Una definitorie

Căutam azi ceva chestii şi am ajuns pe un forum care promitea. În timp ce sortam întrebările şi mai ales răspunsurile, dau peste propunerea unui tip de-acolo, care cerea părerea celorlalţi utilizatori depre respectiva idee. Unul dintre răspunsuri suna cam aşa: "Nu am înţeles propunerea ta, aşa că sunt contra". Adică problema te depăşeşte, dar dacă tot îţi cere omu' părerea, hai să îi spui că nu eşti de acord. Numai mie mi se pare ilogică treaba asta? Şi numai mie mi se pare că exemplul ăsta este de fapt un şablon de gîndire şi comportament extins la o scală muuuult mai mare?

La cerere

Si cu asta gata, nu mai am alte poze cu ăsta micu'. Deocamdată. Enjoy!

No hablar ingles (aşa ceva)

O colegă de serviciu, recent "apărută", încă în stadiul de adaptare cu noul loc de muncă, mi-a cerut zilele ăstea o documentaţie pe care i-am oferit-o cu plăcere. În engleză. Că în română nu există, sau eu nu am găsit până acum materialul respectiv tradus. Ea se uită uşor dezamăgită şi spune ceva de genul "Nu-i nimic, o bag în Google Translate...". Am sărit ca ars, respectiva opţiune nu se pretează sub nicio formă cu informaţiile foarte exacte din actele ălea, nu sunt permise greşeli sau traduceri "alternative". I-am spus că mai bine traduc eu totul, după care am întrebat dacă nu ştie suficientă engleză. Mi-a dat răspunsul ăla standard, "am făcut x ani la şcoală, dar am mai uitat". Neavând de lucru, întreb mai departe: "Franceză?". Nu. "Germană?". Nein. "Ăăăă...rusă?!". Niet. Alte limbi străine? Nu, doar engleza, făcută la şcoală etc. Cam puţin, zic eu, mai ales că astăzi, anglofil sau nu, te cam izbeşti de engleză peste tot. Tipa, începând să fie iritată, spune că îi ajunge până peste cap cât ştie. Iar eu, ca un nesimţit ce sunt, îi pun hârtiile în braţe şi îi spun "Perfect, atunci descurcă-te şi cu ăstea".
Poate că m-a cam luat valul, însă ce m-a...întristat, de fapt, este că fata are 22 de ani. Tânăra generaţie. Cu mentalitatea ei tânără cu tot. S-ar putea ca ea să fie o excepţie, să reprezinte o minoritate, însă cred că mă înşel.

Lucruri pe care nu le-am făcut nici acum.

(Şi nici nu am de gând să le fac prea curând.)
Nu am văzut Avatar (2D, 3D, 89D, stereo, 12.2 sau cum o mai fi el).
Nu mi-am făcut cont pe Twitter.
Nu mi-am făcut cont pe Facebook.
Nu mi-am făcut cont pe nicio reţea dintr-asta de socializare, şi am probleme în a utiliza chiar şi mess-ul, deoarece îl deschid de vreo 4 ori pe an.
Nu am citit nici măcar un rând de Coelho.
Nu am renunţat nici la ţigări, nici la cafea. Din păcate, faza cu ţigările începe să fie în mai strânsă corelaţie cu situaţia financiară decât cu sănătatea sau voinţa proprie şi personală.
Nu m-am îngrăşat, chiar dacă la un moment dat am avut o tentativă (a ţinut o zi şi a fost mai mult chestie de conjunctură).
Nu mi-am schimbat stilul vestimentar.
Nu mi-am cumpărat maşină. Nici motocicletă. Nici bicicletă...
Nu am fost la cinematograf (ultima dată a fost,ăăăăă... cred că acum vreo...ăăă...patru ani?!)
Urmează lucruri pe care aş vrea să le fac.

Răbdare şi tutun. Şi sport.

Am trecut azi întâmplător pe lângă uşa larg deschisă a unei săli de fitness, uşă prin care se ajungea într-un hol mic ce bănuiesc că ducea către recepţie. În respectivul hol, o scrumieră cât toate zilele mi-a atras atenţia. Nu ştiu dacă şi sala asta este obligată prin lege să fie dotată cu scrumiere, şi nici nu mă interesează. Dacă au şi automat de cafea, merg să mă înscriu.
Mi-am adus aminte şi de un perete situat în apropierea sălii de care vă spuneam, perete ornat din belşug cu diverse mesaje mai mult sau mai puţin prieteneşti executate într-un stil grafitti timpuriu. Unul dintre mesaje sună aşa: "M**e mie". Ce să zic, principiul cererii şi ofertei se aplică şi în domeniul ăsta, după câte se pare.

Untitled

Ocazional cumpăr câte un program TV, nu atât pentru filme, cât mai mult pentru diverse documentare, mai ales cele cu mai multe episoade, ale căror zile şi ore de difuzare reuşesc să le uit sau să le încurc. Aşaaa...în ultimul program am observat că în fiecare zi, pe un anume post, la ora opt jumate, se dă "film artistic". Foarte tare. Ideea unui ghid TV este să precizeze şi cel puţin titlul filmului, nu?
Trecem peste asta. Las să meargă ştirile în timp ce mă dau pe net. Aud cu o ureche minunata limbă romgleză vorbită de Ioana Maria Vlas, şi mă gândesc că dacă a fost în stare să scrie poezii, ar trebui să nu aibă probleme cu limba română uzuală, de conversaţie. E clar că m-am înşelat. Poate şi poeziile sunt scrise aşa, jumi-juma.
Urmează Boc, cu o declaraţie sforăitoare în faţa Parlamentului European despre eradicarea sărăciei. În timp ce pe-aici prin ţară se desfăşurau mitinguri de protest ale celor cu salarii de mizerie.
Schimb pe MTV...

Amuzament matematic (?!)

Un coleg de serviciu îmi povestea ieri extrem de amuzat despre de-acum celebra matematică elementară a Robertei Anastase, care a demonstrat că în anumite condiţii 80=170. Problemele ar fi două, şi anume că această egalitate matematică este complet şi indiscutabil ilegală, şi că este vorba despre un vot în urma căruia o anumită categorie a populaţiei va suferi nişte consecinţe. Eu nu văd nimic amuzant în asta. Însă, din păcate, un număr semnificativ de oameni au trecut pe sistemul ăsta de făcut haz de necaz, nemaidorind sau nemaiputând face altceva când sunt confruntaţi cu certurile, boacănele, perlele şi inepţiile produse pe bandă rulantă de bravii noştri parlamentari. În aceeaşi categorie intră de exemplu şi faptul că Boc, în virtutea principiului că celălalt e de vină, îl acuză pe fostul ministru al finanţelor de lipsă de viziune. Păi, ca prim ministru, ar fi trebuit să ştie, sau hai, să îşi dea seama pe parcurs, de această problemă, şi să ia măsuri în consecinţă, nu să îl lase pe om să îşi finalizeze greşelile pentru a-l putea arăta apoi cu degetul în public.
Am ajuns într-o perioadă în care imaginaţia mea, suficient de bogată, nu mai face faţă provocării lansate de întrebarea "Dar mâine ce se va mai întâmpla?". Răspunsul va fi cu siguranţă unul tragico-comic, absurd, demn de Kafka.

Nimicuri de sâmbătă

Îmi place Amazing Race, şi am urmărit toate sezoanele de pe AXN. În episodul de azi, o concurentă, ex-finalistă la nu ştiu ce concurs de frumuseţe, era determinată să arate lumii întregi că, în ciuda faptului că este fotomodel, nu este proastă absolut deloc. Obiectiv, sunt de acord că frumuseţea şi prostia nu sunt neapărat indisolubil legate, însă fata asta a făcut marea demonstraţie numărând 523 de obiecte (din a patra încercare) şi reuşind să determine pe o hartă unde se află şi unde ar trebui să ajungă. Mie mi se pare că nu trebuie să fii un geniu pentru probele ăstea. Sau, dacă da, atunci America, here I come. Aş fi un fel de tata geniilor acolo.
În altă ordine de idei, încă o subtitrare de top, făcută în mod clar după auz: "I was an army surgeon" a devenit tradus "Am fost insurgent". Temă de casă, găsiţi legătura logică între cele două propoziţii. Duminică plăcută!
PS. Dacă aţi citit "Cartea fără nume" de Anonymous, neapărat citiţi şi continuarea, "Ochiul Lunii". Despre primul volum am scris câte ceva mai demult. Al doilea volum continuă povestea. Vampiri, vârcolaci, călugări asasini, o tonă de umor negru şi bineînţeles, Bourbon Kid. O lectură potrivită pentru o după amiază mohorâtă.

Cu ce m-am ocupat azi

Mai bine vă arăt decât să vă explic. Aşadar, azi m-am ocupat cu el (vezi foto)

Exces de zel

Am primit ieri prin poştă o notificare de la o bancă oarecare, prin care sunt rugat să mă prezint la sediul lor pentru a lua la cunoştinţă/actualiza/renegocia condiţiile de creditare, conform noii ordonanţe bla bla bla. Nicio problemă până aici. Singura chestie ar fi că da, am avut un credit la banca respectivă, Am avut, repet. Colaborarea cu ei a luat sfârşit anul trecut. Aşadar, ce să renegociez?
Mi se pare normal să fiu în baza lor de date, şi asta nu mă deranjează, dar acolo nu le apare o bifă, un X, un OK, un "gata" în dreptul creditului meu? Nu de alta, dar aşa mă pot aştepta să mă anunţe şi că am penalizări pentru neplata ratei sau a nu ştiu ce comisioane în ultimele 12 luni.
Am încercat să iau telefonic legătura cu ei. După vreo două minute de muzică de aşteptare întreruptă periodic de mesajul "agentul nu este momentan disponibil" am devenit eu indisponibil. Nici nu mai încerc. Sunt curios ce se va întâmpla mai departe, dacă se va întâmpla ceva.
PS. Nu mai plouă de două zile, ba chiar s-a încălzit. Niiice!

Weekend literar

Dap, din motive de vreme naşpa, adică nori, vânt şi o ameninţare constantă de ploaie care până acum, aproape ora 23.00, nu s-a materializat, am stat şi am citit ca nebunu', cu excepţia unei plimbări pe malul Crişului, că şi săracu' căţel are nevoie de mişcare şi aer curat.
Aşa că am terminat al doilea volum din trilogia lui Kerr, v-am spus de ea: Berlin Noir, volumul Criminalul din umbră. Autorul e foarte priceput în a descrie atmosfera din Berlinul anului '38, din punctul de vedere al unui om neatins de febra nazismului, care încearcă să îşi facă meseria neţinând cont de noile tipuri de piedici apărute în calea unei anchete poliţieneşti. Pe lângă dificultăţile evidente ce apar în cazurile de dispariţie, implicarea a diverşi membri de partid, a Gestapoului, Kripo-ului etc. şi insistenta propagandă antisemită care în perioada respectivă îi determina pe oameni să îi învinovăţească pe evrei pentru absolut orice problemă dublează problemele eroului nostru. Care are, ca orice detectiv particular care se respectă, un simţ al umorului foarte dezvoltat. Şi cinic. Fix cum îmi place mie.
Va urma un alt volum de Kerr, din păcate nu al treilea din trilogie (pe care încă nu l-am găsit), ci unul cu accente mai puternice pe istoria aceleiaşi perioade. Se numeşte "Pacea lui Hitler" şi vă voi povesti mai multe după ce-l voi citi.

If Devil wears Prada, then God wears Swarovsky

Lume, lume, check it out! Mare târg mare de obiecte bisericeşti la noi, la Oradea. Dintre exponate merită amintite toaca electronică; clopotul electronic, care poate fi activat inclusiv cu ajutorul telefonului mobil şi programat de exemplu să bată timp de trei zile la aceleaşi ore, în veşnica pomenire a preacucernicului răposat; sutane preoţeşti croite cu maşini speciale cu softuri pe măsură, sutane care pot avea chiar şi 90 de culori pe cm pătrat, şi sunt împodobite cu cristale Swarovsky; şi nu în ultimul rând preferata mea, şi anume candela care levitează! Senzaţional! Miracol la tine acasă!
Însă e clar că nu mă pot abţine să întreb dacă sunt singurul care sesizează paradoxul şi ironia faptului că pentru obţinerea levitaţiei candelei amintite este folosit, normal, un câmp magnetic. Obţinut ştiinţific. Pentru o iluzie care poate fi interpretată şi din punct de vedere religios. Adică ştiinţa în slujba religiei. Ia, continuaţi voi raţionamentul şi discuţiile care se pot naşte din asta.

Nu ştiu...

Aş scrie ceva, dar nu ştiu ce. Nu din lipsă de inspiraţie, ci din prea multe subiecte. Însă, după ce încep să formulez mental două-trei propoziţii, nu-mi place cum sună, sau mi se pare că subiectul respectiv nu merită atenţie, sau s-a mai scris despre el, sau..., sau...
Între timp, TV-ul merge, pentru ambianţă sonoră. A rămas pe Antena 1, unde am urmărit Observatorul pentru un reportaj care mă interesa, profesional vorbind. Aşa că acum am parte, când îi acord atenţie câteva secunde, de "Burlacul", cu Bote. Faină chestie. Am prins o ceartă ca la uşa cortului, inclusiv gheruţe pe ten, între nişte tipe participante, numeroase scene între Bote şi câteva dintre tipele respective (emisiunea este marcată AP. Eu aş fi pus fără ezitare un 15 în locul AP-ului), şi spectaculoasa apariţie a lu' blonda lu' Bote care,iată, cu sau fără el, apare în continuare pe sticlă. By the way, cică Bianca este model pentru tot mai multe fete. De ce Bianca şi nu orice altă piţipoancă, scuzaţi, vedetă, habar n-am.
Şi uite-aşa am scris ceva. Nimic, în esenţă, dar ăstea cinci minute m-au ajutat să prind destulă putere încât să pornesc în minunata aventură zilnică intitulată "Unde naiba am pus de data asta telecomanda?"
Am plecat. Unde naiba am pus...

Uandărful laif

Puterea de cumpărare scade, preţurile logic că cresc, idem şomajul. Facultăţile sunt pe jumate goale, parţial din cauza rezultatelor dezastruoase de la bac, parţial deoarece tinerii s-au orientat către facultăţi particulare. Aş vrea să întreb de ce, dar mi-e frică să aflu răspunsul. Guvernanţii, printre două scandaluri şi patru pauze de cafea, încearcă să dreagă greşelile recente (mă refer la haosul cu DDA, PFA şi cine,cât, unde şi cum plătesc noile dări).
Dar ne relaxăm rapid, o mai vedem pe Lady Gaga în noul ei costum din hălci de carne, mai dăm o tură pe crimetime, sau găsim subiect de discuţii după ce suntem informaţii de noile aventuri sportive şi nu numai ale ce ştiu eu căror fotbaliatori.
Mâine e doar o altă zi în care ne putem întreba în momentul filosofic al zilei dacă există viaţă înainte de moarte.

Premieră absolută

La o postare anterioară, şi anume cea intitulată "Educaţional" (of, ironia sorţii... citiţi mai departe), s-a trezit un oarecare Adi, aşa neprovocat şi pe nepusă masă, să lase şi el un comentariu. Comentariul suna cam aşa (nu mai sună nicicum, că l-am şters, asta fiind şi premiera despre care vă anunţam în titlu): "M**e la toţi iehoviştii, mormonii şi ateii".
De ce m-a deranjat comentariul? Unu: limbaj pe care nu îl tolerez, nu îl încurajez, nu îl folosesc. E blogul meu şi am dreptul de a cenzura astfel de comentarii, mai ales că...
...doi: care e legătura între ce am scris în respectiva postare şi comentariul menţionat? Dacă vă prindeţi, daţi-mi de ştire. Şi...
...trei: am fost mânat de curiozitate şi l-am urmărit pe respectivul Adi virtual, până pe blogul care susţine că e al lui personal. Nicio surpriză, e genul de blog în care găseşti doar postări pe teme religioase. Însă iată o altă ironie, preacucernicul Adi folosind cuvinte nu prea biblice.
Persoana s-o fi activat deoarece nu mă conformez principiului "crede şi nu cerceta" şi îndemn lumea să mai înveţe una-alta... Anyway, consider că i-am acordat lui Adi ăsta mult mai multă atenţie decât ar merita. E momentul să închei subiectul, nu înainte de a-i transmite pe această cale că oamenii ca el mă îndeamnă să aleg un ateism cinstit în locul unei credinţe ipocrite.

Filme şi alte nimicuri

The Expendables. Nume grele adunate împreună, şi un film în care cea mai faină scenă, în opinia mea, este cea în care Arnold şi Stallone fac mişto unul de celălalt bazîndu-se pe fapte reale. În rest, ceea ce vă aşteptaţi, adică explozii, împuşcături, sânge şi o acţiune previzibilă. Însă nimeni nu a avut pretenţii de mai mult. În plus, Stallone se pare că va ajunge în curând un Sergiu Nicolaescu american (un film de, în regia lui, în rolul principal...).
Al doilea, Death at a Funeral, vrea să fie o comedie. De fapt, este, însă cred că eu nu eram în dispoziţia necesară. Nu o să vă stricaţi de râs, dar puteţi pierde o oră jumate într-un mod plăcut. Chris Rock, Martin Lawrence, Danny Glover etc.
Buuun. Carte: primul volum din trilogia lui Kerr, Berlin Noir. Încă nu l-am terminat, însă mi se pare interesantă intriga poliţistă plasată în Berlinul anilor 1940. Când spui Berlin şi '40, nu te gîndeşti la anchetarea unei crime, nu-i aşa?
În încheiere, meteo: e frig, dar măcar nu mai plouă.
PS. Că mi-am adus aminte, apropo de vedete: cine naiba e Liviu Vârciu şi de ce este important (dacă s-a dat la TV....) că are prietenă şi vrea să se însoare?
Şi încă un PS. Când credeam că s-a întâmplat minunea, festival fără scandal, hop şi Moculescu cu doamna Spătaru, pe tema festivalului de la Mamaia. Aşa da, continuaţi tradiţia.
Update: atentat la sediul Discovery Channel! Nici măcar nu ştiu cum să comentez chestia asta, aştept detalii.