?!

După nişte drumuri lungi prin vântul tăios de iarnă care bate azi prin oraş, intru într-o cafenea să mă încălzesc douăzeci de minute cu o cafea fierbinte. Stau cu faţa spre vitrina exterioară şi mă uit absent pe geam, cu gândurile mele. Detaliu: geamul dă spre spaţiul exterior unde vara se scoate terasa cafenelei, spaţiu delimitat de numeroase ghivece cu flori. Back to the story: la un moment dat, apare afară o tanti la vreo şaizecişiceva de ani, care, cu gesturi precise ce trădau experienţa, se opreşte la un ghiveci, scoate din sacoşă o pungă şi o lingură, şi pur şi simplu sapă în ghiveciul ăla, scoţând rapid vreo trei linguri de pământ şi două flori. Aruncă totul în pungă, punga în sacoşă şi pleacă liniştită mai departe. Treaba a durat maxim treizeci de secunde. La ieşire, m-am uitat de curiozitate şi am văzut şi în alte ghivece gropi în care ar fi trebuit să fie flori, aşadar baba e recidivistă. Ce vreau să spun e că ălea treizeci de secunde au fost printre puţinele ocazii din viaţă în care am rămas blocat: priveam fascinat şi nu-mi venea să cred. Nici acum nu îmi dau seama exact ce ar fi trebuit să fac: să râd? să merg la ea să o întreb ce naiba face? să spun ca românu' "să-mi bag ...." pe un ton de profundă mirare? să le atrag atenţia angajaţilor? Voi ce aţi fi făcut?