vineri, 23 octombrie 2015

Un post-scriptum oarecum necesar

Mi-am dat seama că am omis ceva important în postarea despre filmele americane.
Deh, de la o vârstă încolo se mai întâmplă… În fine, îmi repar acum omisiunea. E vorba despre iarba americană.
Iarba americană (iarba, nu ”iarba”, nu faceți confuzii nedorite) nu e ca toate ierburile. Este specială în cel puțin o privință.

Să detaliez: eu, de exemplu, când fac ieșiri în natură, dacă mă ating fie și doar tangențial de o buruiană mai răsărită îmi marchez pantalonii cu o pată verde viu. Ce să mai vorbesc dacă mă apucă hârjoneala. La americani nu o să vezi așa ceva. Ei se tăvălesc minute în șir pe pajiștile patriei, indiferent că o fac în scopuri erotice ori de supraviețuire, dar la finalul scenei hainele le arată de parcă fac parte dintr-o reclamă la detergentul-minune care scoate și pete neinventate încă. Poate că sunt șifonate. Poate sunt chiar și ușor rupte pe alocuri. În cazuri extreme, se pot observa chiar și pete de noroi. Dar niciodată pete verzi. QED.

Niciun comentariu: