Per total, ultimii doi ani din viaţa mea au fost destul de agitaţi şi de tulburi. Am avut parte de câteva schimbări majore, prin "câteva" înţelegând, subiectiv, un număr peste limita legală admisă. Fiecare dintre aceste schimbări mi-a închis câteva uşi în nas, deschizând în schimb câte o nouă portiţă, pe care a trebuit să o transform într-o uşă adevărată, matură. Moment în care... aţi ghicit, o nouă schimbare, o nouă portiţă... Însă niciodată până acum nu am resimţit atât de acut sentimentul acela de "a o lua de la zero". Până acum, în ciuda tuturor schimbărilor, aveam o bază micuţă, dar solidă, care îmi permitea să iau din nou startul. Acum însă sunt pe cale de a pierde exact baza asta. Şi nu ştiu dacă e bine sau nu, şi nu ştiu cum mă simt, nesigur?, speriat? entuziasmat?, încrezător într-un viitor ipotetic mai bun?, toate astea la un loc?, confuz, într-un cuvânt?
Poate e mai bine să mai aştept puţin, până mi se filtrează puţin trăirile, şi apoi să privesc situaţia actuală cu mai mult accent pe raţiune. Căci, nu-i aşa, baza a murit, trăiască baza! (?!?)
PS. Scuzaţi incoerenţa.
2 comentarii:
Sper ca intre timp ti-ai gasit o baza noua sau ti-ai regasit vechea baza. Eu as vota pentru ceva nou, oricum, noroc mult (ca bani si sanatate aveau si cei de pe Titanic si la ce le-a folosit?)
C
Merci pentru incurajari, cat despre noua baza, vezi postarea de mai sus, si cele care vor urma.
Trimiteți un comentariu