Numai ce v-am zis ca revin si uite ca nu ma pot tine de cuvant. Din cauza internetului. Care se bloca in mod constant de cate ori voiam sa mai scriu cate ceva. Asa ca m-am enervat, dar mi-a trecut. Si incerc iarasi.
Intre timp, am observat cu bucurie ca nenea de la AXN, ala care papa litere, s-a suparat din nou si a scris o subtitrare in care nu apareau deloc diacritice. "Aa c ea arta cam aa ceva." V-ati prins?
Noroc ca era subtitrarea unui promo. Deocamdata. Cei de la HBO au gasit in schimb o solutie mai eleganta pentru evitarea greselilor, asa ca am avut placerea ( pe bune ) de a vedea un film fara subtitrare. A fost cool.
Cam atat cu TV-ul astazi, sa trecem la ceva mai profund, si anume la oamenii care prezinta o trasatura pe care nu am inteles-o niciodata si din acest motiv ma enerveaza. Este vorba de "aia cu doua fete". E tipul/tipa care se intalneste cu tine, e tot un zambet si e cel mai bun prieten al tau pana cand va despartiti. Apoi...potopul! Nu contest ca exista posibilitatea ca, la un moment dat, sa fi gresit fata de el/ea, prin vorba sau prin fapta. Insa mi se pare normal sa discutam despre asta face to face si sa rezolvam problema. Chestia cu vorbitul pe la spate nu rezolva nimic, ci, din contra, genereaza dispute mai ample si implica persoane care habar nu au despre ce e vorba, dar se simt obligate sa intre in tabara uneia dintre parti. Si tot asa, conflictul escaladeaza, si ajungi in faza in care nici macar nu mai stii de la ce a pornit totul, dar nici nu mai conteaza. Insa te trezesti cu priviri ciudate, "cu subinteles", carora trebuie sa le ghicesti originea, chestie greu de realizat, deoarece, de obicei, esti ultimul care afla wtf is going on. Si asta ma enerveaza. Pe voi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu