Despre avantajele lumii virtuale s-a vorbit deja în exces. La fel și despre dezavantaje.
Însă, mai nou, am parte de un dezavantaj neașteptat, cel puțin pentru mine, de care mă lovesc mai des decât ar fi normal. Bine, e un dezavantaj minor și mai mult amuzant decât deranjant. Deranjant este că se repetă de prea multe ori și devine plictisitor.
Am învățat de la o vârstă fragedă că numele meu, ceva mai neobișnuit și cu o rezonanță ciudată, induce oamenii în eroare. Sunt obișnuit de mult să fiu întrebat, în funcție de situație, cum se scrie corect, cum se pronunță corect și care este naționalitatea mea. Ultima întrebare este chiar bine-venită, în majoritatea cazurilor mi s-au atribuit în mod automat diverse naționalități cu care nu am nicio tangență (deși aș fi vrut, dacă stau să mă gândesc…)
Însă toate astea mi se întâmplau/întâmplă în viața reală, în discuții face to face.
Pe internet, lucurile devin ciudate. În momentul în care trebuie să comunic cu persoane absolut necunoscute, sunt întrebat invariabil, mai mult sau mai puțin direct, ce semnificație are pseudonimul meu. De unde l-am luat? Înseamnă ceva? E vreo abreviere al cărui înțeles îl știu doar eu? Nuuu, frate/soro, e numele meu real. ”Pe bune? Serios?”. Da, pe bune și serios. Get used with it.
În plus, nu înțeleg de ce te legi de numele de familie. Dacă virtualul ne permite să ne luăm direct la per-tu, profită de asta.
Un comentariu:
Les rois Roger... îmi aduc aminte ce bine m-am năucit și a durat ceva până când am dezlegat enigma. N-am fost prea curioasă să desfac ghicitoarea dar într-o zi, cu ajutor, am descâlcit-o. În continuare, cea mai mare parte din nume, îmi sună ciudat dar i-am adus mici îmbunătățiri, pentru că avea nevoie, și acum e mai bine.
Trimiteți un comentariu