In urma unei monitorizari involuntare a unei treceri pietonale pe care is nevoit sa traversez zilnic de cel putin doua ori - o trecere destul de problematica, mai ales acum, cand o banda a strazii este si ingustata din motive de reparatii intensive - mi-am dat seama ca majoritatea pietonilor care risca traversari spectaculoase printre masini in viteza sau pe culoarea rosie a semaforului "ca nu vine nimic", respectiv "las' ca avem timp pana ajunge ala" fac parte din cele mai defavorizate categorii pentru genul asta de sport extrem: batrani in carje, mame cu copii mici in brate, babute cu 'jde mii de plase in maini, "domnisoare" cu tocuri kilometrice, adica exact persoane care la o adica, daca ar trebui sa o ia brusc la fuga... ar avea surprize. Asta asa, ca sa nu avem dubii ca si pietonii pot face lucruri traznite.
Alta chestie: nu inteleg mecanismul conform caruia atributele (cel putin alea teoretice) profesionale ale parintilor sunt automat proiectate asupra copiilor. "Ai auzit de x, baiatu' lu' politistu' ala de la rutiera, a avut accident de masina". So what? Care e legatura? Fata popii trebuie sa fie neaparat cuminte si virgina pana la intemeierea unei familii, baiatul doctorului sau al avocatului trebe musai sa fie inteligent, iar de esti odrasla de politist e clar ca esti un exemplu viu de onestitate si corectitudine. Si invers, cu "calitatile" negative. Nu zic, exista o oarecare logica, insa nu e o lege batuta in cuie, exceptii in ambele sensuri existand fara numar. Si totusi...
In incheiere, intrebare: voi ati vazut pana acum placintarie coreeana? Eu nu, pana ieri, cand am vazut o firma noua care are o gramada de caractere dintr-alea de-ale lor, iar dedesubt scrie frumos "Placintarie". Deeeci...? Ati vazut sau nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu