E adevărat că în acest timp căutarea unui loc de muncă mai rezonabil continuă, însă nu trece o zi în care să nu îmi treacă prin cap de cel puţin o duzină de ori dacă nu ar fi fost mai bine să caut, dar de acasă. Aş fi fost stresat şi aşa, însă doar de situaţia în sine, nu şi de stresul suplimentar de la muncă. Habar nu am, sunt confuz zilele ăstea. Şi stresat.
2 comentarii:
Ma bucur si eu ca anul acesta am scapat de indigestia de inimioare si cupidoni. Eu recunosc ca am primit cel mai tare e-mail de V-Day, sa rad cel putin pana la Dragobete, care e mai neaos.
Bafta sa-ti gasesti un job care sa ti se potriveasca mai bine!
C
Am reuşit să scap de V Day fără complicaţii. Good for me. Despre job, săpăturile continuă într-un ritm frenetic.
Trimiteți un comentariu