Retorica

Ma (va) intrebam mai demult oare cati dintre noi profeseaza in domeniul in care s-au pregatit? Bun, afprofundez putin si intreb acum cati dintre noi sunt norocosii care profeseaza in domeniul in care s-au pregatit din pasiune? Mai concret, ma refer la cei care au ales sa aiba o oarecare meserie deoarece este ceea le le place cu adevarat, ceea ce au visat sa fie, nu au ales o meserie pentru ca "asta se cauta", "asta aduce banu' ", "asa au vrut parintii" sau, in ultimii ani, pentru ca "am dat la mai multe facultati, si la asta am intrat convenabil". Fiind perfect constient ca la ora asta ca o diploma de facultate nu inseamna mare lucru, punandu-i in dezavantaj evident pe cei cativa care au muncit pentru diploma aia, ma gandesc ca totusi, daca tot ai pierdut cativa ani din tinerete tocindu-ti coatele, cel putin teoretic, pe bancile unei scoli sau alteia, macar fa eforturi ca anii aia sa merite ceva, chiar daca nu e ceea ce ti-ai dorit cu adevarat. Nu sunt sigur, insa probabil ca evolutia asta a societatii forteaza oamenii sa se adapteze la realitatile economice. Dar asta e cu siguranta nasol. Pentru ca a inceput sa imi fie dor sa vad o vanzatoare care imi zambeste cu adevarat cand ma serveste, sau un medic care este cu adevarat interesat ce este cu mine si ce ar putea face, sau..., sau...