In deriva

Asa ma simt acum, plutind in deriva intr-o lume paralela in care timpul si-a pierdut complet semnificatia. Am vreo doua zile care s-au scurs suspect de rapid, in schimb ziua de azi parca nu se mai sfarseste.
Dupa nu stiu cate saptamani, mi-am deschis mailul. Am 52 de mailuri. Nici macar nu am avut rabdare sa vad de la cine sunt, le-am lasat asa, in voia sortii. Poate maine... Sper doar sa nu fie nimic important. De fapt, nici macar nu ma intereseaza.
Merg sa imi gasesc vreo activitate casnica ce necesita implicare fizica si psihica, poate mai trec asa macar cateva ore.

Mai, ce ma enerveaza...

Mi s-a pus pata sa fac unele schimbari. Chestia aia cu "ce-a fost a fost, lasa trecutul in spate etc". Pana aici e bine. Ca parte a schimbarii, am inceput sa caut job. Nu sariti, stiu ca momentul e prost ales, dar am zis ca merita sa incerc. Jobul trebuie ori sa fie pe domeniul eu, ori sa imi placa (nu e in contradictie cu prima cerinta), ori sa fie bine platit. Ori combinatie din astea trei. Din nou, nu sariti ca am pretentii. Sunt in perioada in care urmaresc totul sau nimic, fara jumatati de masura. Bineineles ca e posibil sa nu-mi ating scopul, dar nu strica sa incerc. Anyway, urmare a acestei decizii, am trimis CV-uri, am dat telefoane... cunoasteti procedura. Si ajuungem la durerea mare, si anume faptul ca nu inteleg de ce un angajator care posteaza anunturi pe net nu vizioneaza CV-urile primite. Ca asa e statusul a jumatate din CV-urile mele, "nevizionat", iar anunturile respective sunt expirate. Nu mai vorbesc de celebra expresie "va vom contacta". Ca nu ma contacteaza nu ar fi problema, dar ziceti mai fratilor macar o perioada... Daca nu te sun in cinci zile, inseamna ca nu esti alegerea noastra, sau asa ceva. Asa, stai aiurea, zilele trec, si habar nu ai ce sa faci, mai astepti, nu mai astepti... Cireasa de pe tort este si reversul medaliei. Tot nasoala si asta. Am primit ieri un telefon din partea unui angajator care mi-a spus ca ar dori sa ma cheme la un interviu. Super fain, insa, in legatura cu ce va povesteam mai sus, pur si simplu nu imi aduc aminte cand le-am trimis CV-ul si despre ce e vorba. Ma voi duce la interviu, bineinteles, dar seamana cu un "blind date". In fine, revin cu detalii.

Revenit pe jumatate

Scuzati absenta neobisnuit de lunga pentru mine, insa motivele au fost obiective si independente de vointa mea. Incerc sa nu mai dau alte motive de ingrijorare eventualilor interesati, dand un semn de viata (anemic, e drept). Ideea e ca acum ma simt cat de bine se poate simti cineva aflat in aceeasi situatie (obiectiv, asta s-ar traduce prin "ma simt cam aiurea"). Insa poate ca revenirea la rutina zilnica va ajuta la procesul de vindecare intr-o oarecare masura. Nu strica sa incerc.
Asadar, inapoi la vechile obiceiuri. TV-ul merge, si butonez intre TVR1, unde trebuie sa inceapa un nou CSI, si OTV, nu de alta, dar Diaconescu transmite in direct tentativa de suicid a celebrei (?!) Nichita (Nikita?), si nu as vrea sa pierd eventuala finalizare cu succes a tentativei. Pe langa faptul ca se incadreaza la categoria filmelor snuff, poate ca da un exemplu si altor vedete din aceeasi categorie, si le determina sa se sinucida fie si macar simbolic, prin renuntarea la aparitiile pe micul ecran. Iar visez cu ochii deschisi... Hai ca mai vorbim.
PS. Multumesc celor care au fost alaturi de mine. Se stiu ei...

Am si eu o intrebare

Ca majoritatea conationalilor, am si eu rate. Asta e, fara ele nu se poate. In fine, asta e o alta discutie. Ce vreau sa zice ca am facut eforturi, reusite de altfel pana acum, de a le plati la timp, sa evit probleme si batai de cap. Tocmai de aceea, nu mica mi-a fost mirarea cand am primit ieri prin posta o notificare conform careia sunt restant cu rata de luna trecuta la o anumita banca. Dau telefon pentru confirmarea platii, spun frumos numarul chitantei, apoi nenea cu care vorbeam imi spune ca da, plata ratei este confirmata, "dar asteptati putin... aveti restante deoarece nu ati platit valoarea completa a ratei, cea majorata". Reactia mea a fost ceva de genul "Haaa?!". Si nenea imi explica ca din decembrie, rata mea e majorata cu un euro, deci am de platit aia patru euro acumulati pana acum, plus penalizarile acumulate, bineinteles. Intrebarea mea "este" de fapt doua intrebari, si anume eu de ce nu am fost anuntat de modificarea ratei? Sau de ce nu am fost anuntat mai repede, nu dupa patru luni? Si a doua intrebare (care iata ca a devenit a treia), de ce in notificarea de restanta nu imi apare suma datorata, ci o suma echivalenta cu o rata plus penalizarile aferente? Ca ar cam fi o diferenta...

Pe scurt

Stand cu tigara in coltul gurii si cu ceasca de ness la indemana, mi-am dat seama ca as fi ipocrit daca as scrie despre Ziua Mondiala a Sanatatii. Evit elegant subiectul, trecem la urmatorul.
Nu scapam de Becali. Bun, acord prezumtia de nevinovatie. Se poate sa fi fost si erori de procedura. Ii inteleg si pe cei care manifesteaza in favoarea eliberarii acestuia (indiferent de motive, din interes, pentru ca au fost ajutati sau vor fi etc). Ceea ce as vrea este sa vad cum legea se aplica in mod egal si corect tuturor, indiferent ca vorbim de Becali sau de nea Vasile din Satu de Sus. Aha, sunt idealist, stiu. Dar legea nu e mai presus de nimeni, nu-i asa? si nici nu e marfa de vanzare, sa o cumpere cine poate...
Sa trecem mai departe.
EBA a obtinut nu 100, ci 300.000 de voturi necesare pentru candidatura la PE. Ok, nu sunt carcotas ca de obicei, ci ma intreb doar un singur lucru: de ce este calificata pentru o astfel de functie? Intrebata fiind de ziaristi care sunt ii calitatile, Elena a refuzat sa dea un raspuns concret, ca sa nu para ca "se da mare". Pai, Elena, da-te mare! Ca eu personal nu ma prind altfel, decat daca spui pe litere, concret, de ce ti-as acorda votul. Ca de succesuri nu am nevoie, multumesc. Si in afara de stiri mondene cu prezentari de moda si vizite la Bamboo si alte cluburi nu prea mai stiu nimic despre tine. Asadar, de ce?
Nu ultima ca importanta, stirea ca pentru moment nu mai este necesara donarea de sange, stocul acumulat fiind suficient, nu poate decat sa ma bucure.

In sfarsit...

Am reusit! Useless are blog. Daca va scrie asa cum vorbeste...

Romania otevizata...

...este o expresie care initial m-a distrat, apoi m-a ingrijorat din ce in ce mai mult, pe masura ce am realizat ca nu este o expresie, ci o realitate.
Gigi a fost arestat. Clar, o stire ce a dat de mancare tuturor mijloacelor mass media, si o va face inca mult timp ce acum incolo. S-a insistat pe stirea asta din toate unghiurile posibile si imposibile, iar faptul ca la infatisare Gigi era incatusat a fost o stire senzationala, nu-i asa? Apoi a urmat pariul pe care l-am pierdut, eram convins ca va iesi dupa 24 de ore. Nu s-a intamplat asa, insa am ridicat miza pariului, spunand ca nu va sta 29 de zile, se vor gasi motive medicale sau erori de procedura. Sincer, este un pariu pe care l-as pierde cu placere. E un semn aproape unic de tara normala, de sistem juridic normal. Bineinteles ca "fanii" au reactionat imediat, cu pancarte gen "Free Gigi" (apropos, nu puteau sa foloseasca limba romana? in engleza, mesajul risca sa nu isi faca datoria...). Daca o fi sa se intample si o a doua minune, vom vedea oare si pancarte cu "Free Nastase"? E doar un exemplu.

Am trecut de 1 aprilie fara evenimente deosebite. Nefiind microbist, nu m-am uitat nici la meciul asta, ce mi-a placut insa la un comentariu despre el, auzit intamplator, a fost ceva cu sansele matematice pe care le aveam si pe care le-am distrus. Normal, matematica e grea.
Am revazut Idiocracy si nu am inteles de ce actiunea filmului e plasata in 2505. Sunt faze pe care le-am vazut deja in viata reala, ha ha ha...
A vazut la ceva emisiune de stiinta cum a aparut deja un nou tip de ecran TV, care rupe tot, de la LCD la plasma. Nu mai strangeti bani pentru plasma aia de un milion de inchi diagonala, la anu' s-ar putea sa regretati.
Un prieten intalnit intamplator pe strada m-a intebat ce mai stiu de o cunostinta comuna, de care in ultimul timp "nu a mai dat nici pe messenger". Asta e acum ultimul criteriu, oare? Bai, nu intra pe mess, oare s-a intamplat ceva? Vizitele, intalnirile, hai fie si telefoanele au decazut intr-atat? Si daca eu nici macar nu folosesc mess-ul inseamna ca nu am viata sociala, ca sunt depasit tehnologic sau ambele? Sau chiar mai mult decat atat? Voi fi stigmatizat de societate?
Am mai avut o discutie, in care deplangeam faptul ca niciunul dintre prietenii din "gasca" nu a castigat la loto. Bine, suntem in faza in care vrem "macar patru numere...". Apoi am inceput sa ne contrazicem in privinta teoriei conform careia, daca am castiga, ar trebui sa plecam din tara. De ce? Nu pentru ca dincolo ar fi mai bine, ci pentru ca aici am pati lucruri groaznice, am fi urmariti, vanati, santajati, furati sau chiar mai rau. Eu am zis ca as ramane...