Dis de dimineata o iau pe drumul lung catre CAS. Imi trebuia ceva adeverinta de acolo, nu stiam exact ce - contabilul care ma trimisese acolo nu avea simt pedagogic, sau poate nu fusesem eu atent suficient, nu conteaza. Ideea era ca, ajuns acolo, intrebam eu si ma lamuream. Ajung. Ghiseul de informatii cu publicul era populat doar de niste reviste care zaceau pe scaun. Portarul/paznicul/security sau ce o fi fost se ofera sa ma ajute. Probabil deoarece aratam cam dezorientat. Ii explic. Ma trimite la camera..., deoarece "acolo se dau toate adeverintele". Merg acolo. Evident, acolo era si cea mai lunga coada. Majoritatea aveau diverse formulare, chitante etc. Eu, nimic. Asta voiam de fapt sa intreb, de ce acte am nevoie... Stau cuminte la rand. In fata intra eternii "doar o stampila imi trebuie" si eternele colege de serviciu care isi faceau loc fara menajamente - si fara scuze - prin multime. Ajung si eu in fata usii. Intru, o salut pe o doamna evident sictirita, din cine stie ce motiv, si ii spun ce vreau. Imi raspunde scurt: "Sa vad actele". Ii mai spun odata ca exact aia vreau sa aflu, ce acte imi trebuie. Ma omoara cu o privire gen "ce puii mei vrea si zapacitu' asta?" si imi turuie in sila o serie de documente. Nu ma pot abtine, si o intreb si unde trebuie sa merg dupa ele. Imi spune, de data asta cu tonul unei invatatoare de la o clasa cu copii cu nevoi speciale. Probabil urma sa imi arate planse, sa inteleg si eu ceea ce era atat de evident...pentru ea. Saru'mana, multumesc si revin.
Ajung la primarie. La primul birou, miercuri nu se lucreaza cu publicul. Clar, am pierdut o zi... Dar poate am noroc la al doilea birou, la finante; "nuuuu, domnule, la Finantele de la Trezorerie, nu aici!".
Afara este deja cald. Am obosit. Si fizic - sunt in convalescenta, totusi - , si psihic. Merg acasa. Maine o iau de la capat. Pentru orice eventualitate, nu imi imprumuta cineva niste tupeu? Cred ca mi-ar prinde bine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu