Deoarece m-a enervat întotdeauna nu atât perioada sărbătorilor, cât îndemnurile specifice de a fi mai buni în această lună (adică dacă eu vreau să fiu bun şi în aprilie, să zicem, sau în tot restul anului, care e problema? Sau dacă sunt rău de la natură, aş face o excepţie şi mi-aş controla pornirile malefice în decembrie?), în această perioadă "magică", "plină doar de bucurii şi voie bună" etc. voi scrie despre lucrurile care îmi displac. Cu unele veţi fi de acord, cu altele poate că nu, depinde de care parte a baricadei staţi. Însă asta nu e relevant.
Bun. Astăzi, politica. Pe lângă motivele "de masă" pe care le ştiţi cu toţii, mai ales acum, în haosul ante- şi postelectoral, recent a apărut şi un motiv subiectiv, pe care încerc să îl descriu ca principiu; sunt convins că unii veţi recunoaşte situaţia, care pentru mine este nouă şi nemaiîntâlnită pe plan personal.
Aşadar, să presupunem că lucrez la un punct de lucru al firmei A, care trebuie să obţină o oarecare autorizare de la instituţia B. Deoarece directorul firmei A este situat de partea greşită, din punct de vedere politic, în raport cu directorul instituţiei B (şi invers), s-a ajuns în situaţia ca directorul B să spună clar şi limpede că A nu va obţine autorizaţia cât timp rămâne el la conducere, sau până când directorul A nu se va alinia corect politic. Şi aici cădem noi de fraieri, eu şi colegii mei, simpli angajaţi, care nu avem certitudinea funcţionării firmei noastre în continuare şi implicit certitudinea locurilor de muncă. Collateral damages, cum s-ar spune.
Acum e momentul când pot spune, fără exagerare, că ăsta e un motiv bun pentru a-mi (a ne) băga diverse organe în politică, politicieni şi restul cuvintelor din această familie.
Nici măcar nu-mi veţi putea reproşa că motivul este unui egoist. Repet, câţi dintre voi nu vă regăsiţi în situaţii asemănătoare (fie chiar şi fără să ştiţi asta)?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu