luni, 24 ianuarie 2011

Ca să nu rămân dator

Povestea cu traducerea: primesc un act oficial ce descrie, în engleză, o acţiune oarecare. Descriere necesară din, normal, motive birocratice. În act se specifică la un moment dat că "noi, X, am trimis către Y" o grămadă de chestii la un timp precizat. Buuun. Se dă actul oficial la traducere autorizată, să i se păstreze legalitatea şi calitatea oficială. Se plăteşte binişor, se include taxă de urgenţă, se primeşte actul tradus. Din pură curiozitate - şi spre norocul meu - îl citesc şi realizez că ceva nu e OK. Acord atenţie deosebită traducerii, şi realizez că acolo scrie că "noi, X, am primit de la Y" o grămadă de chestii la un timp precizat. Exact inversul situaţiei, invers care nu este posibil dintr-o multitudine de motive. Se merge înapoi la traducătorul autorizat, se face cu ou şi cu oţet, se pune să refacă actul, corect de această dată, fără plăţi suplimentare. Vrând să se scuze, traducătorul bagă o scuză de genul "ştiţi, graba, termenul limită, multe traduceri etc.", iar eu bag replica de genul "pentru grabă am plătit taxă de urgenţă, pentru multe alte traduceri nu sunt eu de vină pentru volumul de lucru pe care îl acceptaţi, şi aşa, de curiozitate, dacă ar fi fost un document medical, sau vreo moştenire, sau ceva mult mai grav din punctul de vedere al consecinţelor, tradus greşit, ce aţi fi făcut?" Secunde penibile de tăcere. Băgat capul în monitor. Dat actul tradus corect, "la revedere şi nu mai vin niciodată aici".

Niciun comentariu: