A murit Păunescu. Am citit articolul Simonei Tache de pe blogul ei roz. Până aici, totul e bine. Au urmat comentariile. Aoleu! Grupe distincte de comentatori: "Mi-a plăcut poezia lui şi cenaclul"; "Păunescu a fost un porc, lingău etc. iar poezia lui e nonvaloare"; "Poeziile - unele - sunt bune, politic a fost dezastru", şi ultima şi cea mai puţin reprezentată numeric, grupa "A murit. Odihnească-se în pace". Nu contest nimănui dreptul de a adera la vreuna dintre grupele sus amintite. Nu contest nici dreptul la polemică. Contest modul în care această polemică se desfăşoară, ţinând cont şi de faptul că toată lumea se consideră educată, citită etc. Pornind de la subiect s-a ajuns la înjurături, ameninţări voalate (sau nu), jigniri de nivelul grădiniţă grupa mică ("Taci, mă, că eşti gras").
Personal, m-aş încadra în a patra grupă amintită. Păunescu nu mi-a făcut niciun rău personal (ar fi fost chiar culmea). Dintre toţi ceilalţi comunişti, nu cred că el a deţinut un rol cheie în "suferinţele poporului înainte de 89". A scris o tonă de poezii şi omagii în onoarea lui Ceauşescu. Dar la cozile pentru lapte înjurăturile şoptite nu îi erau adresate lui Păunescu.
Cenaclul Flacăra. Vreau să rămân obiectiv şi declar doar că am fost la unul singur, din câte reţin. Însă aveam o vârstă prea fragedă pentru a analiza evenimentul din punct de vedere politic. Pentru mine, a fost doar un concert unde am fost cu gaşca, a fost muuultă lume şi a fost fain. Punct.
Am început să scriu articolul ăsta sub influenţa comentariilor de care vă spuneam la început. Aşadar, poate că ar fi trebuit să apară acolo, ca un alt comentariu, nu aici, ca articol de sine stătător. Dar, sincer, nu vreau să mă bag în nebunia aia. Nu am nervi să mă trezesc înjurat de cine ştie cine doar pentru că opinia lui nu corespunde cu a mea. Ca o paranteză, nu aş fi făcut faţă acolo, deoarece am învăţat să nu înjur părinţii nimănui, şi să nu mă leg niciodată de aspectul fizic al cuiva. Mai ales dacă treaba asta nu e relevantă în discuţie. Clasificările ăstea, etichetările de genul "ai ochelari" sau "asculţi manele", în concluzie nu ai niciodată dreptate şi suntem incompatibili, sunt absurde. Nu ascult manele, dar am prieteni care o fac. După cum am şi prieteni rockeri, mai graşi sau mai slabi decât mine, mai educaţi sau mai "simpli", de diverse culori ale pielii şi cu diverse limbi materne. Nu chestiile ăstea contează.
Mă opresc aici.
Deci: a murit Păunescu. Odihnească-se în pace.
Un comentariu:
Puteau macar sa nu transmita non-stop inmormantarea, de unde atata fascinatie pentru decedati, nu stiu.
Oricum, se trece asa usor de la ignorarea totala la paroxism, de unde or fi gasit televiziunile atatea filmulete cu cenaclul Flacara, cred ca pe you tube.
C
Trimiteți un comentariu