Se apropie deznodamantul, asta e clar

Nu stiu daca nu am si eu o parte de vina, dar in ultimul timp am parte aproape zilnic de cate un incident cu soferi, de fiecare data cu mine traversand regulamentar, in timp ce soferul mai mai ca ma calca. Azi, de exemplu, a trecut nu milimetric, ca as exagera, cam la 10 cm de mine. Bineinteles ca m-a si claxonat. Si bineinteles ca i-am aratat culoarea verde a semaforului. Cel pentru pietoni. Implicit si al meu. E adevarat, i-am aratat semaforul cu degetul mijlociu, dar asta doar ca sa nu imi scot si cealalta mana din buzunar, ca era cam frig si ningea afara.
S-a uitat urat la mine, insa doar o secunda, pana a vazut si el verdele, dupa care a demarat bombanind ceva, nici nu ma intereseaza ce.
In ritmul asta, mi-e sa nu scriu in curand nu cum era sa ma loveasca, ci cum m-a lovit vreunul pe trecere. In aceasta situatie, tin neaparat sa nu am gura aurita, sau vreun dar al premonitiei.

Ce ma deranjeaza azi

...este ca nu inteleg de ce biserica, nu, Biserica, nu isi vede de treburile ei bisericesti, crestine, ortodoxe, catolice si de care mai vreti voi, in schimb se baga in treburile astea asa, mai pamantesti, si nu oricum, ci la un mod...dezamagitor, asta ca sa nu folosesc totusi cuvinte mai tari. Si nu ma refer la cazurile cunoscute de toata lumea, cu preoti implicati in diverse activitati nepotrivite si in totala contradictie cu ceea ce reprezinta in fata noastra, muritori de rand (de la betii la avere si pedofilie, o gama larga de ocupatii extracurriculare...), ci la cazurile in care Biserica crede de cuviinta sa se implice la un nivel mai mare, institutional. Avem celebrele scandaluri intre ortodocsi si catolici, pentru cladiri si terenuri. Avem achizitii de terenuri si paduri. Mai sunt, nu mi le aduc eu aminte pe toate. Peste toate astea, circul nu era suficient de alert. Acum, Biserica considera noile pasapoarte biometrice lucratura necurata. Bai, treziti-va! Mai degraba le dau dreptate paranoicilor pasionati de teoria conspiratiei universale, care spun ca pasapoartele astea nu sunt decat inca un pas in directia monitorizarii complete a fiecarei persoane, decat sa ma agit ca seria pasaportului incepe cu fatidicul 666. Pai cum facem cu masinile, numerele de telefon, chitantierele, bonurile etc care contin numarul asta? Sa nu mai intreb de nenorocitii nascuti in 6 iunie 2006, sau, mai grav, 1966...
Mai bine ar incerca sa isi aduca aminte ce ar trebui sa faca pentru oamenii care sufera, sa le acorde sprijin si consiliere, si sa lase padurile in seama silvicultorilor, pasapoartele in seama organelor competente si asa mai departe. Eu zic ca ar fi mai bine.
Si, off topic, dar e strigator la cer, justitia romana face din nou dreptate impartial varand la inchisoare un infractor periculos, in etate de 80 de ani (ati citit bine), motivul fiind pur romanesc: o palma de pamant, motivul procesului intre acest criminal, pericol public, si sora-sa (care, ma scuzati, dar e proasta rau, dat fiind ca s-a ajuns pana aici). Sunt curios daca justitia va considera justa anularea detentiei pe motive medicale, motive pe care saracul om va dati seama ca le are, la 80 de ani...

Anunt

Cu regret, si fara ironie, va anunt ca andiadi si-a trecut blogul in nefiinta, "din motive subiective", am citat din memorie. De asta l-am si scos de la recomandari, sa nu va ganditi la cine stie ce. Eu unul, sper ca va reveni, daca nu cu un alt blog, cel putin cu comentarii.
La fel si cu Dama de pica, ramanand valabil linkul "reloaded", celalalt trimitand la vechiul ei blog. De aceea, l-am scos si pe asta din lista.

Nimic

Azi as fi putut scrie despre:
-romanii care au inceput sa se intoarca in tara din Italia, din cauza situatiei tensionate (trist)
-agentul antitero care s-a impuscat accidental in mana (de ras)
-gala de decernare a Oscarurilor (cu pareri personale)
-soarele de afara (oricum, tot e frig)
-FEAR 2-Project Origin (misto joc)
-cum am reusit sa schimb un robinet de bucatarie in doua ore (aventura totala)
-ce am mai citit in ultimul timp (neinteresant)
-despre mine, pur si simplu (aiurea...)
-despre alte cateva idei si cugetari
Dar nu am chef. Poate altadata.

Astazi, multumiri

Multumiri soferitei de Lexus care s-a abtinut ieri sa ma calce pe cand traversam regulamentar. Nu de alta, dar aveam niste treburi importante de facut. Multumiri si alora cu semafoarele de care am mai scris, si care se comporta in continuare la fel de haotic. Nu stiu ce parere au soferii, s-o fi fluidizat traficul? Multumiri mie, ca mi-am luat bocanci cu talpa suficient de aderenta incat sa nu imi rup picioarele pe gheata de pe trotuare. Multumiri asistentului de garda de la o sectie a unui spital, pentru ca mi-a fost coleg de facultate si, astfel, m-a ajutat cand am avut nevoie. Stiti si voi cum merg treburile pe acolo. Multumiri unei companii de telefonie mobila, care m-a pus sa astept pentru a intra in legatura cu un operator 42 (nu, nu e greseala) 42 de minute, dupa care am inchis. Daca tot am ajuns aici, multumiri si postului national de televiziune ce continua insistent sa scurteze total aiurea episoadele din CSI, probabil incercand sa le faca astfel si mai provocatoare, cu cazurile tot mai greu de rezolvat...
Si scuze celor pe care i-am uitat. Promit sa revin cu o lista completa!

Despre sange, Darwin si alte chestiuni

Luasem la un moment dat pozitie pentru donarea de sange si de organe. Nu mi-am schimbat parerile, am spus atunci ce aveam de spus, si cine a vrut sa bage la cap a bagat, cine nu... In plus, exista la ora actuala si un clip publicitar al celor de la Alege Viata, care face indemnuri exact in sensul donarii de sange. Si iata ca azi prind o stire despre cum la Galati, daca retin exact, centrul de donare a fost asaltat de potentiali donatori, dintre care multi au fost trimisi acasa deoarece rezerva de reactivi si de pungi de colectare a centrului fusese epuizata. De ce? Din cauza cresterii numarului de donatori. De ce? Din cauza crizei economice, care ii impinge pe oameni si spre donarea de sange, pentru tichetele de masa primite in schimbul celor 400 ml de lichid vital. Si nu stiu ce sa fac, sa ma bucur ca, netinand cont de motivatie, se doneaza sange (la urma urmei, primitorului putin ii pasa de motivatie), sau sa fiu carcotas din nou si sa spun ca si gesturile umanitare trebuie platite ca sa aiba loc? (hmm, avem un paradox aici?).
Trecem la o alta poveste mai veche. In 2006, in urma unui ordin semnat de ministrul de atunci al Educatiei, nu mai stiu cine era, se hotara ca din programa scolara sa fie scoasa studierea teoriei evolutioniste. Evident ca au urmat anumite reactii, in urma carora anul trecut s-a hotarat reintroducerea studierii acestei teorii. Reintroducere care a ramas teoretica (scuzati jocul de cuvinte), deoarece exista doar pe hartie. Darwin a scris celebra-i lucrare acum 150 de ani. In epoca aceea, reactiile de protest au fost firesti, as spune. Cu toate acestea, teoria "a prins". Insa sa prind pe viu acelasi tip de reactii intr-o Romanie a secolului XXI mi se parea imposibil. Nu e.
As dori sa mentionez si ca anul acesta se implinesc 200 de ani de la nasterea lui Darwin, si ca in toata lumea, destupata la minte sau nu, se sarbatoreste Anul Darwin. Dar noi se pare ca suntem fani ai Evului Mediu, intr-atat incat incercam sa il recreem in tot ce avea acesta mai rau. Sa ne fie de bine. La un moment dat, niste ziare europene titrau ca Romania a intrat in UE cu 100 de ani mai repede decat ar fi trebuit. Pai, daca suntem cu 100 de ani mai inapoiati si nici nu ne prea intereseaza aspectul, care e problema? Las' ca punem bilete la Loto, incepe imediat si Campionatul, vine vara, bere, stranduri, femei si litoral...Trece anul, cu tot cu criza.
Si, nu ca ar interesa pe cineva, dupa ploaie vine soare. Dupa doua zile extrem de nasoale, astazi a fost o zi superbestiala, uite-asa, sa fiti invidiosi. A fost chiar una dintre cele mai faine zile din ultimii cativa ani. Nu va asteptati sa va spun si de ce, dar asa a fost.

Un fel de P.S.

Cascand ochii la TV din lipsa de somn, si navigand printre programe in lipsa de ceva interesant, am ajuns si la OTV. Nu stiu exact despre ce era vorba, deoarece mi-a atras atentia un amanunt: celebrul "Senzational", care cred ca a devenit marca inregistrata OTV, s-a transformat in... "Foarte tare!". Banuiesc ca urmeaza un "foarte tare, frate!", dupa care, intr-o inlantuire logica fireasca, "foarte tare, sa-mi bag..." (fiecare baga ce vrea, normal). Hai ca mai trec pe acolo peste vreo luna, sa vad daca am nimerit-o.

Astazi despre ieri

Ziua de ieri a fost o zi din aia ciudata, care a inceput bine, dar dupa jumatatea ei a luat-o pe aratura, s-a conformat legilor lui Murphy si a devenit o zi care de-abia asteptam sa se termine. O zi cu tot felul de ganduri, gri spre negru, cu cate o raza de lumina ici si colo, care parea mai degraba fulger, ca tinea doar cate o fractiune de secunda... Ma rog, evident ca ironia sortii a facut sa nici nu adorm decat foarte tarziu, sa pot savura intreaga "placere" cat mai mult timp.
Intr-un final, uite ca s-a facut azi. Si ce sa vezi? A fost o zi si mai nasoala decat cea de ieri. Nici macar zapada, care imi place muuult, nu mi-a mai picat bine. Plus ca a si batut un vant rece, care imi arunca direct in fata ( a se citi ochi) fulgi mici si inghetati.
Care ar fi morala? Pai e aia celebra care s-ar potrivi aici, cu "profita de moment", sau "multumeste-te cu ce ai", sau, pentru pretentiosi, "carpe diem" etc. Eu unul pot spune ca nu astept cu nerabdare ziua de maine. Care va veni oricum, of course.

Si putin despre bloguri

Vorbeam cu un prieten care si-a facut si el blog relativ recent, intr-un moment in care era inspirat si simtea nevoia sa isi impartaseasca intelepciunea cu cine s-o nimeri sa ii citeasca postarea (postarile). Intre timp, muza i-a intrat in concediu si nu a mai scris nimic. Fara a intra in detalii, am ajuns la urmatoarea intrebare de extrema importanta: daca ai blog, cum e mai indicat sa procedezi, sa scrii pe el cat de des posibil, chiar daca mai scrii si tampenii (aici eu am fost exemplul), sau sa scrii doar cand ai cu adevarat ceva de spus (ma rog, cand crezi tu asta - aici el era exemplul). Eu recunosc ca de multe ori scriu din plictiseala, ori asa, just to have some fun, fara a avea pretentia ca postarile ar avea vreo valoare. Insa e un blog personal, cu gandurile mele. Pot avea o idee extraordinara sau o experienta care merita cu adevarat povestita de cateva ori pe an, nu zilnic. In schimb, tampeniile au un flux continuu, noroc ca mai si dorm:))).
La modul serios, pentru cate o postare lunara nu as folosi blogul, ci alte metode. Dar asta sunt eu. Voi ce spuneti?

Ieri vs astazi

Ieri am avut cateva idei despre ce as fi vrut sa scriu, dar nu am avut timp. Azi, unele idei nu mi se mai par atat de bune incat sa merite sa fie scrise, pe altele le-am uitat... Sa incerc, totusi.
M-am bucurat de zapada cazuta. Ma bucur si acum, ca inca mai exista. Trecand peste baltile formate la marginea drumurilor, prin care soferilor le place sa treaca cu viteza mai ales cand sunt eu pe-acolo, impreuna cu alti pietoni nevinovati, zapada nu imi creeaza nicio neplacere. In schimb ma face sa ma intreb de ce ar trebui ca pe o vreme din asta, cu apa pe jos, troiene de zapada si vant taios, sa port in picioare adidasi din panza si sa ma enervez ca m-am udat pana la piele (am vazut muuulte situatii din astea).
Daca am ajuns si la partea in care zapada se topeste, imi permit sa lansez in premiera viitoarele avertismente de inundatii provocate de topirea zapezii (cunoasteti mecanismul: ninge abundent-autoritatile surprinse/nepregatite-vremea se incalzeste-raurile ajung la cota de alarma in zonele x, y si z etc).
Si de aici, printr-un salt logic, ajung la concluzia ca avem tendinta sa luam masuri dupa producerea evenimentului, sa limitam pagubele, nu inaintea lui, sa il prevenim. Tratam efectul, nu si cauza. Mai rau, tratam fiecare eveniment fara a ne gandi ca acesta se va repeta peste o luna sau un an. Mai rau, impresia generala e ca nimeni nu stie exact ce si cum sa faca; autoritatile spun ca fac ce pot, dar si cetatenii ar trebui sa faca una si alta; cetatenii spun ca autoritatile nu fac nimic. Ne pricepem de minune la pasarea responsabilitatilor si la aruncarea pisicii in curtea celuilalt, asta fiind adevaratul nostru sport national. Alaturi de lenea profunda care ne impiedica sa facem ceva. Am o idee buna, o exprim, si ma astept ca cei carora le-am spus-o sa sara sa o puna in aplicare. Eu am avut ideea, ce mai vreti? Problema e ca toti avem idei...

Friday the 13th

Maine este ziua lui ala, cum il cheama... asa, Valentin. Nu conteaza. Astazi este vineri 13, data care rezoneaza mai puternic pentru mine. Asta spune ceva despre mine, nu?
A nins toata noaptea, acum fiind o zapada cum nu am mai vazut iarna asta. Pe mine nu ma deranjeaza, nefiind sofer. Macar orasul arata mai curat.
Ca o coincidenta, dupa o discutie de acum vreo doua saptamani in care am dezbatut la modul aproape serios (adica nu am ajuns sa ne certam din cauza asta) daca aselenizarea a avut loc sau nu (eu zic ca da), primesc un mail gen spam, cu un document care sustinea ca Holocaustul nu a avut loc, afirmatia fiind sustinuta cu argumente inclusiv matematice. Fiind de parere ca in unele cazuri o imagine face intr-adevar cat o mie de cuvinte, recomand documentarul Frontline-Memory of the camps, se poate gasi pe net. Nu intru in descrieri, insa poate e necesar sa precizez ca sunt filmari facute de militarii aliati care au eliberat lagarele de concentrare. Imaginile sunt destul de hardcore, evident, insa, pe de alta parte, va place sa va uitati la horror-uri. Doar ca asta e pe bune, fara efecte speciale.
In incheiere, tin sa va anunt ca m-am distrat cu o aplicatie care iti calculeaza varsta inclusiv in milisecunde, daca vrei, asadar am aflat ca astazi este a 12990-a zi a vietii mele (cine e curios, nu are decat sa faca transformarile de rigoare). Fiind o cifra oarecum rotunda, La multi ani mie! :)
Ma duc sa sarbatoresc evenimentul.

Retorica

Ma (va) intrebam mai demult oare cati dintre noi profeseaza in domeniul in care s-au pregatit? Bun, afprofundez putin si intreb acum cati dintre noi sunt norocosii care profeseaza in domeniul in care s-au pregatit din pasiune? Mai concret, ma refer la cei care au ales sa aiba o oarecare meserie deoarece este ceea le le place cu adevarat, ceea ce au visat sa fie, nu au ales o meserie pentru ca "asta se cauta", "asta aduce banu' ", "asa au vrut parintii" sau, in ultimii ani, pentru ca "am dat la mai multe facultati, si la asta am intrat convenabil". Fiind perfect constient ca la ora asta ca o diploma de facultate nu inseamna mare lucru, punandu-i in dezavantaj evident pe cei cativa care au muncit pentru diploma aia, ma gandesc ca totusi, daca tot ai pierdut cativa ani din tinerete tocindu-ti coatele, cel putin teoretic, pe bancile unei scoli sau alteia, macar fa eforturi ca anii aia sa merite ceva, chiar daca nu e ceea ce ti-ai dorit cu adevarat. Nu sunt sigur, insa probabil ca evolutia asta a societatii forteaza oamenii sa se adapteze la realitatile economice. Dar asta e cu siguranta nasol. Pentru ca a inceput sa imi fie dor sa vad o vanzatoare care imi zambeste cu adevarat cand ma serveste, sau un medic care este cu adevarat interesat ce este cu mine si ce ar putea face, sau..., sau...

Tragicomic

Un tip se prezinta la camera de garda a unui spital, spunand ca are ceva probleme la piciorul stang. Medicul descopera cu stupoare ca omul cazuse in urma cu patru zile si, zicea el, isi fracturase glezna. Neavand chef de complicatii, asigurari etc, si fiind priceput la toate, hotarase sa isi puna singur glezna in ghips. Zis si facut, doar ca folosise ciment (cam doua kile jumate, intr-o forma abstracta). Dar cimentul ataca pielea, o arde, si din cauza acestei senzatii neplacute venise omul la spital... Bun, dupa ce medicul a reusit sa indeparteze cimentul, cu un flex industrial, si o data cu cimentul si un strat de piele de pe piciorul omului, s-a constatat ca intr-adevar glezna era fracturata. In timpul tratarii ranii, medicul constata ca pacientul avea febra. Deoarece rana de la picior nu era infectata, il intreaba intr-un moment de inspiratie pe eroul nostru daca nu cumva mai are si alte lovituri pe care sa si le fi autotratat. Omul zice senin ca da, cu ocazia aceleiasi cazaturi, se lovise si pe partea stanga, dar tratase rana si i se parea ca totul decurge normal. Medicul ii cere sa vada si respectiva rana, care se dovedeste a fi o taietura de vreo 10 cm, cusuta cu...atentie...sarma de cupru!
Dupa spitalizare, tratarea corecta a ranilor si a infectiei care se generaliza si care l-ar fi omorat pe pacient in cateva zile, acesta a fost externat, nefiind insa convins in totalitate ca nu procedase corect. Medicul se asteapta sa fie genul de pacient cu care se va reintalni...
Povestea e reala. De comentat... doar daca mai aveti ce:)))

Vizita

Prieteni. Discutii. TV-ul mergea pe fundal, cate o imagine ne mai atragea atentia. Incepe Cireasa de pe tort. Ne intrebam unii pe altii cine sunt vedetele din emisiune, nu prea stim. Cautam pe net. Incepem cu Tania Budi. Incepem cautarea cu imagini, dar nimic relevant. Trecem pe siteuri, o gasim pe Tania Budi unde altundeva daca nu pe Hi5. Pozele ei de acolo, semiartistice, topless, cu sanii acoperiti pudic de cate o mana sau cate un cot, alaturi de nelipsitele commenturi, ne fac sa izbucnim in ras si sa concluzionam: "Clar, inca o vedeta...". Ne reintoarcem la discutii, de data asta oprind TV-ul. Si netul.

Useless

Discutam azi cu un amic, mare amator de jocuri online, care a dat o sansa si mai recentelor jocuri de acest fel aparute sau ma rog, facute de/pentru romani. Ca in toate celelalte, a intalnit caractere care, daca pot bate pe cineva, o fac, fara principii morale de genul "e de nivel mai mic". Asta e, probabil e o modalitate de a se descarca de tensiunea acumulata din cauza frustrarilor din viata reala, nimic deosebit. Insa am aflat si o chestie care mi se pare total fara sens. Amicul asta a jucat si conquiztador, joc care se doreste a fi de cultura generala. Am jucat si eu mai demult, vreo doua-trei saptamani, apoi am renuntat, din mai multe motive: intrebari repetitive, intrebari cu raspunsuri gresite, atotprezentii smecheri care foloseau mai mult chatul decat jocul respectiv etc. Prietenul asta al meu a renuntat cand i s-a demonstrat ca poti trisa. Bun, intrebarea pe care o am este de ce ai trisa la un astfel de joc? Din cate am vazut, peste 95% din utilizatori folosesc nickuri, nu nume reale, asadar eventuala recunoastere a meritelor se exclude. Si apoi, cat de tare trebuie sa te mangaie pe orgoliu faptul ca castigi, poate la limita, in fata unor adversari care joaca corect? I mean, te simti mai inteligent cu toate ca stii ca ai trisat? Paradoxul asta tinde sa fie in top 5 al celor mai stupide chestii auzite pana acum. Singura consolare e ca poate jucatorii astia au cat de cat memorie si, fara sa vrea, mai retin cate ceva. Dar consolarea asta e slaba, si nici nu-i acord prea mari sanse.

Iarasi...

Eu mi-am invatat lectia. Un prieten, nu. Si a patit-o din nou, cu un amic comun, tip de treaba de altfel, care insa are un defect mare: nu isi poate tine gurita inchisa. Prietenul meu, sa ii zicem A, a apelat fortat de imprejurari la amicul B, care il putea ajuta intr-o situatie delicata ce necesita discretie. B l-a ajutat, dupa care a spus ca l-a ajutat, si mie, si altor cateva persoane. Treaba a luat o turnura destul de neplacuta la un moment dat, in final insa a fost cu happy end.
Si sa mai zica cineva ca doar fetele nu pot pastra secrete:)))

Fara titlu

M-am gandit sa fac o schimbare. M-am gandit sa scriu ceva frumos, optimist etc, in loc sa ma leg iar de tot felul de chestii. Nu voi scrie asadar nimic despre jaful armat din Brasov. Nici despre furtul de arme de la Ciorogarla. Nici despre drogurile de la Constanta. Nimic despre politica, nimic despre criza. Sa scriu despre...filme. Dar am zis mai demult ca nu voi face asta, e o chestiune subiectiva, si nu este neaparata nevoie ca preferintele mele sa coincida cu ale voastre. Idem pentru muzica, la fel si cu cartile...
Atunci sa scriu despre vreme. Pai, s-a racit din nou...
Poate ar fi bine sa scriu ceva mai personal, asa, o chestie filosofica... There's a storm inside me right now. Nici asta nu merge.
Ma duc sa ascult ceva muzica si sa desenez tampenii, cu speranta ca aceste activitati imi vor stimula pozitiv imaginatia si voi reusi mai tarziu sa imi ating scopul. Sa scriu ceva frumos, optimist etc.