Asa ma simt acum, plutind in deriva intr-o lume paralela in care timpul si-a pierdut complet semnificatia. Am vreo doua zile care s-au scurs suspect de rapid, in schimb ziua de azi parca nu se mai sfarseste.
Dupa nu stiu cate saptamani, mi-am deschis mailul. Am 52 de mailuri. Nici macar nu am avut rabdare sa vad de la cine sunt, le-am lasat asa, in voia sortii. Poate maine... Sper doar sa nu fie nimic important. De fapt, nici macar nu ma intereseaza.
Merg sa imi gasesc vreo activitate casnica ce necesita implicare fizica si psihica, poate mai trec asa macar cateva ore.
4 comentarii:
Răbdare, toate îşi vor reveni la normal.
Asta dacă ajuţi şi tu puţin, bineînţeles. :)
Nu am chef de ajutor, nici de dat, nici de primit, asta e problema.
PS. Blogul tau a disparut de tot, sau s-a transformat intr-unul cu totul nou?
Doar pentru ca nu ai chef de dat, chiar daca spre binele tau, si de primit ajutor, nu inseamna ca-i neaparat o problema. E felul in care ai ales sa-ti rezolvi problema, sau problemele. Si care consider ca procedezi bine.
Noi, cei din exterior, ne pripim si avem senzatia ca cel mai rau este sa te izolezi. Dar, din experienta mea, cel mai bine treci peste un impas atunci cand esti singur(a), adica sa investesti tot timpul in tine, pentru tine, altfel risti sa arunci cu tot felul de vorbe in stanga si in dreapta care ar putea sa raneasca interlocutorii. Dar, repet, asta la mine.
Cand ai sa vrei, cand ai sa ai chef, cand ai sa fii pregatit, atunci ai sa mai si socializezi.
In plus, ai zis ca vrei totul sau nimic, iar asta implica multa meditatie si timp alocat sinelui.
E bine sa fii egoist in perioade de genul asta.
Sper sa-ti iasa toate asa cum le-ai gandit si dorit.
PS: blogul meu s-a transformat; a suferit chiar multiple transformari (stergeri, tema, subiecte etc.). acum e iarasi la zero.
Trimiteți un comentariu