Ieri am avut cateva idei despre ce as fi vrut sa scriu, dar nu am avut timp. Azi, unele idei nu mi se mai par atat de bune incat sa merite sa fie scrise, pe altele le-am uitat... Sa incerc, totusi.
M-am bucurat de zapada cazuta. Ma bucur si acum, ca inca mai exista. Trecand peste baltile formate la marginea drumurilor, prin care soferilor le place sa treaca cu viteza mai ales cand sunt eu pe-acolo, impreuna cu alti pietoni nevinovati, zapada nu imi creeaza nicio neplacere. In schimb ma face sa ma intreb de ce ar trebui ca pe o vreme din asta, cu apa pe jos, troiene de zapada si vant taios, sa port in picioare adidasi din panza si sa ma enervez ca m-am udat pana la piele (am vazut muuulte situatii din astea).
Daca am ajuns si la partea in care zapada se topeste, imi permit sa lansez in premiera viitoarele avertismente de inundatii provocate de topirea zapezii (cunoasteti mecanismul: ninge abundent-autoritatile surprinse/nepregatite-vremea se incalzeste-raurile ajung la cota de alarma in zonele x, y si z etc).
Si de aici, printr-un salt logic, ajung la concluzia ca avem tendinta sa luam masuri dupa producerea evenimentului, sa limitam pagubele, nu inaintea lui, sa il prevenim. Tratam efectul, nu si cauza. Mai rau, tratam fiecare eveniment fara a ne gandi ca acesta se va repeta peste o luna sau un an. Mai rau, impresia generala e ca nimeni nu stie exact ce si cum sa faca; autoritatile spun ca fac ce pot, dar si cetatenii ar trebui sa faca una si alta; cetatenii spun ca autoritatile nu fac nimic. Ne pricepem de minune la pasarea responsabilitatilor si la aruncarea pisicii in curtea celuilalt, asta fiind adevaratul nostru sport national. Alaturi de lenea profunda care ne impiedica sa facem ceva. Am o idee buna, o exprim, si ma astept ca cei carora le-am spus-o sa sara sa o puna in aplicare. Eu am avut ideea, ce mai vreti? Problema e ca toti avem idei...
3 comentarii:
Nu, problema este că te aştepţi de la alţii să pună în aplicare ingenioasa, sau nu prea ingenioasa, idee.
Ce-i drept, singur nu poţi, dar de aia se prezintă ideea, ca să primeşti o mână de ajutor, măcar.
Cât despre tratarea efectului şi a cauzei... Tind să cred că în momentul în care se produce dezastrul, nimeni nu se mai gândeşte la cauză, toată lumea se grăbeşte să-nlătureze efectul - care fiind dezastruos (ex. inundaţii, uragane, cutremure)durează ceva mai mult de reparat.
Cât despre prevenirea lor.. să zicem că ai avea ce face în privinţa inundaţiilor - îndiguiri, canalizări şi mai ştiu eu ce alte minuni -, dar dacă este un cutremur? Ce poţi face? Da, sunt clădiri nu ştiu de care destul de puternice încât să reziste unui astfel de dezastru, dar câte, şi cât? Dar nu-s destul de informată în privinţa asta (a clădirilor adică) încât să continuu pe aceeaşi idee, însă tot îmi voi susţine ideea şi voi adăuga "Pagube, mai mici, mai mari, vor fi mereu!" Drept urmare, cu efecte vom avea de-a face.
Apoi, măsuri de prevenire zici. Avem tendintă de a lua măsuri după ce faptul a fost consumat susţii. E şi normal, din moment ce nimeni nu poate prezice cu exactitate cât va avea loc nu ştiu ce cutremur, de nu ştiu ce grad, sau inundaţii. Nu suntem destul de evoluaţi în sensul ăsta.
Şi ar mai fi multe de adăugat, mai multe paranteze, unele făcând referire la naţia noastă, dar mă abţin. :)
Da, ai dreptate, insa ideea era ca nu trebuie sa prezici cu exactitate cand va fi inundatie, din moment ce stii ca o zona oarecare este predispusa inundatiilor, asadar acestea vor aparea la un moment dat. La fel si pentru restul...
Fără-ndoială, ai dreptate!
Trimiteți un comentariu