Damn...

A murit Leslie Nielsen. Nasol, îmi plăceau rolurile lui. Măcar el a avut norocul să nu moară în România, să apară pe la tot felul de televiziuni tabloide încă o lună după înmormântare.

Poate v-aţi întrebat...

Noua lege a educaţiei îşi continuă traiectoria sinuoasă prin diverse birouri şi comisii. Ăsta e un fenomen care poate dura încă mult şi bine. Pe de altă parte, Tata Uraniu are de un timp încoace un blog educativ (aveti linkul la Recomandările mele, apăsaţi pe Sciencefriction et voila...) în care tratează diverse teme axate în principal pe fizică (dar nu numai). De ce nu aş inaugura şi eu o rubrică dintr-asta? Normal, nu mă aştept să înlocuiesc cursuri şcolare, nici ca rubrica să devină un fel de "cititorii întreabă, eu răspund", că nu le ştiu chiar pe toate. Motivele pentru care voi încerca să postez relativ frecvent sub titlul de mai sus sunt două, şi anume faptul că genul ăsta de postări vor fi o variaţie de la postările mele "obişnuite", precum şi faptul că voi încerca să postez informaţii din categoria "curiozităţi/chestii funny", fără prea multe detalii tehnice.
Inaugurez aşadar acest "tag" răspunzând la următoarea întrebare: de ce unele persoane îşi scot limba când se concentrează? Fenomenul este relativ frecvent şi sunt convins că ştiţi despre ce este vorba, fie din proprie experienţă, fie din văzute. Explicaţia este simplă: creierul este împărţit în mai multe regiuni, fiecare dintre acestea având funcţii specifice. Unele regiuni sunt mai complexe, îndeplinind funcţii multiple. O astfel de regiune complexă este şi cea a lobului frontal al emisferei stângi, regiunea fiind implicată atât în controlul mişcărilor complexe ale gurii şi limbii, cât şi în activităţi intelectuale de genul rezolvării de probleme, activităţi ce necesită concentrare şi raţionament. Dacă cele două tipuri de activităţi (controlul mişcărilor limbii, respectiv concentrarea intelectuală) se desfăşoară simultan, creierul trimite limbii impulsuri prin care îi transmite să iasă din gură, rămânând astfel nemişcată. În acest mod, creierul se va putea apoi dedica mai mult activităţii intelectuale.
În mos similar, pe acelaşi principiu, o persoană care se gândeşte intens la ceva îşi va încetini ritmul mersului. Probabil aţi experimentat chestia asta când, după ce aţi ieşit din casă, aţi încercat să vă amintiţi dacă aţi oprit aragazul sau daca v-aţi luat mobilul de pe birou.
Aştept critici, comentarii, întrebări şi sugestii. Dar nu neapărat :)

Simplitate :)))

Responsabilitate, încotro?

Poa' să facă măreaţa noastră clasă politică declaraţii sforăitoare încă douăzeci de ani de acum încolo. Practic, în afară de clasica luptă pentru ciolan dusă mai ales prin faulturi dure şi lovituri sub centură, nu se realizează mai nimic. Nu că nu am avea minţi luminate care să găsească soluţii. Soluţii aplicabile în practică, nu utopii teoretice. Soluţii care, o dată aplicate, să dea şi rezultatele scontate, nu "băi, am încercat şi aşa, nu merge nici asta, hai să încercăm altceva".
Să scurtez povestea, părerea mea este că "minunea" aşteptată de toată lumea constă, cel puţin în mare parte, în responsabilitate. Cuvânt magic, fluturat tot mai des prin faţa poporului tot mai derutat. "Ne asumăm responsabilitatea" a devenit o expresie golită de conţinut; ea dă impresia că ai făcut ceva care este atât de extraordinar de funcţional încât eşti gata să girezi ceva-ul ăla. Problema este că, dacă ceva-ul se dovedeşte a fi doar o altă "încercare şi eroare", cu sau fără responsabilităţi asumate, va fi înlocuit cu altceva, mai sclipicios, pentru care bineînţeles că ne vom asuma eroic responsabilitatea. Nu contează că pentru a mia oară.
Foloseam cuvântul utopie. Exemplu: toţi cetăţenii nenorocitei (la propriu) ăsteia de ţări îşi vor asuma pe bune responsabilitatea, mică sau mare, pentru ceea ce reprezintă, fac, spun, creează, de la măturătorii de stradă la medici şi politicieni. Şi toţi îşi vor face treaba cum scrie la carte. De ce e utopie? De la celebrul "Las' că merge şi aşa" la "Frate, la câţi bani primesc, îşi dă dracu' interesu'. Ce, îs prost să mă spetesc pe gratis?". Sau " Tac şi înghit, şi fac ce mi se cere, când mi se cere, cum mi se cere, că dacă nu mă dă afară. Nu iau atitudine, nici măcar atunci când am idei care s-ar putea dovedi bune." Sau "Fac să îmi fie mie bine, ce treabă am cu restu'?". Şi aşa mai departe.
Culmea e că ăia puţini, "fraierii" idealişti, care îşi fac munca din plăcere şi/sau pasiune, sunt rapid marginalizaţi sau chiar eliminaţi din sistem, pentru că sunt percepuţi ca mergând contra curentului. Lasă, nu-i nimic, bine că îi primeşte Occidentul, să ne putem dup-aia lăuda la ştiri că un român din SUA/Germania/Franţa etc. a făcut nuş' ce mare descoperire sau plesneşte de talent într-un domeniu oarecare. Aaaaaaaargggghhhhh...

Morală

În parc, pe o bancă, doi băieţi aflaţi la vârsta acneii rebele la orice tratament fumează, beau cola şi vorbesc de-ale lor. La un moment dat unul zice :"Uite-l bă acolo pe fraieru' de George". Celălalt, pe un ton resemnat: "Fraier, fraier, da' măcar are prietenă..."

O prietenă

Simpatic

Salut, lume!

Am ignorat destul blogul, şi v-am şi spus de ce. Pe lângă activităţile în aer liber (care continuă şi acum), mai fac aşa:
Citesc: Tom Clancy, Ordine prezidenţiale;
Ascult: Liv Kristine, ultimul album (am uitat pe moment cum îi zice);
Joc (când am timp şi chef): Prototype;
Mă uit la: Fringe, sezonul 2, şi filme de categorie B, să mă relaxez la intelect (apropos, nu am văzut Avatar nici până acum);
Alte activităţi: redecorarea camerei, care este deocamdată în fază de proiect (exprimare elegantă menită să ascundă faptul că pur şi simplu mi-e lene să încep odată şi treaba asta); mai pun din când în când mâna pe hârtie şi creion, însă schiţele rezultate sunt nesatisfăcătoare. Să nu uităm totuşi că Perseverare diabolicum est, aşa că s-ar putea să am şi ceva rezultate mulţumitoare în curând.
Am reuşit cu succes să evit buletine de ştiri, bârfe şi mondenităţi, aşadar nu mă leg de nimic în sensul ăsta. Aaaa, hai să fiu totuşi cârcotaş şi să mă leg de un (fost) subiect preferat: subtitrări. Ultima noutate văzută în domeniu este o subtitrare în pas cu tendinţele: "Trebuie să vb neapărat". Trăiasă reţelele de socializare...

Nimic nou

Şi asta deoarece am profitat de timpul frumos şi am stat cât de mult am putut pe afară, ceea ce vă recomand şi vouă. Pentru că temperaturile ăstea neobişnuite nu vor ţine mult. Hai că mai vorbim, ies afară cu căţelu'.

Poştaşul nu sună niciodată

Ar fi fost mişto să sune de două ori, dar aia e ficţiune. Poştaşul meu are prostul obicei de a face mereu confuzie între scările blocului unde stau şi între cele trei blocuri din "parcelă". Ca urmare, am ratat cîteva recomandate (!!!) şi ratez periodic factura de curent, pe care o găsesc doar din două în două luni. Normal, având astfel două facturi de plătit. Având ceva treabă prin zona Poştei, am intrat să mă interesez ce se poate face. Funcţionara mi-a dat un răspuns foarte logic, din punctul ei de vedere. Adică, eu ştiu că trebuie să plătesc lunar curentul, nu? Da. Păi de ce nu merg eu la sediul Electrica la fiecare sfârşit de lună, că pot plăti acolo şi fără factură?
Din trei motive: pentru că într-o lună am de efectuat mai multe plăţi la date diferite, şi nu e exclus să uit pur şi simplu de asta; pentru că sediul Electrica se află la dracu'n praznic, pe când banca unde pot plăti se află la 100 de metri de domiciliul personal; şi nu în ultimul rând, pentru că treaba poştaşului e să îmi aducă indiferent ce categorie de corespondenţă la căsuţa poştală personală, nu la aia din blocul vecin, şi la termene normale, nu când are el chef. Am depus o reclamaţie scrisă. O să vă anunţ rezolvarea, când o voi afla (sper că nu prin poştă).

Remember ?

Acum un an sau doi, nici nu mai ştiu exact, populaţia se pregătea revoltată să facă faţă sfârşitului lumii, din cauza experimentului ce urma să fie realizat cu acceleratorul de particule (LHC, CERN, remember?). Hadroni, găuri negre, implozii, explozii, particule elementare, "particula lui Dumnezeu", coliziune şi alţi termeni de acest gen erau vehiculaţi de toţi, de la mic la mare. Evident, toţi erau brusc experţi în fizică cuantică şi se simţeau datori să "avertizeze" lumea. În plus, experimentul a fost amânat din cauza unei defecţiuni care a dat apă la moară adepţilor unei catastrofe mondiale. Circul mediatic a durat ceva timp, şi nu îmi aduc aminte cum a trecut treptat în categoria ştirilor de mai mică importanţă.
Present day: o ştire de 45 de secunde anunţă sec că LHC-ul a fost utilizat pentru a obţine un "mini Big Bang". Nu au fost incidente desebite, iar prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute va dura un timp.
Acum, faceţi o paralelă cu un proverb made in Romania, cu un ţânţar şi cu un armăsar. Aplicaţi acelaşi principiu pentru filtrarea ştirilor de actualitate. S-ar putea să fiţi surprinşi cu cât de puţină informaţie reală şi obiectivă veţi rămâne la final.

Un comentariu devenit articol

A murit Păunescu. Am citit articolul Simonei Tache de pe blogul ei roz. Până aici, totul e bine. Au urmat comentariile. Aoleu! Grupe distincte de comentatori: "Mi-a plăcut poezia lui şi cenaclul"; "Păunescu a fost un porc, lingău etc. iar poezia lui e nonvaloare"; "Poeziile - unele - sunt bune, politic a fost dezastru", şi ultima şi cea mai puţin reprezentată numeric, grupa "A murit. Odihnească-se în pace". Nu contest nimănui dreptul de a adera la vreuna dintre grupele sus amintite. Nu contest nici dreptul la polemică. Contest modul în care această polemică se desfăşoară, ţinând cont şi de faptul că toată lumea se consideră educată, citită etc. Pornind de la subiect s-a ajuns la înjurături, ameninţări voalate (sau nu), jigniri de nivelul grădiniţă grupa mică ("Taci, mă, că eşti gras").
Personal, m-aş încadra în a patra grupă amintită. Păunescu nu mi-a făcut niciun rău personal (ar fi fost chiar culmea). Dintre toţi ceilalţi comunişti, nu cred că el a deţinut un rol cheie în "suferinţele poporului înainte de 89". A scris o tonă de poezii şi omagii în onoarea lui Ceauşescu. Dar la cozile pentru lapte înjurăturile şoptite nu îi erau adresate lui Păunescu.
Cenaclul Flacăra. Vreau să rămân obiectiv şi declar doar că am fost la unul singur, din câte reţin. Însă aveam o vârstă prea fragedă pentru a analiza evenimentul din punct de vedere politic. Pentru mine, a fost doar un concert unde am fost cu gaşca, a fost muuultă lume şi a fost fain. Punct.
Am început să scriu articolul ăsta sub influenţa comentariilor de care vă spuneam la început. Aşadar, poate că ar fi trebuit să apară acolo, ca un alt comentariu, nu aici, ca articol de sine stătător. Dar, sincer, nu vreau să mă bag în nebunia aia. Nu am nervi să mă trezesc înjurat de cine ştie cine doar pentru că opinia lui nu corespunde cu a mea. Ca o paranteză, nu aş fi făcut faţă acolo, deoarece am învăţat să nu înjur părinţii nimănui, şi să nu mă leg niciodată de aspectul fizic al cuiva. Mai ales dacă treaba asta nu e relevantă în discuţie. Clasificările ăstea, etichetările de genul "ai ochelari" sau "asculţi manele", în concluzie nu ai niciodată dreptate şi suntem incompatibili, sunt absurde. Nu ascult manele, dar am prieteni care o fac. După cum am şi prieteni rockeri, mai graşi sau mai slabi decât mine, mai educaţi sau mai "simpli", de diverse culori ale pielii şi cu diverse limbi materne. Nu chestiile ăstea contează.
Mă opresc aici.
Deci: a murit Păunescu. Odihnească-se în pace.

Trebuie să renunţ

Trebuie să renunţ la prostul obicei de a face diverse activităţi lăsând TV-u' să meargă aşa, pentru fond sonor. Sau cel puţin să ţin telecomanda la îndemână, să schimb canalele în caz de urgenţă. Pentru că azi am ascultat, de fapt, Cireaşa de pe tort. Unul dintre cele mai proaste episoade din câte am văzut. Gazdă a fost o manechină pe nume Elena şi numaiştiucum - sorry - pe care am ajuns să o simpatizez din cauza invitaţilor pe care a trebuit să îi suporte, şi anume: Codrin Ştefănescu (politician???), libidinos bătrân, fără pic de maniere, cu glume de rahat, care nu a pierdut nicio ocazie să încerce să flirteze cu biata fată; Robert Negoiţă (politician???), care a spus la un moment dat "...decât a luat ceva din frigider". Cu decâtu' ăsta şi-a dat definitiv cu firma-n cap. Şi ultima, dar nu cea din urmă, Carmen Moldovan (politician??? nici asta nu ştiu cine e, my bad), care şi-a exprimat speranţa că va fi o seară veselă, după care nu ştiu dacă a mai rostit trei propoziţii, inclusiv aia de final, în care anunţa nota. A fost o distracţieeeee, mamă mamă! Şi Horia a fost dezamăgit.
Şi tot legat de micul ecran, top trei ştiri recente ar fi cam aşa: salariile liderilor sindicali (mare diferenţă între ăstea şi salariile oamenilor pe care îi reprezintă); banii marcaţi cu care se organizau flagrante au dispărut (ceva zeci de mii de euro, o sumă frumuşică); şi de-acum tradiţionala înghesuială la un supermarket ce avea promoţii la produse alimentare. E bine, altă dată s-au omorât oamenii pentru scaune de plajă şi bormaşini.

În ceaţă

Probabil concurenţa acerbă le sileşte pe fetele ălea care dau anunţuri prin ziare cum că fac masaj, sau "masaj", să găsească noi formulări pentru a ieşi în evidenţă printre zecile de anunţuri pe temă. Aşa că se ajunge la fraze care te anunţă că două fete aşa şi pe dincolo "oferă masaj pe întreg corpul muscular". Ce-o fi vrut să spună, nu am habar.

Umor involuntar. Cred.

Ştiţi cum şoferii îşi pun în maşini tot felul de tâmpenii în lunetă (aşa-i spune la geamul din spate, nu?). Am văzut azi o maşină cu un aranjament foarte sugestiv. Dacă a fost cu intenţie, şi mai fain. Pe locul menţionat erau puse o pereche de mănuşi de box (roşii, că ele mi-au atras privirea), lângă care trona în toată spendoarea un buchet clasic de flori dintr-ăla de-l ţine mireasa la nuntă. Există şi posibilitatea ca mănuşile să fi aparţinut tot miresei, dar m-aş mira să fie aşa.