Diferenţa într ooops şi ups

Printre alte treburi pe care trebuie să le fac, trimit nişte materiale pe doua site-uri, unul autohton şi unul "de dincolo". Ambele site-uri trimit iniţial un mesaj de confirmare a primirii emailului, urmând ca apoi să trimită un al doilea email cu detalii despre materialul trimis (se aprobă, nu se aprobă, trebuie modificat etc.)
La acest al doilea email apare diferenţa: site-ul străin are un termen de 24 de ore, însă în maxim trei-patru ore sunt anunţat de rezultate. Site-ul nostru nu precizează niciun termen, de aceea probabil am ajuns în faza în care până azi, 31 ianuarie, nu am nicio veste despre soarta unui material trimis în 23 decembrie. Ups! (sau Ooops?).

AMR 1

A mai rămas o zi de job. Şi mai sunt câteva zile până la începutul următorului job. Cum mă simt? Bucuros că am câteva zile libere între ele :)
Probabil mâine voi conştientiza altfel situaţia, dar despre asta vom vorbi, evident, mâine.

R.I.P. Mira

19 septembrie 2010 - 25 ianuarie 2011

Ca să nu rămân dator

Povestea cu traducerea: primesc un act oficial ce descrie, în engleză, o acţiune oarecare. Descriere necesară din, normal, motive birocratice. În act se specifică la un moment dat că "noi, X, am trimis către Y" o grămadă de chestii la un timp precizat. Buuun. Se dă actul oficial la traducere autorizată, să i se păstreze legalitatea şi calitatea oficială. Se plăteşte binişor, se include taxă de urgenţă, se primeşte actul tradus. Din pură curiozitate - şi spre norocul meu - îl citesc şi realizez că ceva nu e OK. Acord atenţie deosebită traducerii, şi realizez că acolo scrie că "noi, X, am primit de la Y" o grămadă de chestii la un timp precizat. Exact inversul situaţiei, invers care nu este posibil dintr-o multitudine de motive. Se merge înapoi la traducătorul autorizat, se face cu ou şi cu oţet, se pune să refacă actul, corect de această dată, fără plăţi suplimentare. Vrând să se scuze, traducătorul bagă o scuză de genul "ştiţi, graba, termenul limită, multe traduceri etc.", iar eu bag replica de genul "pentru grabă am plătit taxă de urgenţă, pentru multe alte traduceri nu sunt eu de vină pentru volumul de lucru pe care îl acceptaţi, şi aşa, de curiozitate, dacă ar fi fost un document medical, sau vreo moştenire, sau ceva mult mai grav din punctul de vedere al consecinţelor, tradus greşit, ce aţi fi făcut?" Secunde penibile de tăcere. Băgat capul în monitor. Dat actul tradus corect, "la revedere şi nu mai vin niciodată aici".

Noutăţi noi

De când nu am mai scris, a fost cald, apoi frig, apoi a nins, iar azi e soare cu dinţi. Printre aceste fenomene meteorologice, viaţa mea s-a derulat după o rutină impusă foarte strictă: telefoane, mailuri, întâlniri, interviuri, înjurături, asezonate cu fortifiante gen cafea şi ţigări. Drept urmare, am reuşit să obţin un job temporar care mă va ţine pe linia de plutire, la cota zero, până găsesc ceva mai promiţător. Mai bine decât nimic, nu comentez.
O altă noutate ar fi că într-un moment de slăbiciune am cedat şi mi-am făcut cont pe Facebook. E adevărat că m-a ajutat să găsesc vreo zece prieteni/foşti colegi/cunoştinţe risipite prin toată lumea, după cum e adevărat că acum nu îi mai văd utilitatea, deoarece cu toţi "regăsiţii" am început să comunic prin alte mijloace.
Şi ar mai fi o poveste ce implică nişte acte şi o traducere nefericită, dar v-o spun mai încolo, că acum mi-e foame şi merg să pap ceva.

By the way

Că tot veni vorba de educaţie, CNA vrea ca reclamele pentru publicaţiile şi filmele erotice să se poată difuza doar după ora 24. Sau 00, cum vreţi. OK. Acelaşi regim este propus şi pentru reclamele la prezervative. Ups... Educaţie sexuală, încotro? Asta pe scurt, ca să nu încep să vorbesc de succesul nebun pe care îl au ultimele telenovele autohtone, cu episoade din care nu lipsesc scene de nuditate parţială şi partide de amor (e telenovelă, aşa că ăstea sunt un "must"), telenovele difuzate la ore extrem de rezonabile. Sau să nu pomenesc de umorul (vizual şi oral) tot mai lipsit de subtilitate din "Trăzniţii". Sau... lasă, am zis că nu încep despic firul în patru.

Ce şi cum

Am început să caut un nou job, între timp rezolvând încet şi sigur ceea ce s-ar numi "predarea-primirea" vechiului loc de muncă. Cu accent pe predare, că de primit nu prea are cine şi îşi împart colegii toate chestiile de care aveam eu grijă. Aşa că, printre piesele de pe "Interzis"-ul lui Andrieş, glumiţe dulci-amărui de despărţire şi urări de noroc tipizate, dar sincere (cred), am început să dau iar nas în nas cu exemplare ce merită menţionate fie şi doar pentru a alcătui o rubrică de genul "aşa nu". Exemplarul de azi este genul piţipoancă intelectuală, populară după vorbă, urbană după guma mestecată cu gura uşor întredeschisă (stil sexi, probabil), urban-manelistă după îmbrăcăminte, şi intelectuală deoarece a făcut simultan două facultăţi, cu profile absolut diferite, facultăţi situate în două localităţi aflate la circa 400 km distanţă (deci simultan, da?), iar acum este masterandă la o specializare ce nu are nimic în comun cu facultăţile terminate (trebuie să menţionez că nici specializările facultăţilor, nici cea a masterului, nu "puşcă" cu ceea ce se cere pentru postul la care aplicam). Bineînţeles, masterul şi-l face într-o localitate cu puternică tradiţie universitară, localitate denumită Dealu' din Vale sau ceva de genu'. Eu - o facultate, ea - două. Eu - fără master, că nu l-am putut face pentru a aprofunda specializarea aleasă, şi nu vreau să termin arhitectura, de exemplu, şi să fac masterul în psihologia creşterii copilului, doar de dragul unui master. Ea - acum îl face. Eu - cu tramvaiu', ea - maşină proprietate personală. Eu ceva mai în vârstă decât ea. Ea - decolteu mişto. Şi fund mişto, sau aşa părea. Eu - încă două minusuri.
Aştept rezultatele interviului. Între timp, mai caut.

Început promiţător

Anu' ăsta pare că are un start atât de vertiginos, încât mi-e teamă că nu voi putea să ţin pasul cu ritmul impus. De exemplu, azi am aflat că sunt în preaviz, de la 1 februarie fiind liber şi independent. Nu pot spune că a fost o surpriză totală, pentru că ceva semne mici si discrete au fost în ultima săptămână (na, am explicat şi motivul absenţei de pe blog). Dar am sperat până în ultima clipă. Degeaba.

Citat

"...I gathered knowledge faster than I gathered wisdom". So this year I'll go on the wisdom more :)