Responsabilitate, încotro?

Poa' să facă măreaţa noastră clasă politică declaraţii sforăitoare încă douăzeci de ani de acum încolo. Practic, în afară de clasica luptă pentru ciolan dusă mai ales prin faulturi dure şi lovituri sub centură, nu se realizează mai nimic. Nu că nu am avea minţi luminate care să găsească soluţii. Soluţii aplicabile în practică, nu utopii teoretice. Soluţii care, o dată aplicate, să dea şi rezultatele scontate, nu "băi, am încercat şi aşa, nu merge nici asta, hai să încercăm altceva".
Să scurtez povestea, părerea mea este că "minunea" aşteptată de toată lumea constă, cel puţin în mare parte, în responsabilitate. Cuvânt magic, fluturat tot mai des prin faţa poporului tot mai derutat. "Ne asumăm responsabilitatea" a devenit o expresie golită de conţinut; ea dă impresia că ai făcut ceva care este atât de extraordinar de funcţional încât eşti gata să girezi ceva-ul ăla. Problema este că, dacă ceva-ul se dovedeşte a fi doar o altă "încercare şi eroare", cu sau fără responsabilităţi asumate, va fi înlocuit cu altceva, mai sclipicios, pentru care bineînţeles că ne vom asuma eroic responsabilitatea. Nu contează că pentru a mia oară.
Foloseam cuvântul utopie. Exemplu: toţi cetăţenii nenorocitei (la propriu) ăsteia de ţări îşi vor asuma pe bune responsabilitatea, mică sau mare, pentru ceea ce reprezintă, fac, spun, creează, de la măturătorii de stradă la medici şi politicieni. Şi toţi îşi vor face treaba cum scrie la carte. De ce e utopie? De la celebrul "Las' că merge şi aşa" la "Frate, la câţi bani primesc, îşi dă dracu' interesu'. Ce, îs prost să mă spetesc pe gratis?". Sau " Tac şi înghit, şi fac ce mi se cere, când mi se cere, cum mi se cere, că dacă nu mă dă afară. Nu iau atitudine, nici măcar atunci când am idei care s-ar putea dovedi bune." Sau "Fac să îmi fie mie bine, ce treabă am cu restu'?". Şi aşa mai departe.
Culmea e că ăia puţini, "fraierii" idealişti, care îşi fac munca din plăcere şi/sau pasiune, sunt rapid marginalizaţi sau chiar eliminaţi din sistem, pentru că sunt percepuţi ca mergând contra curentului. Lasă, nu-i nimic, bine că îi primeşte Occidentul, să ne putem dup-aia lăuda la ştiri că un român din SUA/Germania/Franţa etc. a făcut nuş' ce mare descoperire sau plesneşte de talent într-un domeniu oarecare. Aaaaaaaargggghhhhh...