Jurnal de bord I

Pregătirile pentru plecarea de acasă pentru o perioadă de 3 luni sunt gata. Verific dacă tot ceea ce trebuie închis e închis, dacă ceea ce trebuie deschis e deschis – asta e uşor, nimic nu trebuie lăsat deschis – şi... go!
Prima staţie: autogara Oradea. Afară e cald, suficient de cald încât să pot aştepta afară cursa pentru Cluj. Ups... afară nu sunt bănci. Nu-i nimic, mă amplasez strategic lângă un perete mai ferit de ruta călătorilor care merg la toaletă/după cafea-ceai-mâncare/ziare-reviste şi fumez. Apar băieţii
cu alba-neagra, dar nu sunt doritori. Unul dintre ei se apropie şi îmi cere un foc. Încearcă să lege o conversaţie, dar din răspunsurile mele monosilabice îşi dă seama că nu am chef de aşa ceva şi pleacă. Unuia dintre ei îi sună mobilul şi pleacă toţi deodată.
Apare şi microbuzul meu. Puţini pasageri, dar cu multe bagaje. Şoferul le aranjează în spaţiul aparent neîncăpător din spatele maşinii. Se pare că uşa nu se va închide. Oh, ba da, trebuie doar puţin trântită. Bagajele se mulează după forma uşii. Sunt bucuros că nu am nimic fragil în valiză...
Cluj. E frig, diferenţa de temperatură după doar trei ore de mers e foarte mare, după părerea mea. Aici am de aşteptat o oră jumate, însă autocarul Cluj-Chişinău este deja aici, aşa că scap de toate bagajele voluminoase şi mă pot şi eu încadra la rândul meu în circuitul toaletă/după cafea-ceai-mâncare/ziare-reviste.
Pornim. Şoferul pune la TV un film. OK... aaa, nu, nu e OK deloc, filmul e sincronizat în rusă. Asta e...
Ajungem în vamă, trecem fără probleme. Apoi, în Chişinău, după...să vedem...13 ore de mers. O dată coborât, mă întind în toate direcţiile încercând să scap de amorţeala generală, însă îmi aduc aminte că mai am un drum de 50 de minute până în Orhei, destinaţia finală.
Mă întâlnesc cu cel care trebuia să mă aştepte, şi este suficient de amabil încât să mai stea 10 minute după mine, cât să mai fumez o ţigară.
Buuun, am ajuns în sfârşit în Orhei. Ziua asta voi dormi.
Welcome to Republic of Moldova...