În ordinea dictată de evenimentele din jurul meu, azi sar din nou la gâtul învăţământului. Bineînţeles, cu consideraţii personale, nu cu rezumatul agoniei şcolii noastre din ultimii ani.
Dintre multiplele paradoxuri apărute, se remarcă de departe preferatul meu, campania (campaniile) prin care sunt făcute îndemnuri la lectură prezente tot mai des pe, of course, internet. Ideea în sine nu e rea, şi poate că mie mi se pare ironic deoarece asociez cuvântului lectură imaginea unei cărţi adevărate, cu pagini pe care le pot răsfoi, nu cu ebook-uri. Dar, trecând peste acest aspect, ar fi mulţumitor să se citească şi variantele electronice. Aici intervine însă una dintre probleme. Unul din rolurile şcolii este să te înveţe cum să gândeşti, cum să extragi informaţia, cum să o foloseşti la un moment dat, în anumite circumstanţe etc. Fără însuşirea acestor deprinderi, degeaba citesc copiii în neştire volume întregi, deoarece vor spune apoi că nu au înţeles nimic. Un exemplu binecunoscut, rubricile de umor ("umor"), cu perle ale şcolarilor. Ei bine, perlele ăstea reflectă în majoritatea cazurilor ce au înţeles ei din textele citite, nu sunt rezultatul lipsei de informaţie, ci a lipsei procesării ei corecte. Fapt confirmat de prieteni cadre didactice. Nu mă lansez în a învinovăţi în dreapta şi în stânga, vina este distribuită în procente oarecum egale între toţi cei implicaţi în proces, copii, părinţi, cadre didactice, sistem etc. E deranjant că nu se iau măsuri pentru a se încerca măcar remedierea situaţiei.
Oarecum off topic, clişeul cu "nu am ce să fac, stă toată ziua la calculator" e o scuză penibilă. Cea mai penibilă. Calculatorul a fost gândit (şi) ca instrument educativ, nu a fost creat având drept prioritate sesiuni interminabile de shootere online, şedinţe de convorbiri pe mess, socializare pe scară largă sau downloadarea de filme, muzică şi alte materiale mai mult sau mai puţin nocive. De aceea e ok să se pună accent pe PC. Se evită astfel situaţiile în care copilul se simte de-a dreptul jignit dacă îi arunci o carte în braţe. Însă faptul că poţi scrie un text cu opţiunea de autocorectare activată nu mi se pare educativă absolut deloc. Uitaţi-vă la avalanşa de "m-iam" luat, "va-ţi" dus etc. Nemaivorbind de faptul că (încă) mai există situaţii în care trebuie să scrii "de mână", nu cu tastatură, rezultatul fiind de multe ori dezastruos de ilizibil... (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu